237 LIBERTATEA DE STABILIRE ŞI DE PRESTARE A

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013
LIBERTATEA DE STABILIRE
LA LIBERTÉ DE S'ÉTABLIR
ŞI DE PRESTARE
ET DE PRESTER DES
A SERVICIILOR, PRIVIND
SERVICES, CONCERNANT LES
PERSOANELE FIZICE
PERSONNES PHISIQUES
Gheorghe CIOBANU*
G h e o r g h e C I O B A N U **
Abstract: A partir de 1 janvier 2007, la
Roumanie este devenue un état membre de l΄Union
Européenne, donc les citoyens Roumains sont devenus
citoyens Européens, en ayant tous les droits prévus
par le droit communautaire. Le droit de la libre
circulation des personnes et des services, y compris la
liberté de s’établir dans un état membre et la liberté
de prester des services sur tout territoire appartenant
à un état membre, sont des droits communautaires
fondamentaux.
Astract: A partir de 1 janvier 2007, la
Roumanie este devenue un état membre de l΄Union
Européenne, donc les citoyens Roumains sont devenus
citoyens Européens, en ayant tous les droits prévus
par le droit communautaire. Le droit de la libre
circulation des personnes et des services, y compris la
liberté de s’établir dans un état membre et la liberté
de prester des services sur tout territoire appartenant
à un état membre, sont des droits communautaires
fondamentaux.
Cuvinte cheie: la libre circulation des personnes
et des services, la liberté de s'établir, les citoyens, les
ressortissants, les personnes physiques
1. Noţiuni generale privind libera
circulaţie a persoanelor şi serviciilor.
Atunci când Tratatul de la Roma, din
anul 1957, privind instituirea Comunităţii
Economice Europene (CEE), a fost elaborat,
libertatea de circulaţie a persoanelor nu a fost
proiectată ca un drept al cetăţenilor statelor
membre de a se deplasa oriunde în Comunitate,
în orice scop. Libera circulaţie a persoanelor a
urmărit, din punct de vedere economic, să
creeze, în primul rând, o piaţă unică a forţei de
muncă, iniţial aceasta fiind legată de conceptul
de lucrători, de ceea ce doctrina germană
numeşte Marktburger.
Tratatele comunitare disting între
lucrători (muncitori salariaţi) şi persoane
precum liber-profesioniştii, sau persoane care
desfăşoară activităţi de afaceri, incluzând atât
persoane fizice, cât şi juridice.
*
Key words: la libre circulation des personnes
et des services, la liberté de s'établir, les citoyens, les
ressortissants, les personnes physiques
1. Notions générales concernant la
libre circulation des personnes et des
services.
A l'occasion de l'élaboration du Traité
de Rome en 1957 sur la fondation de la
Communauté Economique Européenne, la
liberté de circulation des personnes n'a pas été
projetée comme un droit des citoyens des états
membres de se déplacer n'importe où dans le
Communauté, n'importe pourquoi. La libre
circulation des personnes a eu envisagé, du
point de vue économique, en principal la
création d'un marchée unique de la force de
travail, au commencement liée du concept de
« ouvrier », c'est-à-dire « Marktburger » dans la
doctrine allemande. Les traites communautaires
faisant la distinction entre les ouvriers (salariés)
et les personnes comme les travailleurs
indépendants ou les personnes qui développent
des affaires.
Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu
Université „Constantin Brâncuşi” de Târgu-Jiu
**
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013
237
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013
Libera circulaţie a lucrătorilor este
prezentată în Tratatul de la Roma, privind
instituirea CEE, în articolele 48-49, după
dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a
mărfurilor şi în corelaţie cu cele privind libera
circulaţie a serviciilor şi capitalurilor.
Libertăţile oferite lucrătorilor, conform
art.48 din Tratatul CEE au fost asigurate şi celor
care desfăşoară o activitate independentă, sub
forma unui drept de stabilire1 şi a dreptului de a
presta servicii2
Iniţial, la constituirea CEE, persoanele
fizice beneficiare ale dreptului la liberă
circulaţie a persoanelor şi ai dreptului de
stabilire erau doar lucrătorii şi liber
profesioniştii, cetăţeni ai statelor membre.
Ulterior, libera circulaţie a persoanelor
şi dreptul de stabilire au fost extinse progresiv,
principiul liberei circulaţii a persoanelor a
evoluat, alături de celelalte libertăţi, în contextul
creării Pieţei Interne. Evoluţia s-a datorat atât
jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor
Europene, cât şi activităţii legislative a celorlalte
instituţii comunitare.
Principiul liberei circulaţii a fost
dezvoltat şi prin Acordul Spaţiului Economic
European, ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie
1994. De asemenea, conform acestui Acord,
dreptul de liberă circulaţie a persoanelor,
prevăzut de TCE, a fost conferit şi cetăţenilor
statelor EFTA (European Free Trade
Association), cu excepţia Elveţiei.
Cea mai importantă evoluţie a
principiului liberei circulaţii a persoanelor o
constituie trecerea de la drepturi de natură
economică ale persoanelor la cetăţenia
europeană. Tratatul de la Maastricht asupra
Uniunii Europene, semnat în anul 1992, a
stabilit cetăţenia UE pentru fiecare persoană
având cetăţenia unui stat membru.
Printr-un proces evolutiv, libera
circulaţie a persoanelor şi serviciilor reprezintă
mai mult decât simplul obiectiv comercial
urmărit prin Tratatul de la Roma, privind CEE.
Cele două libertăţi sunt indispensabile în
vederea exercitării unei cetăţenii europene
întemeiate pe principiile democratice exprimate,
în special, în Convenţia Europeană a Drepturilor
La libre circulation des travailleurs est
présentée dans le Traite de Rome sur CEE, dans
les articles 48-49, suivant les dispositions
concernant la libre circulation des marchandises
et en corrélation avec les dispositions
concernant la libre circulation des services et
des fonds .
Les libertés prévues pour les travailleurs
en conformément avec l'article 48 du Traité sur
la Communauté Economique Européenne
(TCEE ) ont eu assurées aussi pour ceux qui
développent une activité indépendante, sous la
forme d'un droit de s'établir9 et du droit de
prester des services10.
Au commencement du CEE, les
personnes bénéficiaires du droit de la libre
circulation et du droit de s'établir étaient
seulement les ouvriers et les travailleurs
indépendants, citoyens des états membres.
La libre circulation des personnes et le
droit de s'établir ont été élargies
progressivement, le principe de la libre
circulation des personnes est développe comme
les autres libertés aussi, dans le contexte de la
création du Marché Commun. L'évolution
positive est due à la jurisprudence de CJCE et
aussi à l'activité législative des autres institu
tions communautaires.
Le principe de la libre circulation a été
développé aussi par l'Accord d'Espace
Economique Européen, en vigueur 1 janvier
1994. En conformité avec cet Accord, le droit
de libre circulation des personnes, en
conformité avec le TCE, a été offert aussi aux
citoyens des états EFTA (European Free Trade
Association), a l'exception de Suisse.
La plus importante évolution du
principe de la libre circulation des personnes
réside dans le passage des droits de nature
économique des personnes vers la citoyenneté
européenne. Le Traite de Maastricht sur
L'Union Européen, signe en 1992, a établi la
citoyenneté européenne pour chaque personne
ayant la citoyenneté d'un état membre.
Par sa évolution, la libre circulation des
personnes et des services représentent plus q'un
simple objectif commercial envisagé par le
Traite de Rome sur CEE. Les deux libertés sont
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013
238
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013
Omului (CEDO), la care ordinea juridică
comunitară subscrie3.
Libertatea de stabilire a cetăţenilor unui
stat membru pe teritoriul altui stat membru
pentru a exercita acolo activităţi este, în mod
evident, de altă natură decât aceea de a oferi, în
afara frontierelor naţionale, servicii clienţilor
rezidenţi în alt stat. Totuşi, aceste două libertăţi
au mai multe puncte comune. Astfel, din punct
de vedere economic, ambele concură la
atingerea aceluiaşi obiectiv, şi anume realizarea
Pieţei Comune pentru exercitarea activităţilor
economice.
Din punct de vedere juridic, aceste două
libertăţi se adresează atât persoanelor fizice, cât
şi juridice, oferind, împreună, alternative de
acţiune operatorilor economici.
Deşi Tratatul CE face distincţie între
aceste tipuri de libertăţi, se recunoaşte totuşi
faptul că ele sunt guvernate, cel puţin parţial, de
reguli comune.
indispensables pour l'exercice d'une citoyenneté
européenne sur la foi des principes
démocratiques exprimés surtout dans la
Convention Européenne des Droits des
Hommes, dont l'ordre juridique se rapporte11.
La liberté pour les citoyens d'un état
membre de s'établir sur le territoire d'un autre
état membre pour effectuer des activités est
évidemment une autre que celle d'offrir, dans
l'extérieur des frontières nationales, des services
aux clients résidents dans un autre état.
Cependant les deux libertés ont plusieurs points
communs. Ainsi, du point de vue économique,
les deux ont leur apport pour le même objectif,
c'est-à-dire la réalisation du Marche Commun
pour les activités économiques.
Du point de vue juridique, les deux
libertés s'adressent aux personnes physiques et
juridiques aussi et offrent ensemble des
alternatives pour des actions des opérateurs
économiques. Le Traite CE fait distinction entre
les deux tipes de libertés et cependant il est
2.Prezentare a libertăţii de stabilire şi reconnu que les deux sont dirigées, au moins
partiel, par des règles communs.
a libertăţii de prestare a serviciilor.
Libertatea de stabilire (LS) reprezintă, în
principal, dreptul recunoscut resortisanţilor
2. Présentation de la liberté de
statelor membre de a accede la activităţi s'établir et de prester des services.
nesalariale pe teritoriul statelor membre, prin
La liberté de s'établir (LS) représente en
intermediul unei „instalări” materiale şi, principal le droit reconnus pour les
eventual, juridice. De asemenea, reprezintă ressortissants des états membres de prester des
posibilitatea oferită resortisanţilor statelor activités non salaries sur les territoires des états
membre de a avea acces la constituirea şi membres, par l'intermède d'une « fixation »
conducerea unor întreprinderi. Sediul principal matérielle et juridique éventuelle. Elle
al materiei îl constituie prevederile art. 43-48 représente aussi la possibilité offerte pour les
din TCE.
ressortissants des états membres d'avoir accès à
Dreptul de stabilire se referă la activităţi la fondation et au management des entreprises.
ce nu se încadrează în raporturi de muncă, Le siège principal de la matière réside dans les
respectiv acele activităţi economice desfăşurate articles 43-48 de TCE.
în afara unui raport de subordonare în ceea ce
Le droit de s'établir concerne les
priveşte condiţiile de muncă şi remuneraţie şi pe activités qui ne comptent pas dans les rapports
propria răspundere4.
de travail, c'est-à-dire les activités économiques
Dreptul de stabilire desemnează développés a l'extérieur d'un rapport de
posibilitatea unui rezident comunitar de a subordination en ce qui concerne les conditions
participa într-un mod stabil şi continuu la viaţa de travail et la rémunération et sur la propre
economică a unui stat membru, altul decât statul responsabilité12.
său de origine, de a câştiga un profit din acest
Le droit de s'établir représente la
fapt, favorizând pătrunderea economică şi possibilité d'un résident communautaire de
socială în Comunitate, în domeniul activităţilor participer dans un moyen stable et continu a la
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013
239
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013
nesalariale şi implică desfăşurarea unei activităţi
economice pentru o perioadă nedefinită de timp,
pentru că, dacă activitatea nu este desfăşurată în
acest mod, se încadrează în prevederile libertăţii
comunitare de a presta servicii.
De dreptul de stabilire beneficiază atât
resortisanţii statelor membre ale UE, cât şi
resortisanţii statelor părţi ale Acordului asupra
SEE. În cazul persoanelor fizice, prin resortisant
al unui stat se înţelege persoana care are
cetăţenia statului respectiv.
Libertatea de a presta servicii (LPS)
poate fi definită ca fiind dreptul de a oferi
servicii persoanelor sau firmelor care îşi au
reşedinţa pe teritoriul altor state membre,
avându-se ca bază un
sediu plasat în
Comunitate, fie că acesta este principal sau
secundar5.
Localizarea serviciului serveşte la
determinarea caracterului transfrontalier sau
netransfrontalier al acestuia, ceea ce l-ar face să
intre sau nu în sfera libertăţii comunitare
prevăzute de art. 49 TCE. Pentru existenţa
elementului transfrontalier al prestaţiei, este
necesar ca furnizorul şi beneficiarul serviciului
să fie stabiliţi în state membre diferite.
Jurisprudenţa a stabilit însă că LPS se aplică şi
situaţiei în care persoana care furnizează servicii
le oferă într-un alt stat membru decât cel în care
este stabilit, indiferent de statul membru unde
este stabilită persoana care primeşte serviciul6.
Art. 49 şi 50 TCE nu conţin o definiţie
exactă cu privire la noţiunea de „prestarea
serviciilor”. În accepţiunea textului însă, sunt
considerate servicii prestaţiile furnizate în mod
obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în măsura
în care nu sunt reglementate de dispoziţiile
privind libera circulaţie a mărfurilor, a
capitalurilor şi a persoanelor. Tratatul prezintă
totodată o serie de exemple cu caracter general
privind tipuri de servicii.
O activitate prestată de un salariat în
cadrul atribuţiunilor de serviciu, sau pur gratuită
sau necomercială, nu intră sub incidenţa art. 50
TCE. De asemenea, Tratatul CE nu are în
vedere situaţiile pur interne ale fiecărui stat.
vie économique d'un état membre, autre que son
état d'origine, la possibilité de gagner un profit
de ça et en favorisant la pénétration économique
et sociale dans le Communauté, dans le
domaine des activités non salariales et implique
le développement d'un activité économique
pour une période indéfinie de temps parce que,
si l'activité n'est pas développé de cette manière,
elle ne se fait inscrite
pas dans les
réglementations des libertés communautaires de
prester des services.
Les bénéficiaires du droit de s'établir
sont les ressortissants des états membres UE et
aussi les ressortissants des états qui sont parties
au Accord sur SEE. En ce qui concerne les
personnes physiques, par ressortissant d'un état
membre s'entendre la personne qui possède la
citoyenneté de l'état respectif.
La liberté de prester des services (LPS)
peut être définie comme étant le droit d'offrir
des services aux personnes ou firmes qui ont
leur résidence sur le territoire d'autres états
membres, ayant comme base un siège place
dans le Communauté, soit il principal ou
secondaire13.
La localisation serve pour déterminer le
caractère transfrontalier ou non du service, en
concernant l'inscrite ou non dans le sphère des
libertés communautaires prévues à l'article 49
TCE.
Pour
l'existence
de
l'élément
transfrontalier de la prestation il est nécessaire
que le fournisseur et le bénéficiaire du service
soient établis dans les états différents. La
jurisprudence a établi quand même que les
règles de LPS s'appliquent aussi dans la
situation laquelle la personne qui fournisse les
services en les offre dans un autre état membre
que lequel dont elle est établie, n'importe l'état
membre ou en este établie la personne qui
remporte le service14.
Art. 49 şi 50 TCE ne contiennent une
définition exacte concernant la notion de
« prester services ». Cependant dans l'acception
du texte sont considérés des services fournisses
habituellement en échange d'une rémunération,
dans la mesure dans laquelle elles ne sont pas
réglementées par les dispositions concernant la
libre circulation des marchandises, des capitaux
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013
240
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013
3. Aspecte privind cetăţenia UE şi
dreptul de rezidenţă.
Este resortisant comunitar orice
persoană fizică ce are cetăţenia unui stat
membru al Comunităţii. Determinarea acestei
cetăţenii aparţine exclusiv legii statului a cărui
cetăţenie se invocă.
CJCE a statuat că definirea condiţiilor
pentru obţinerea sau pierderea cetăţeniei aparţin
competenţei fiecărui stat membru şi că această
competenţă trebuie exercitată cu respectarea
dreptului comunitar. Statele membre nu pot
limita efectele acordării cetăţeniei de către un alt
stat membru, prin impunerea unor condiţii
suplimentare recunoaşterii cetăţeniei în vederea
exercitării drepturilor fundamentale din Tratat.
Astfel, în cauza Micheletti77 , CJCE a decis că
statul spaniol nu poate contesta dreptul dlui
Micheletti de a profesa ca medic în Spania,
invocând calitatea sa de cetăţean UE, acesta
având dublă cetăţenie, argentiniană şi italiană.
Cetăţenia italiană îi fusese acordată conform
legislaţiei italiene, întrucât tatăl său era italian.
Particularitatea
anumitor
situaţii
naţionale a trebuit însă să fie luată în
considerare. Astfel, de pildă, resortisanţii din
Insulele Anglo-Normande şi ai Insulei Mann nu
beneficiază de libertăţile comunitare, pe când
resortisanţii dom-urilor franceze sunt, însă,
„resortisanţi” comunitari.
De pildă, resortisanţii din Monaco,
Andorra ori San Marino nu beneficiază de
libertăţile comunitare menţionate întrucât aceste
libertăţi nu aparţin decât resortisanţilor cărora
un stat membru le asigură totalitatea relaţiilor
externe, ceea ce nu este cazul pentru nici unul
din aceste teritorii.
În vederea asigurării LS şi LPS, statele
membre ale Comunităţii au obligaţia de a
elimina restricţiile de circulaţie şi rezidenţă
pentru următoarele persoane fizice:
- resortisanţii unui stat membru care sunt
stabiliţi sau doresc să se stabilească într-un
alt stat membru, în vederea desfăşurării
unor activităţi independente sau care doresc
să presteze servicii în acel stat;
- resortisanţii statelor membre care doresc să
plece în alt stat membru pentru a beneficia
et des personnes. Le Traite présente en outre des
exemples généraux sur des types des services.
Une activité prestée par une personne
salariée dans le cadre de ses attributions de
services ou avec le titille gratuit ou non
commercial ne s'inscrite pas sous l'incidence de
l'article 50 de TCE. Aussi le Traite de CE
n'envisages pas les situations ayant un caractère
pur interne de chaque état.
3. Des aspects concernant la
citoyenneté UE et le droit de résidence.
Il
est
considéré
ressortissant
communautaire tout personne physique qui a le
citoyenneté d'un état membre de Communauté.
La détermination de cette citoyenneté
appartienne exclusivement à la loi de l'état dont
la citoyenneté est invoquée.
Le Cour de la Justice des Communautés
Européens a établi que la définition des
conditionnes pour obtenir ou perdre la
citoyenneté appartiennent au chaque état
membre et cette compétence doit être exercée
avec la respectabilité du droit communautaire.
Les états membres ne peuvent limiter les effets
de l'accordage de la citoyenneté par un autre état
membre, par la réglementation des conditions
supplémentaires pour la reconnaître de la
citoyenneté envisageant l'exercice des droits
fondamentaux de Traite.
Ainsi dans le cas Micheletti157 , CJCE a
décidé que l'état espagnol ne peut contester le
droit du monsieur Micheletti de professer
comme médecine en Espagne, par l'invocation
de son qualité de citoyen UE, il en ayant le
double citoyenneté, argentolienne et italienne.
La citoyenneté italienne on a lui été accordée
en conformément a la loi italienne, parce que
son père était citoyen italien.
Pour assurer LS et LPS les états
membres ont l'obligation d'éliminer les
restrictions concernant la circulation et la
résidence pour les personnes physiques
suivantes :
- les ressortissants d'un état membre qui sont
établis ou veulent s'établir dans un autre état
membre, pour le développement des activités
indépendantes ou qui désirent de prester des
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013
241
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013
services dans ce état ;
- les ressortissants des états membres qui
désirent partir dans un autre état membre pour
bénéficier des services ;
- le mari(e) et les enfants moins de 21 années
de ces ressortissants, ne compte pas leur
nationalité ;
- les parents en ligne droit, ascendante ou
descendante, des personnes nommées ou du
mari(e) et qui sont en dépendance de celles-ci,
n'importe pas leur nationalité.
Les états membres doivent accorder aux
personnes mentionnées au dessus, qui prestent
des services, le droit d'entrer sur leur territoire.
Cet droit en peut être exerce par la simple
présentation d'une carte d'identité valable ou
d'un passeport valable. Les membres de la
famille ont aussi le même droit que le
ressortissant dont ils sont en dépendance. Les
états ne peuvent imposer aux personnes
mentionnées des prétentions de visa pour entrer
sur leur territoire ou pour sortir ou un autre
exigence similaire.
Chaque état membre en accorde le droit
de résidence permanente pour les ressortissants
des autres états membres qui s'établissent sur
leur territoire pour le développement des
activités indépendantes, lorsque les restrictions
concernant ces activités ont été éliminées en
conformément avec le droit communautaire.
Le droit de résidence des personnes qui
fournissent ou qui sont des bénéficiaires des
services en este égal comme durée avec la
période dans laquelle ces services sont prestées.
Dans le cas ou cette période excède 3 moins, les
états membres où les services sont prestées
doivent en libérer un document pour
l'établissement lequel este en mesure de faire la
preuve de résidence. Dans le cas ou la période
n'excède pas 3 moins, la carte d'identité ou la
passeport
sont
suffisamment
pour
4.Restrângeri permise ale liberei circulaţii a
l'établissement de la personne. Cependant l'état
dreptului de stabilire şi de prestări servicii,
membre peut en solliciter à la personne
pentru persoanele fizice.
Art. 45 şi 46 TCE se referă la restricţii respective d'annoncer sa présence sur le
justificate pe motive legate de participarea territoire. Le droit de résidence en este valable
autorităţii publice sau de politici publice, ordine pour le territoire entier de l'état membre
respectif.
publică ori sănătate publică.
Rezultă deci o restrângere a dreptului la
de servicii;
- soţul/soţia şi copiii sub 21 de ani ai acestor
resortisanţi, indiferent de naţionalitate;
- rudele în linie directă, ascendentă sau
descendentă, ai acestor persoane sau ai
soţului/soţiei, şi care sunt dependenţi de
aceştia, indiferent de naţionalitatea lor.
Statele membre acordă persoanelor
menţionate, care prestează servicii, dreptul de a
părăsi şi dreptul de a intra pe teritoriul lor. Acest
drept se exercită prin simpla prezentare a unei
cărţi de identitate valabilă sau a unui paşaport
valabil. Membrii de familie se bucură de acelaşi
drept ca şi resortisantul de care sunt dependenţi.
Nu se pot impune persoanelor menţionate
cerinţe de vize de intrare sau de ieşire ori o altă
cerinţă echivalentă.
Fiecare stat membru acordă dreptul de
rezidenţă permanentă pentru resortisanţii altor
state membre care se stabilesc pe teritoriul său,
în vederea desfăşurării unor activităţi
independente, atunci când restricţiile privind
aceste activităţi au fost eliminate, conform
dreptului comunitar.
Dreptul de rezidenţă al persoanelor care
furnizează sau beneficiază de servicii este egal
ca durată cu perioada în care se furnizează
aceste servicii. În cazurile în care această
perioadă depăşeşte 3 luni, statele membre pe
teritoriul cărora se prestează serviciile eliberează
un document de şedere care să poată face
dovada dreptului de rezidenţă. În cazul în care
perioada nu depăşeşte 3 luni, cartea de identitate
sau paşaportul este suficient pentru acoperirea
şederii persoanei. Statul membru poate, totuşi,
să solicite persoanei în cauză să-şi anunţe
prezenţa pe teritoriu.
Dreptul de rezidenţă este valabil pe
întreg teritoriul statului membru în cauză.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013
242
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013
liberă stabilire pentru activităţi independente sau
liber-profesioniste care au legătură, fie şi
ocazional, cu exerciţiul autorităţii publice. Este
cazul sectoarelor ce conţin activităţi specifice
administraţiei publice şi autorităţilor publice:
ministere şi bănci centrale, poliţie, sistem
judiciar, forţe armate, autorităţi fiscale, autorităţi
care elaborează acte normative sau care
monitorizează aplicarea legislaţiei.
CJCE a decis88 că profesia de avocat nu
poate fi rezervată cetăţenilor unui stat membru,
din moment ce activităţi definitorii ale acestei
profesii (acordarea de consultanţă şi asistenţă,
reprezentarea şi apărarea părţilor) nu pot fi
considerate ca participare la exercitarea
autorităţii de stat.
De asemenea, dreptul de stabilire poate
fi restrâns din raţiuni de interes general, de
exemplu, eficienţa supravegherii fiscale,
consumatorii, mediul etc.
În orice caz, orice măsură de restrângere
a dreptului de stabilire trebuie să fie
proporţională cu scopurile urmărite. Statele nu
pot fi împiedicate să solicite, în cazul dreptului
de stabilire, diplome sau cunoaşterea limbii
pentru anumite domenii. Au fost adoptate o
serie de directive pentru a facilita recunoaşterea
reciprocă a calificărilor între statele membre.
S-a statuat de către CJCE, că obiectivele
de natură economică nu constituie temeiuri ale
politicilor publice.
Sunt întâmpinate cu reticenţă de către
statele
membre
încercările
instituţiilor
comunitare de a liberaliza piaţa serviciilor de
interes general economic, cum sunt cele
furnizate particularilor de către autorităţile
publice şi pot fi încredinţate unor anumiţi
operatori, desemnaţi de autorităţile publice,
fiind acordate drepturi speciale sau exclusive şi
introduse mecanisme speciale de finanţare. De
asemenea, în anumite sectoare economice,
recunoaşterea rapidă a LPS ar putea antrena o
dereglare foarte brutală.
4. Les restrictions permises pour la libre
circulation le droit de s'établir et de prester
des services, pour les personnes physiques.
Les articles 45 et 46 de TCE portent sur des
restrictions justifiées par des motifs lies de la
participation de l'autorité publique ou par de
politiques publiques, de l'ordre publique ou de
santé publique. Il résulte donc une restriction du
droit de s'établir libre pour les activités
indépendantes ou libre professionnels qui ont
une liaison, soit elle occasionnelle, avec
l'exercice de l'autorité publique. C'est le cas des
secteurs qui contient des activités spécifiques
aux administration publique et autorités
publiques : les ministères et les banques
centrales, la police, le système judiciaire, les
forces armées, les autorités fiscales, les autorités
législatives ou qui monitorisent l'application de
la législation.
CJCE a décidé16 que la profession de
l'avocat ne peut être réservée aux citoyens d'un
état membre, parce que les activités qui sont
définitoires pour cette profession ne peuvent
être considérés comme participation a l'exercice
de l'autorité de l'état.
Le droit de s'établir peut être restreint
par des rationnes d'intérêt général, par exemple
concernant l'efficience de surveillance fiscale, le
medium etc.
En tout cas tout mesure de restreinte du
droit de s'établir doit être proportionnelle avec
les buts. Les états ne peuvent être empêchés de
solliciter, en ce qui concerne le droit de s'établir,
des diplômes ou la connaissance de la langue
pour certains domaines. Certaines directives ont
été adoptées dans ce domaine.
On est statué par CJCE que les objectifs
de nature économique ne peuvent constituer des
bases pour des politiques publiques. Dans
certains
secteurs
économiques,
la
reconnaissance rapide de LPS pourra conduire à
une dérégulation très brutale.
Bibliographie:
Bibliografie:
1 Fuerea, Augustin, Drept comunitar al 10 Fuerea, Augustin, Drept comunitar al
afacerilor, ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
afacerilor, ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura Universul juridic, Bucureşti, 2006;
Editura Universul juridic, Bucureşti, 2006;
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013
243
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013
2
Ştefan, Tudorel, Introducere în dreptul
comunitar. Text şi jurisprudenţă, I.N.M.,
Bucureşti, 2006.
3 Tratatul de la Roma din 1957 instituind
CEE (TCEE);
4 Actul unic european din 1986;
5 Tratatul de la Maastricht privind U.E., din
1992 (TUE);
6 Tratatul de la Amsterdam din 1997;
7 Tratatul de la Nisa din 2001;
8 Tratatul de instituire a unei Constituţii
pentru Europa;
9 Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Comunităţilor Europene (CJCE):
10 Site-uri:
www.europa.eu.int – site-ul oficial al UE;
www.europa.eu.int/eurlex/fr/treaties/ - Tratatele
U.E.
www.europa.eu.int/scad/ - legislaţie comunitară
www.curia.eu.int – Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene;
www.europarl.eu.int – Parlamentul UE;
www.ue.eu.int – Consiliul UE;
www.europa.eu.int/eurlex/lex/en - portalul de
acces la documentele UE.
11 Ştefan, Tudorel, Introducere în dreptul
comunitar. Text şi jurisprudenţă, I.N.M.,
Bucureşti, 2006.
12 Le Traité de Rome de 1957 sur CEE
(TCEE);
13 L'Acte unique européen de 1986;
14 Le Traité de Maastricht sur U.E., de 1992
(TUE);
15 Le Traité de Amsterdam de 1997;
16 Le Traité de Nise de 2001;
17 Le Traité sur une Constitution pour Europe;
18 La Jurisprudence de CJCE:
10 Sites:
www.europa.eu.int – le site officiel de l'UE;
www.europa.eu.int/eurlex/fr/treaties/ - Les
Traités U.E.
www.europa.eu.int/scad/ - la législation
communautaire ;
www.curia.eu.int – Le Court de Justice des
Communautés Européennes;
www.europarl.eu.int – Le Parlement de l'UE;
www.ue.eu.int – Le Conseil de l'UE;
www.europa.eu.int/eurlex/lex/en - le portal
d'accès aux documents de l'UE.
1
(art. 52-58 TCEE)
(art. 59-66 TCEE)
3
Fuerea, Augustin, Drept comunitar al afacerilor, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Universul juridic, Bucureşti,
2006, p.97
4
CJCE, Cauza 268/99, Jany.
5
Fuerea, Augustin, Drept comunitar al afacerilor, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Universul juridic, Bucureşti,
2006, p.100
6
Ştefan, Tudorel, Introducere în dreptul comunitar. Text şi jurisprudenţă, I.N.M., Bucureşti, 2006, p.161
7
CJCE, Cauza 369/90, Micheletti
8
CJCE, Cauza 211/91, Comisia c. Belgia
9
(art. 52-58 TCEE)
10
(art. 59-66 TCEE)
11
Fuerea, Augustin, Drept comunitar al afacerilor, II-eme edition, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2006, p.97
12
CJCE, Cause 268/99, Jany.
13
Fuerea, Augustin, Drept comunitar al afacerilor, II-eme edition, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2006, p.100
14
Ştefan, Tudorel, Introducere în dreptul comunitar. Text şi jurisprudenţă, I.N.M., Bucureşti, 2006, p.161
15
CJCE, Cause 369/90, Micheletti
16
CJCE, Cause 211/91, Commission c. Belgique
2
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013
244