Rivista literaria - Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses
Transcription
Rivista literaria - Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses
BONANOVA_23_COUV_BONANOVA_21_COUV.qxd 22/12/2009 19:31 Page 1 Nu 23 3€ Sunta Cap’articulu 1 D.Verdoni Creazione MEMORIA Commission Européenne 2 CANTARECCIA scelta da G. M. Comiti Direction Générale XXII Education, formation et jeunesse Rivista literaria di l’Associu di Sustegnu di u CCU Università di Corsica I Chjami aghjalesi Critica CANTU DI A TRADIZIONE 32 Ghjermana de Zerbi TRÀ PUESIA È CANTU : CIÒ CH’ELLA CI PALESA A PRUDUZZIONE DISCOGRAFICA DI L’ANNI 70 35 Patrizia Gattaceca 23, RUE BRÉZIN 40 Geniu Gherardi Sò nati 43 A. di Meglio Sussuri 48 G. Benigni Scunfini Direttore di a publicazione G. Thiers Ghjacumu Thiers Capiredattrice Dumenica Verdoni hè stampata duie volte à l’annu. Omu ci si pò arrugà (pè dui numeri inviu di un sceccu di 6 euro intestatu à l’Associu di Sustegnu di u CCU). Redazzione Guidu Benigni Ghjuvan Maria Comiti Alanu Di Meglio Ghjacumu Thiers Geniu Gherardi Seguitu tecnicu Maria Anna Versini Cummunicazione Alanu Di Meglio Unificazione ortografica Ghjuvan Maria Comiti Sesta Tonì Casalonga Messa in pagina Graphite Realisazione Albiana ISSN 1291-7036 BONANOVA rivista literaria di l’Associu di Sustegnu di u CCU, Università di Corsica – S.P. 52 - 20 250 Corti 49 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 1 Cap’articulu Patrimoniu mundiale… ? In u 1997, in a cità di Marrakech, s’hè tenutu u cungressu di l’UNESCO chì à nant’à l’iniziativa d’intelettuali maruccani hà prupostu un’allarghera di e categurie di u patrimoniu : da u materiale à l’immateriale. Tandu hè cusì chì sò entruti i sapè fà, e spressione artistiche vive, e manifestazione festive scritte inde l’uralità... Da u cantu à a gastrunumia, u patrimoniu hè in bocca à tutti ! Eccu chì u primu d’ottobre di u 2009, a pulifunia corsa, detta « cantu in paghjella », hè invitata ella dinù à u pranzu di e Nazione Unite per esse ricunnisciuta. Brocciu, clementina corsa, farina castagnina, mele di Corsica, vinu neru... AOC, IGP, label UNESCO... o chì spuntinu ! Mancu A Sposa a si pensava à manghjà tuttu què ! Dunque u nostru patrimoniu serebbe diventatu un patrimoniu mundiale lucalizatu ! Forse da chì a nostra isula detta « riserva naturale di vacanze » (vede u situ di l’ATC) si fessi à pena culturale... per dà un nome « Corsica » à issu fantasimu di isula diserta. U patrimoniu tandu puntella u territoriu da fà lu nasce cum’è spaziu di u campà inseme. Basta chì daretu à issa ricunniscenza, à pena accunsentuta à l’infuria, ùn ci sia, cum’è parechje sperienze inghjennante da a pulitica di sviluppu di l’UNESCO, una manera di preparà i « paisani » à barattà u so esse contr’à una crescita di l’attività turistica. L’urbani, a sapemu, sò sempre in cerca d’ogetti di nustalgia... a ruralità, l’uralità, a sputichezza... reificazione d’identità dette arcaiche à prò di u marcatu di l’illusione di u paradisu persu ! Bonanova, ella, avia digià fattu a scelta per issu numaru 23 di stinzà l’arechja ver’di a canzona in lingua corsa, pezzu di storia, cantu di vita, stonda d’emuzione... Inventariu da fà di un campà sempre à dì. Ci anu accumpagnatu, ci anu azzicatu, cummossu, vultulatu...e canzone nostre puntellanu, elle, u tempu. Da sbucinà a storia di tutt’ugnunu. Per avà, s’assumiglianu à noi, ùn sò chè per passà. Segni effemeri di perdita durabile ! Cun piacè, Dumenica Verdoni. 1 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 2 Creazione Sunatu hè lu cornu D.P. de Mari U Colombu Aiò tutti, fratelli, chì hè l’ora D’armà schjoppi è di cigne carchera, Da lu monte à lu fiume à la serra Chì lu cornu ripigli à sunà. Sunatu hè lu cornu Ùn ci hè più riscattu À populu fattu Bisogna à marchjà ! In lu cornu risona la voce Di Sampieru è di l’altri guerrieri Chì per vive liberi è fieri O per more, curagiu ci dà. Petru Rocca Un son di cornu da li monti Stende lu volu cun furor À stu cennu siamu pronti Riscassi da lu patriu ardor Svanisce la diminticanza Cresce la nostra voluntà Disceta la speranza A voce di colombu Chjama di u so ribombu A santa libertà Aiò tutti, Cinarca è Fiumorbu Castagniccia è la fiera Balagna, Ùn hè Corsu à chì pienghje o si lagna, U frestere ùn pò ch’è rinculà. Aiò tutti, fratelli, chì hè l’ora Di cessà frà noi altri ste lite, Ci emu fattu abbastanza ferite, N’anu risu abbastanza culà. Stintiriati ci semu abbastanza À l’azzizzu d’un vile nimicu, Tocca ad elli per ghjustu castigu À purtanne lu dolu è trimà. Aiò tutti, fratelli, chì hè l’ora Di stripà sta razza maladetta grida in celu, per noi vindetta Tantu sangue è tanta infedeltà. Dio vi salvi Regina Francesco de Geronimo Ùn vidite ste donne ammantate ? Ùn sentite di Boziu lu Vechju ? Anu fattu di cirnu un spavechju, Cirnu, d’elli, un spavechju ferà. Dio vi salvi regina E madre universale Per cui favor si sale Al paradisu Tutti sottu à listessa bandera Bianca, ornata di a testa Mora, Aiò Corsi chì turnata hè l’ora, Di l’antica nostra libertà. Voi siete gioia è risu Di tutti i scunsulati Di tutti i tribulati Unica speme Voi da i nemici nostri A noi date vittoria E poi l’eterna gloria In paradisu 2 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 3 p u e s i a I mulatteri d’Ulmetu Creazione Petru Paulu Peretti Si senti chjuccà la frusta È batta li sunaglieri Rientrinu da furesta Muli rossi bianchi è neri Sò Sicondi è Ghjambattista D’Ulmetu li mulatteri. Ma sempri strada facendu Si sentinu li canzoni Cunfusi par quiddi boschi Cù tintenne è tintinnoni È l’ochja sempri à li sacchi Ch’eddu ùn si perdi carbonu. La prima fala Falchetta Soca la mula di guida Appressu veni Culombu Siguitatu da Pulina, Rusetta, Corsa cun Bimba, È pò Zèffiru incù Ninna. Ghjambattista per istrada Surveglia sempri li muli Sè li so somi sò pari S’eddi sò strinti li funi Sicondi da lu so cantu Ni faci anch’eddu altru è tantu. Falchetta si poni in piazza Tempu arrivata in furesta Insumata à l’istanti Eppò ripidda la testa, Aspittendu li cumpagni Sì qualchid’unu s’arresta. Ùn si parla più di ghjorni Sò cinque mesi ad avali Ma prestu sè Diu voli Si spera di terminà È lu ricordu di tutti Sempri si cunsirverà. Insumati ch’eddi sò tutti Ricumencianu à chjuccà È cusì una par una Sà ciò chì li resta à fà Chì sott’à duie ore di soma In marina hà da falà. À vedaci o amichi Cantanu li mulatteri Noi malgratu la fatica Partimu mal’vulinteri Parchì seti brava ghjenti Corsi fidi è sinceri. È li bravi mulatteri Ni ripartinu à l’affretta Senza mancu troppu tempu D’accenda la sigaretta Parchì ci hè lu scarichinu In marina chì l’aspetta. Passaremu per Maratu È la bocca di Cilaccia Ma rientrendu in Ulmetu Emu da fistà l’arrivata Muli cum’è mulatteri L’emu troppu disbitata. Barbara furtuna Tradiziunale O Barbara furtuna, sorte ingrata À tutti ci ammollisce il cor in pettu Pensendu à quella libertà passata. Hè pur ghjuntu quellu ghjornu, di funestu, D’abbandunà piacè per li turmenti, O Diu! chì tristu ghjornu hè per mè questu! Addiu Corsica, madre tantu amanta, Nel separar di tè senza ritornu, O chì dulor nell’anima scunsulata. 3 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 4 Lamentu di u castagnu Anton Battista Paoli Or chì l’averaghju fattu À lu Corsu cusì ingratu Chì m’hà fattu la sintenza È à morte m’hà cundannatu Senza sente testimoni Nè cunsultà lu ghjuratu A Palatina Tradiziunale Cinta è bella la carchera I battaglioni maiori, Sò falati à corri corri, Lu cuntrastu scuppierà, Da l’imbrogliu furesteru, Oghje o mai s’escerà, Da l’imbrogliu furesteru, Oghje o mai s’escerà. M’hà dichjaratu la guerra Cum’è à un veru malfattore M’hà messu li sbirri appressu Chì m’attaccanu terrore O Corsu rifletti un pocu Versu mè sì senza core Ùn sentu in tutte le gorghe Chè tintenne è tintinnoni Bestemmie di mulatteri Lu fiscu di li sigoni È di muli carri è trenni N’hè pienu strade è stradoni Or fate sventulà sta chjoma, Chì tantu sott’à la soma, Per cent’anni ùn c’hà da stà, Da lu pughjale à la marina Cantate la palatina, È lu piombu salterà Quandu la guerra hè finita Chì serà di tè meschinu Zappa puru lu to fornu È chjodi lu to mulinu Parterai per lu mondu Errente senza un quattrinu À li furdani in Bastia Li trema la curadella Si sò chjosi in citadella Ma l’avemu da caccià Ste vulpacce coddi mozze Ùn la si ponu francà, Ste vulpacce coddi mozze Ùn la si ponu francà. Ma ti poi sempre rimette Di tutti l’errori è sbagli Mandali à fà le sighere À issa mansa di canagli Cusi abanduneranu L’usine cù li travagli Per lu capu naziunale Appruntate li truffei I furdani à sei à sei, Anderanu à tumbulà È dumane à lu cunventu U vulemu incurunà, È dumane à lu cunventu U vulemu incurunà. È lu to caru castagnu Resterà duv’ellu hè natu À lampatti lu so fruttu Tantu dolce è inzuccheratu È cusì serai o Corsu Da tutti invidiatu Avanti la nostra ghjente Spunta è l’alba s’avvicina, À la Corsica Regina, Gloria per l’eternità, À la Corsica Regina, Gloria per l’eternità. 4 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 5 p u e s i a Creazione Lamentu di u banditu Peppu Flori Oramai a meza machja eu sò banditu Ma s’è banditu sò, hè per l’onore Per vive for di lege è da rimitu Ancu di l’arba eu rispettu lu fiore. U drittu hè la ragiò di li me guai Un corsu hè curagiosu ma vile mai Sola una stilittata mi cunfonde In tutta sta natura generosa È quandu chjamu è chì l’ecu risponde Senza dammi la voce di la mio sposa Di basgi quantu eu mi trovu privu Mi par d’esse più mortu chè vivu A vita di u banditu hè mischinella Si stà cù l’arme nude à fior di lettu U volu di una fronda o di un’ acellu Mi porta di u nemicu lu suspettu Cume l’antichi corsi omi di core Pronti sii à tumbà è pronti à more O Corsica annannata da lu mare Terra d’eroi abbandunata è sola e to virtù le tengu tantu care Hè ciò chì di la sorte mi cunsola Di sangue per rompe le to catene Per tè daria u core è le mio vene. U pastore Gregale Quandu serò per Corti Barretta misgia bella incalfata Cù la mio pippa sempre imburrata Fisculellendu quì è culà Portu le capre à pasculà. Tradiziunale Ghjuvan Martinu lu mio fratellu Este partutu per lu battellu Sta mane in Francia si n’hè andatu In un’usina s’hè impiegatu. Quandu serò per Corti Piazza à la citadella Addiu la mio zitella Ti devu abbandunà Ma preferiscu le mio campagne È l’aria pura di le muntagne Nanzu lu chjostru cù lu stazzale Ch’esse impiegatu à l’arsenale. Quandu serò per mare Nant’à li bastimenti Espostu à l’acqua è li venti Sempre pensendu à tè Eo sò Francescu lu spensaratu Sempre cuntentu mai infuriatu Cù lu mio cane Pediolu Curu le capre per Niolu. A vita di u suldatu Hè una vita santa Si manghja si beie è si canta Altri penseri ùn s’hà Addiu belli paesi Addiu belle campagne Addiu belle cumpagne Vi devu abbandunà. 5 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 6 O ciucciarella Nun sai quantu t’adoru Le to bellezze Tradiziunale Le to cullane in oru Ciucciarella inzuccherata Quantu hè longa sta nuttata Fai la ninna, fai la nanna Trovu aghju un nidu Lu to babbu hè à la campagna Dentru c’era dui ove Sò statu à vede Sò statu à l’ortu, L’accellu chì le cova Sta mane di bon’ora Era un nidu di colomba Ciucciu n’ùn c’era, È trè volti l’aghju trova Ch’era andatu à scola O colomba cullerata, Tutt’era per vede à tè, Cusì longa hè sta nuttata Un mazzulu di viola Fai la ninna, fai la nanna Fai la ninna, fai la nanna Lu to babbu hè à la muntagna Lu to babbu hè à la campagna O Ciucciarella Ziffula puru e mughja, O tramuntana, Filgu lu linu è carmingu la lana, fattu t’aghju lu mantellu È guarnitu la suttana, Lu to mantellu fatatu, Tutt’intornu riccamadu... Cullà ne vogliu, Quassù per le cullette Ci sò le muvre (le capre) Le ronche (le muvre) è le cirvette Quassù sò i trè cunigli Corri tù s’è tù li pigli Fai la ninna, fai la nanna Lu to babbu hè à la campagna Cun voi o madamicella Stefanu Degiovanni Cun voi o madamicella Ci ferebbe la mio vita O la mio capelli bionda In tuttu site cumpita Dund’è vo’ passate voi Ci nasce la calamita Ùn ti ne ricordi più (ne) À la funtana di l’onda Ti parlava pettu pettu O la mio capelli bionda À mè mi parie bella Ancu più ch’è la Gioconda La dumenica da mane Piazz’à santa Margherita Quand’è t’affacave tù (ne) Si spannava la mio vita Tutta tristezza passava Ogni pena era finita A to mamma era contraria À st’amore cusì distintu È quand’ella mi truvava Mi dicia : « Chi tù scià intintu» Hè cusì la mio culomba Chì lu nostru amore hè spintu 6 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 7 p u e s i a Creazione Cor di pantera Filippu Massei Principià vogliu Di u m’amore la guerra Cun tantu orgogliu Mi t’ai lasciatu o cara Or di tuttu què mi spogliu Bench’ella mi sia amara Ùn mi pare d’esse degnu Mancu più di vive in terra. M’avie prumessu Di tè m’era ingagiatu Davant’à Diu Ghjuramentu prestatu Prufittatu ai di mene Quandu eru à lu sullatu M’avia fundatu un palazzu È l’aghju trovu spiantatu. Parlemu corsu I fratelli Vincenti À tè chì discorri in francese À tempu sbarcatu in paese, A dicu senza pinsà male Ancu tù scendi da L’Acquale. Hè cum’è l’acqua di surgente Chì corre nantu u scogliu ardente, A lingua ch’elli anu lasciatu Quelli ch’ùn anu spaisatu. Tuttu spiantatu È senza fundamenti L’altri attendenti S’eranu messi nentru Eiu ne girava à l’intornu Cun orgogliu è gran turmentu Sì stata cum’è Bazaine Quand’ellu ordì tradimentu. [...] Cor di pantera Tù ne serai in eternu Chì à lu mio core Ficcatu ci ai un pernu Eu sò cum’è li banditi Chì stanu fora l’inguernu, Sò cum’è li gran’suffrenti Chì vanu à brusgià à l’infernu. Parlemu corsu in casa nostra Simu abbastanza privi fora, Parlemu corsu in casa nostra Dumane ci pò tricà l’ora. A vogliu sempre per amica A nostra piazza è ch’ella dica : Quandu sì ghjuntu è cumu stai? È ci sì forse per assai ? Per un pizzettu ci campemu O Larè fà un suppu u scemu, È Cocca Cocca scaccaneghje Avà si pò cumincià à beie Quì chjodu u fogliu Cun tristezza infinita Tutta speranza In u mio core hè sparita Quella chì n’hè la cagione Di nunda sia esaudita Sianu lacrime è sangue U restu di la to vita. Dopu a siesta simu à brisca Fora di marca chì rivista ! È Paulone dice : « Soffia, Avà li mittimu a coppia ! » U nostru Corsu sciacchitteghje Cum’è a castagna di e veghje, È s’ellu fale da Niolu U Francese u si piglie in collu. 7 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 8 Casa antica di paese A nostra epica ti pese Quandu di lu to scalone I fratelli Vincenti Ne parle un antru patrone. Starei sempre listessa S’ellu ùn vene calchì stranu, À fatti un’antra billezza Cù la mescula in manu. Casa antica di paese L’anni sò nantu a facciata Scritti di vechja calcina, Sì a cugnola hè affaccata Ùn hè micca una ruvina. Nant’è u tettu sculuritu Un fume di muchju seccu, Si ne và cum’è spaitu Ùn simu zenza suffiettu. À cavallu à duie legne U treppedi s’annigrisce, Davant’a fiara chì pienghje U ghjattarellu s’allisce. Da la to stanza à sulana Senti u rimore in cucina, In piazza hè ghjunta Fasgiana Ci hè calchì sia in cantina. Sì la più bella I fratelli Vincenti A pulizia di Pasqua Ùn ti lasce zenz’aiutu, E femine vanu à l’acqua È mettenu u chjassu à nutu. Per u focu di Natale Ognunu face un rigalu, U riccu mette una ceppa È tù a to legna secca. À quellu chì passe solu Stancu assai è furasteru, Quand’è tù li faci mottu Li cacci cum’è un pinseru. Nulla ùn andarà di male I ghjorni di timpurale, Sì nant’è u to purtillone Metti u pane di Santu Antone. Casa antica di paese Oghje più bella cà prima, Ch’ell’appia forza di lege Per salvatti la mio rima. S’è tù cambii di patrone Guarda ch’ellu sia corsu, Ellu hè natu testimone Dunque spostu à lu rimorsu. Cum’è fiori sbucciati in primavera U to dolce surrisu hè graziosu. Sì rare sò le stelle in prima sera Più raru hè lu to sguardu luminosu. È s’e cantu per tè Sappia chì tù per mè Sì la più bella… Cum’è ragi di sole à l’aurora Risplendi di billezze le più pure. Le rosule ne cambienu culore I prati ne perdenu e so parolle. Quandu cantu per tè Sanu chì tù per mè Sì la più bella… S’e cantu cù passione per la bruna Appia pietà di mè degna risponde. Affaccati per mè à u to balcone Affaccati chì si piatte la luna. È s’e cantu per tè Sappia chì tù per mè Sì la più bella. 8 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:19 Page 9 p u e s i a U ritrattu I fratelli Vincenti O cusì bellu giuvanottu Ch’hè sparitu à u fior’di l’età, Hè partutu eramu in diciottu Cù prumessa di riturnà. Aghju ind’è l’arechja a scarpata Di u suldatu chì si ne và, U vecu falà pè a chjappata Dicendu : O Marì ùn ti ne fà ! U ritrattu nantu a muraglia Hè una vera calamità, Stringhje u core cum’è a tinaglia Di quella ch’ùn si pò scurdà. Cusì dice a vechja Maria Quand’ella si mette à pinsà, À u suldatu d’infantaria Inguadratu tant’anni fà. Creazione Eiu mi ricordu una sera M’hà dettu pigliendu u caffè, Ùn vole finisce sta guerra Prestu credu tuccarà à mè. È allora m’hà fattu sposa Pocu tempu vogliu vene à dì, U tempu di lascià una cosa Chì dica ch’ellu hè statu quì. Hè ingrandata a nostra figliola Senza cunnosce u so babbà, Di u ritrattu nantu a cumoda Ùn si ne pò arricurdà. S’è tù voli un santu distinu Per i to figlioli o Ghjesù, A tinuta di pannu turchinu Fà ch’ella ùn si veca mai più. U ritrattu nantu a muraglia Hè una vera calamità, Stringhje u core cum’è a tinaglia Di quella ch’ùn si pò scurdà. È dipoi a vechja Maria U mandile ùn si cacce più Sì i zitelli a chjamenu zia Danu un fiore di giuventù. Furtunatu Tradiziunale U più chì sò innamuratu hè quella di i to capelli li to ochji tant’allegri scimiscenu li zitelli à dì la franca è chjara eiu sò unu di quelli. A me dritta di statura bianca è rossa di culori à guardà ti pari un fiore è à parlà ti incanti u core bellu cuntentu sarà quellu chì cù tè farà l’amore. A dumanica da mane quand’è tù esci cambiata da frusteri à paisani di tutti sei rimarcata tutt’ognunu si dumanda di qual’ sei l’innamurata. Ne vogliu scrive lu to nome per sopra à tutte le stelle in paese ùn ni nasce cum’è tè belle zitelle furtunatu sarà quellu chì ti metterà l’anellu furtunatu sarà quellu chì ti metterà l’anellu. 9 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:20 Page 10 Quand’a matina m’arrizz’à bon’ora sempre cuntentu com’un pascià mi vene in core di sorte fora à vede lu tempu, ciò chì vole fà ma s’ellu piove o s’ell’hè niualatu mi n’entru in casa è dicu à bà stà pur’à dorme ùn hè peccatu stamane piove ùn si pò travaglià O chì bella vita, chì tuttu u mondu la dica caffè cù l’acquavita dopu cognac è tè O chì bella vita, chì tuttu u mondu la dica caffè cù l’acquavita dopu cognac è tè O chì bella vita Tradiziunale Dopu meziornu à pena manghjatu sentu una voce chì vene à chjamà sta voce hè quella d’un camaratu chì per le donne m’invita à andà s’ella mi vene l’uccasione d’una zitella à suvità subitu n’aghju la passione è mi ne scordu ancu di manghjà Tutte le volte mamma mi dice sta galluppata ùn pò durà è megliu chì tù a pigli a moglia o a to saluta si ne và eiu pè le donne sò passiunatu manghju li soldi in quantità à mè hè babbu chì m’hà amparatu è per la vita ùn mi possu scurdà. U trenu di Bastia Maria Felice O lu trenu di Bastia hè fattu per li signori pienghjenu li carritteri suspiranu li pastori per noi altri osteriaghji sò affanni è crepacori. Un si vede più furaghju, pocu pane è micca vinu passanu le settimane senza vende un bichjerinu per noi altri osteriaghji quest’hè l’ultima ruina. Anghjulì u me Anghjulinu pensatu aghju una cosa quand’ellu passa lu trenu tira li di mitragliosa è la ghjente chì sò nentru butta li à la ritrosa. Anghjulì u me Anghjulinu dà ti un pocu di rimenu và è guarda stu catinu s’ellu hè biotu o s’ellu hè pienu è po’ u prisenteremu à lu sceffu di lu trenu. 10 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:20 Page 11 p u e s i a U campanile di San Ghjuvà Ageniu Anarella Creazione Venendu di a Terra Nova per carrughju sumerà Carrughju Drittu,u guadellu Cu mio spurtellu Mi ne scendu à u Mercà Tuttu hè di tende,si vede Fiori,panere di mimosà Si spechja nant’u mare Cum’ellu hè bellu u campanile di San Ghjuvà . Mughjanu e vinderole O quanta ghjente ch’ùn si pò passà. Vi chjamanu e pisciaghje O signore,venite à cumprà , Sardelle vive,si sente trumbetta Di l’acqua di Monserrà Sottu u campanile di San Ghjuvà I campanili di Pasqua, Da u Portu novu à San Ghjisè E tutte quelle cantine Di canistrò sin’u mercà di pè In le strette sò le chjocche, Ci ghjocanu à baiocche nant’u mercà Di ghjugnu,vicin’à u mare, Hè più grande u fucarè di San Ghjuvà A sera à u chjar di luna O quella dò venite à affacà, Chitarra è mandulina Un derinatu pudete ascultà O quanta alegria in Bastia canta è sona, Ancu u libecciu fischjerà, Sopra u campanile di San Ghjuvà. Casa paterna Tintin Pasqualini Di tristezza cusì bella per i me ochji amurosi falendu per la stradella vegu li purtelli chjosi s’aprenu à lu rimore di stu passu furesteru chì ci porta cun amore le so più belle prighere. U sulaghju trizzineghja à stu passu cunnisciutu si rammenta qualchì veghja pare dumandà aiutu u fucone sempre in brusca s’hè spentu quandu babbone dopu la so vita frusta cacciò l’ultimu tizzonu. È ùn mi sentu più quellu mezu à tutti li parenti diventu torna zitellu lasciu corsu à li me pienti ma stu sognu cusì caru era tantu ricircatu u tenia troppu caru per ch’ellu fussi mai statu. 11 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 12 O Signore cosa ci hè Tradiziunale O signore cosa ci hè, ma cosa ci hè, ma cosa ci hè in stu paese dicenu ch’hè ghjuntu Indrì sta mane per lu battellu a so mamma ùn pò più stà, ma cosa ci hè, ma cosa hà ghjunghje da terra chinese A so mamma ùn pò più stà, ma cosa ci hè, ma cosa hà pare ch’ellu hè capurà. O signore chì nutizia, hè ghjuntu per lu battellu u figliolu di Letizia chì hè quasi culinnellu hà mandatu pè circà lu arrimane à la cità u so carrittellu giallu cù a sumera di Natà. Hè scalatu avanti notte cù una tinuta fiammente saluta le giuvanotte è dice à chì vole sente « c’est trois mois que je voyage sans avoir le mal de mer j’ai risigué faire naufrage le bateau saltait en l’air ». a so mamma hè scimita è di vede lu cusì li sussurra intimichita « u me figliolu ùn se fattu per stà quì ». U merre prontu è ghjelosu preca ch’ellu parti via chì st’omu periculosu pò caccià li a merria a donna senza maritu ùn si pò addurmentà eccu ci un bellu partitu ch’ùn vogliu lascià scappà. Dà mi un colpu à bia Tradiziunale Sta mane aghju travagliatu sottu à un sole di focu chì n’aghju à bastanza fattu m’aghju da ripusà un pocu per aspettà lu spuntinu, aiò! dà mi un bichjer di vinu! Dà mi un colpu à bia o Anna Marì dà mi un colpu à bia dà mi prestu quì aghju a cannella asciutta oimè a me lingua si n’asciuga corciu di mè. Ùn mi fà languisce è strazià cusì dà mi un colpu à bia o Anna Marì; O ‘na Marì, dà mi, dà mi, dà mi, dà mi O ‘na Marì, dà mi un colpu à bì! Quandu aghju bitu un culpettu mi sentu più curaghjosu mi trema lu core in pettu è po’ diventu amurosu aspittendu lu spuntinu aiò! dà mi un bichjerin di vinu! 12 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 13 p u e s i a Creazione Chì fà I Fratelli Vincenti Rimore di legne tronche è luce rossa di fornu di i mandili stretti in fronte ùn aspettate ritornu ogni petra ne i prufondi pianu pianu s’hè staccata per fà piazza à un antru lume nantu à a teghja disperata eiu chì mi sò scaldatu qualchì volta à la so fiara mi pare tantu peccatu chì a rivecu ancu più chjara Chì fà, chì ci si pò fà Ancu e nostre merie antiche un’ à una si ne vanu per d’altre case più ricche è di noi assai luntanu ci spicchemu di l’antichi i caccemu di paese nant’à a grata ùn ci hè più fichi si campa à l’usu francese eiu chì mi sò campatu cù un pezzu di pane intintu mi pare tantu peccatu chì mi sentu u core strintu Chì fà, chì ci si pò fà Eri tutta la cunfine era sumunata à granu oghje sò le cardelline chì cantanu lu veranu à lu sole nant’à l’aghja u tribbiu pare fermatu chì d’ùn esse à mezu à a paglia si sente cum’è spugliatu eiu chì mi sò svegliatu sta mane cum’è un acellu s’aghju troppu sunniatu perdunate à un zitellu Chì fà, chì ci si pò fà L’ombre Tintin Pasqualini In faccia à lu fucone cinderosu chì face più fulena chè calore u muru spugliatu, vanu è scherzosu duie ombre per mette si in valore; duie ombre in la notte bughjiosa si stenderanu ind’u lettu di noce per le so osse fruste è à l’angusciosa sgranà u patre nostru à sottu voce. U ghjornu purterà a lettarella di lu figliolu partutu luntanu ma s’ellu ùn ci hè si stringhje la cannella è si piglianu stretti per la manu; per andà si ne torna à lu fucone stampendu la muraglia à l’infinita st’ombre appese cum’è à un tidone chì trinneca à lu soffiu di la vita. Ma quandu ste duie ombre lasceranu u muru solu è lu fucone spentu venerà lu figliolu da luntanu ma pienghjerà d’ùn esse ghjuntu à tempu. 13 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 14 Infine è grazia à Diu rivegu u campanile ch’un ghjornu aghju lasciatu una mane d’aprile Tony Toga zitellu sò partutu, ritornu capu biancu vengu à circà riposu perchè oghje sò stancu. Ritornu O campane silenziu ùn rumpite stu sognu chì l’esiliatu passa circhendu un testimoniu vogliu ascultà dinò u cantu di l’acellu è pò rifà li passi, è pò rifà li passi di l’anzianu zitellu. Quì ne lu campu santu sottu à a filetta serena ci dormenu li mei dopu tamanta pena passendu capu bassu mi dicu pianu pianu sò morti quasi soli quandu eru luntanu. O campane silenziu ùn rumpite stu sognu chì l’esiliatu passa circhendu un testimoniu vogliu ascultà dinò u cantu di l’acellu è pò rifà li passi, è pò rifà li passi di l’anzianu zitellu. Accant’à lu mio giardinu parlu di tant’anni fà mi ricordu di u mulinu chì ùn facia chè cantà u vadellu chì passava si piantava à chjachjarà Dumenicu Marfisi chjachjarendu l’aiutava, l’aiutava à macinà. U mio mulinu U mio mulinu, u mio mulinu, sapia cusì bè cantà è sta canzona in mè risona ùn mi ne possu più scurdà vegu una fata, tutta velata per mè si mette à ballà nant’à u camminu, di u mio mulinu chì ùn cessava di cantà. Ma lu focu hà stirpatu e fureste di quassù u vadellu si hè siccatu, a rota ùn gira più u purtone hè sempre apertu ùn si sente più cantà è lu mulinu desertu oghje mi face pietà. U mio mulinu, u mio mulinu cosa sì diventatu tù da li castagni, sortinu i lagni, u ventu face uh! uh! uh! è ogni corsu senza rimorsu franca lu pozzu è si ne và tristu destinu, u mio mulinu un ghjornu in terra cascherà. 14 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 15 p u e s i a Vicinu à u mare annant’à un scogliu quandu mi mettu à pensà mi dicu sempre cosa vogliu à mezu à quest’umanità; ma s’è vegu passà luntanu un battellu chì và quallà mandile in manu, chjamu in vanu ma lu battellu si ne và. Creazione Un battellu chì passa Dumenicu Marfisi Un battellu chì passa, pianu pianu quallà è poi dopu si sfassa nant’à l’immensità cosa hè stu dulore chì mi face cantà hè lu mio tintu core, si mette à suspirà. A natura mi face festa i fiori s’aprenu per mè è l’acellu di la furesta dice « vogliu cantà per tè » sponde di Cirnu sponde care ùn vi possu dimenticà lacrime amare, cum’è stu mare chì prestu m’hà da trabuccà. Solenzara Bruno Baccara Quandu pensu à Solenzara Ch’aghju lasciatu quallà Una nostalgia amara Cum’è un sonu di guitarra U core face trimà. À Solenzara o chì dolce felicità À Solenzara piu bè nun si pò stà. Rivecu li piscadori Riturnendu di piscà Ci hè centu mila culori Da fà scimì li pittori Chì nun li ponu fissà Una barca nant’ à a rena Chì nun pò più navigà M’hà cunfidatu a so pena D’un pudè rompe a catena Per andà in altu mà… Ma quandu soffia a timpesta Prontu à tuttu sprufundà Per a vechja barca hè festa Hè finita la so siesta Li pare di navigà 15 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 16 Ultima strinta In un tango stringhji mi forte cun amore dumane o cara inseme ùn balleremu più Dumenicu Marfisi vogliu annigà in fondu di questu licore u sognu ardente ch’hà fattu a me giuventù; lascia mi coglie le to labre cum’è un fiore in questu mondu la mio passione sì tù veni à ballà, a vita hè troppu amara una ghitarra sentu sunà. Veni quì in un’ultima strinta, vicinu à tè vogliu dimenticà ch’una sera a to prumessa finta lu mio core hà sapiutu ingannà ùn ti n’andà è fà mi dinò crede ch’aghju sugnatu è chì sì sempre à mè in lu mio core aghju guardatu a fede aghju guardatu u mio amore per tè. Dumane ripiglieremu la nostra via dumane anderemu versu d’altri piacè senza rimorsu in core è senza ghjelusia d’altri bracci ti feranu scurdà di mè; dumane sarà sempre la stessa bucia d’altri bracci mi feranu scurdà di tè veni à ballà a vita hè troppu amara una ghitarra sentu sunà. Tragulinu I Fratelli Vincenti Porti li to settant’anni comu fiori di castagni, Tragulinu è sott’à lu to cappellu ai l’ochji d’un zitellu, Tragulinu solu la to barba bianca dice chì a to vita hè stanca, Tragulinu, Tragulinu. A scala di Santa Regina di nuttata o di matina, Tragulinu l’ai pigliata trent’anni piattendu li to affanni, Tragulinu ma si dice in l’Acquale ch’ùn temia tempurale, Tragulinu, Tragulinu. Ai ancu un certu ricordu d’un banditu di u Fium’Orbu, Tragulinu chì pigliatu di suspettu t’hà messu u fucile in pettu, Tragulinu ma banditu era d’onore è t’hà lasciatu discorre, Tragulinu, Tragulinu. Per dà capu à lu friscone ai fattu casa è fucone, Tragulinu ma quand’ellu piglia forza u sulaniu à la to porta, Tragulinu spachja anc’un vechju pilone sott’à qualchì muraglione, Tragulinu, Tragulinu. Partisti ancu in viaghju, ma ti resta pocu fiatu Tragulinu, Tragulinu. 16 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 17 p u e s i a Creazione À tè chi cantì solu nantu à e sponde murtale Tù chì pensi chi l’omu campa vicinu à u male Ghj. P. Poletti Tù chì cerchi l’eternu in un celu ammantatu Tù chì credi in un mondu di miseria spugliatu A strada di l’omu Sappia chì a salvezza Hè fatta di dulore Ch’ùn esiste ricchezza Chì campa più d’un fiore Cum’è a lumera è l’ombra ch’ùn s’accordanu mai Ùn ci hè amore umanu ch’ùn sia fatta di guai. Tù chì cerchi a stella d’un populu spapersu Cum’è un agrottu santu postu in l’universu Tù chì cerchi e chjave di e cose suprane Cum’è quellu esiliatu chi brama e so campane. Tù chì porti a to pena cerchendu un testimone Cum’è l’incarceratu in le triste prigione Tù chì cerchi furtuna campendu à straziera Cum’è un paesu vivu chì si batte è chì spera. L’alta strada Franca l’Oriente è Monte d’Oru Da Manganellu à la Maniccia Cù li lavi di lu Ritondu Guardà lu Cardu è Lattiniccia. Ghj. P. Poletti La mio culomba messaghjera Chì parte per longu viaghju Traversa la Corsica intera Cù lu zitellu è lu capraghju. Acqua Ciarnente è Camputile Da Ninu à Verghju per la furesta Hè bella la neve d’aprile Quandu u sole si mette in festa. Salutami l’Omu di Cagna È l’Ospedale cun Bavella Di lu Cuscionu la muntagna Incù l’Alcudina per stella. O Paglia Orba luminosa Regina bianca incurunata Damicella cusì pumposa Di lu Cintu s’hè innamurata. Stende lu volu maestosu Calà u to sguardu in pianu d’Ese Ci sò li Pozzi è lu Renosu Ti faranu cullane appese. Cantanu inseme cun amore Cù l’altre cime di lu circondu U silenziu fattu rimore Per la bellezza di lu mio mondu. 17 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 18 Amicu ci si tù Ghjacumu Fusina Amicu ci sì tù chì ci porghji la manu Quandì u ventu gira ind’u celu isulanu Quandì u sensu spira ind’u cerbellu umanu Amicu ci sì tù. Amicu ci sì tù chì ci porti penseru Quandì u morsu stringhje di ferru furesteru Quandì l’ochju dinnera da lu vechju addisperu Amicu ci sì tù. Amicu ci sì tù chì copri lu dulore Quandì a brusta ghjala u focu di l’amore Quandì a fede cala in core traditore Amicu ci sì tù. Amicu ci sì tù chì ci apri le porte Quandì l’idea more nantu à le strade torte Quand’ellu sbuccia un fiore cum’è sognu di morte Amicu ci sì tù Amicu ci sì tù chì ci dai speranza Quandì a vita cagna ci tomba fratellanza Quandì a terra cara si sfuma in la partenza Amicu ci sì tù. Amicu ci sì tù chì ghjetti lu mandile Quandì u tempu vene d’ùn esse più ghjentile Quand’ella vene l’ora d’ùn esse più civile Amicu ci sì tù. Quandì a terra move Ghjacumu Fusina Quandì a terra move Sott’à la sciappitana Di Corsica luntana Mi vogliu avvicinà Sentu chì l’aria trema Ch’ellu mughja lu mare avà sì chì mi pare Stu ventu girerà Issa terra hè la nostra Nisun ci pò pretende Ormai ùn hè à vende ùn vale à pattighjà Ci sò nati l’antichi Dapoi la Filitosa la vulemu fà sposa quella so libertà Sona lu vechju cornu Sopr’à lu mondu novu Per mette lu à u provu L’amore di quallà E imbrusche sò in lu saccu Chì la mio manu ùn tremi Ghjunti à li punti stremi A scelta si farà Simu l’eredi ghjusti Di corsica straziata Corsica marturiata Ti vulemu aiutà 18 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 19 p u e s i a Creazione Apri lu to core o giuventù Sopra à la miseria, nant’à Tutta a natura sana Chì move è s’inganna Per la vita. Sonniu Natale Luciani Stendi la to manu o giuventù Strappendu u velu di schjavitù Per fà chì dumane Schiarisca e funtane Di la vita. Fà chì la to voce o giuventù Oramai ùn si taci mai più Di mughjà più forte Sopra à tante lotte Per la vita. Poni lu to sguardu o giuventù Nantu à tanti valori è virtù Per fà di l’amore Lu più bellu fiore Di la vita. Sonniu di tanta sperenza Chì disceterà Un’aria di liberta Forza di tanta credenza Chì sustenerà E ragione di luttà. Sonniu di tanta sperenza Chì disceterà Un’aria di liberta Forza di tanta credenza Chì sustenerà E ragione di luttà. Sonniu di tanta sperenza Chì disceterà Un’aria di liberta Forza di tanta credenza Chì sustenerà E ragione di luttà. Per la vita... Sintineddi Ceccè Lanfranchi Tali un ochju lampatu à u mari latinu O una mani porsa à l’imperi à livanti Un sognu maladettu d’eternu scarpiddinu O una chjama antica chì più nimu ùn senti Tali i boci chì funu da culandi à l’ora È li visi di petra chì dissini di nò Quidda sumiglia strana chì ùn si volsi mora È l’idea chì tandu tuttu quì principiò Tali a mani chì vensi in tempu d’ancu à fà È vi feci d’altura cù quiddu arti supranu Ùn era ancu lu mondu è n’erati dighjà Guardiani impitrati di u ricordu umanu Tali l’abbracciu primu chì u silenziu vi deti È li sapienzi arcani cù li so canti immersi Di ciò chì ùn hè storia tiniti li sicreti Tali una citadella chì a mimoria persi 19 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 20 Viaghji Ghjacumu Fusina Da scopre venti simu nati cum’è l’acelli benedetti chì si lascianu nidu è tetti quand’ella vene l’inguernata quand’ella vene l’inguernata. Simu sempre à balisge fatte simu sempre à mezu à le mosse pocu c’impremenu le scosse è pocu dinù le disfatte è pocu dinù le disfatte. In memoria Natale Luciani Per un populu vivu Chì un vole esse domu Per un zitellu chì dumane Serà omu Per quellu chì d’amore Vole pudè campà Per quellu chì in prigiò Ùn ci hà nunda à chì fà Simu di quelli di partenza Simu di quelli di vultata Cusì rinnova l’abbracciata Cusì ribomba la sperenza. Per stu pezzu di terra Chì deve firmà nostru Per stu celu turchinu È stu mare d’inchjostru Cum’elli sò belli i viaghji l’aviò li treni è li battelli è di stradò li riturnelli cù centu mila paisaghji cù centu mila paisaghji. È po’ li cavalli l’idea i più maravigliosi sogni i più primurosi bisogni a nostra più vechja epupea a nostra più vechja epupea. Per una casa vechja Chì ùn vole sprufundà Per una strada nova À meza oscurità Ùn aspetta dumane O fratè, ùn aspetta Quale ella sia a manera di lotta Dumane Ma chì ci moverà le voglie chì ci mette l’ale à li pedi è ci accarezza vulinteri cum’è l’acqua nantu à le foglie cum’è l’acqua nantu à le foglie. Quand’ella corre libberata ch’ella canta e so canzone nant’à a ringhera di u balcone è ch’ella leva una ventata è ch’ella leva una ventata. Per l’omu affunatu O schiavu di un patrone È chì deve piegassi À ciò ch’ellu l’impone Per quellu chì dumane L’impiegu perderà Per una donna Chì si vole liberà Per tutti quelli chì Un ghjornu sò cascati À un campu d’onore Feriti marturiati Luttendu per a patria Vulendula salvà Per a nostra memoria Chì ci aiuta à sperà Ùn aspetta dumane O fratè, ùn aspetta Quale ella sia a manera di lotta Dumane 20 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 21 p u e s i a Creazione Senza sapè chì dumane Sì pesa un antru ghjornu Duve nùn si sà chì pane Patriziu Croce Hà da coce ind’è u fornu Attila A chì si crede putente In la so pace rumana Di cultura preputente Veste robb’ è ghjente sana Da sbarracà i palazzi È da spenticà l’imperi Venutu da i to stazzi Cù i to cavalli fieri Si scorda di a lezzione Chì a brusta ùn bast’à copre Per amattà u tizzone Quandu ci hè la ghjente fore Attila si scalatu Cù u ferr’ è cù u focu Vecu e greghje infuriate Ad apparinà u locu Ùn cunnoscu e to stonde Ma sentu la zampittata Chì fece trimà u mondu Nant’a so volta impetrata Tù qualcosa ci lascati Di u to sangue in bullore Per chì nim’ùn accatasti È nùn cresca u valore È chì ficcò a peura Attempu la meraviglia Per la tamanta figura Di un populu in ira. Dumenica vestutu da dumenica Ziu Martinu passa ste girate di dumenica. Stupide di polvere è di silenziu trascaldatu À ste girate d’abbacinu da duv’ellu si vede À longa cità muta distesa à fior’di mare. L’averanu avutu quallà, Sta lettera. A lettera Ghjacumu Thiers Nantu a traversa viota, un Arabu passeghja, È vede un antru Arabu ind’è vitrine bughje di l’invernu Chì u vede. Ùn sà mancu chì fà i caghji di i so mani S’ell’a sapessi scrive Sta lettera, sta lettera, sta lettera. 21 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 22 Centu milla guerrieri anu francatu la bocca Tutti vestuti di lume cun trumbett’è cun tamburi Facenu trimà la terra chì seranu l’auguri ? Patriziu Croce Centu mila guerrieri anu francatu la bocca. Guerrieri Fissanu un puntu luntanu, a vittoria chì s’avvicina U nemicu soffrerà sterperanu u so locu Pè dì qual’hè u maestru, diceranu cù u focu Fissanu un puntu luntanu, a vittoria chì s’avvicina. Ma daretu à l’armata l’ultimu hà passu stancu Carcu à sudor’è sangue trascina la so miseria Luntanu dananzu à ellu c’hè una musica guerriera Ma daretu à l’armata l’ultimu hà passu stancu. Lu so cantu hè di silenziu è la so paroll’hè muta Pensa à ciò ch’ùn hè più per ùn sente ogni sassu Di stu caminu di croce chì ormai hè lu so chjassu Lu so cantu hè di silenziu è la so paroll’hè muta. Ma sintite la mio voce, sintite la mio canzona Per l’ultim’umanità è per l’ultimu suldatu Li so guai lu so sangue, u so passu trascinatu Hè per ellu, ellu solu ch’eu cantu sta canzona. Ma sintite la mio voce, sintite la mio canzona Per l’ultim’umanità è per l’ultimu suldatu Li so guai lu so sangue, u so passu trascinatu Hè per ellu, ellu solu ch’eu cantu sta canzona Mine Ghjacumu Thiers Mine, mine Sò traculinu, È vende mine Mine di mi ne vò, Mine di mi ne vengu, È da c’o mi ne invengu, Vendu mine è mi ne vantu. Questa hè mina di senteze purpurine, C’intrenanu è assufucanu. Mine, mine Sò traculinu, È vende mine Mine di mi ne vò, Mine di mi ne vengu, È da ch’o mi ne invengu, Vendu mine è mi ne vantu. Questa hè mina di mare bruttu, Carcu di scaramizzuli, Di mullizzu è d’esili frizzuli. Questa hè mina di celu bruttu, Pè nuli di panni gonfii, Sopr’à campanili pizii è muti. Questa hè mina di rimbeccu Pè una tacca umbrosa, Nant’à e nostre pagine bianche. 22 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 23 p u e s i a Amareni Ghjacumu Fusina À mezu à tutti li fiori d’amore Quand’elli s’aprenu fattu l’albore Era quellu annaquatu d’un licore Mandatumi una mane per favore Mi fece sbuccià in capu e centu vite È dede un altru sensu à le mio lite Fù per mè cum’è un anellu à le dite È lu balsamu di e mio ferite, E mio ferite, E mio ferite. Creazione Ma quant’elli ci portanu du guai, U sintimu prumessu è l’oramai, È cum’ella hè greve la veritai Ne la sapie ne forse la sai, U sente ancu oghje u to calore in pettu, Quellu chì s’hè fermatu à core obbiettu Quellu chì ti tuglia ogni difettu È ch’ùn capia chè l’amore schiettu, L’amore schiettu, L’amore schiettu. Serà stata scritta in qualchì locu Ch ‘un ghjornu piantereste lu to ghjocu Ch’ellu si spinghjerebbe lu to focu Fennerebbe una storia è cusì pocu, Ma d’altri cum’è mè ti diceranu Quant’ellu scalla u sole luntanu Quant’ellu pienghje u ventu veranu È face trimulà u core umanu, U core umanu, U core umanu. Sò elli L’arcusgi Figlioli di stu sole chì piccia le cuscenze E scrivenu a storia contr’à le preputenze Fratelli di stu ventu chì porta le sperenze Di populu Corsu elli sò le sustenze Sò elli Anu fattu a scelta di campà per dumane Acelli di a notte ch’ùn temenu L’arcane A l’orlu di a machja versu d’altre montagne Sò elli È sì tù è sò eiu à porghjeli la manu È simu centu milla è un populu sanu Quandu fiurisce a machja à l’entre di lu branu À custruì l’avvene è suminà lu granu Sò elli Sò elli è simu noi machjaghjolu è cappiaghju Fiaccule mai spente da sparghje lu messaghju In lettere di focu à lu mese di maghju Quandu à la turchina cumminciò lu viaghju Sò elli Senza mai stancià nè mai rifiatà Cumbattenti d’onore di Santa Lihertà Parechji sò spariti à u fior’ di l’età Surghjent’è acque linde di lu fium’unità Parechji sò spariti à u fior’ di l’età Surghjent’è acque linde di lu fium’unità. 23 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 24 Venite incù mè I Muvrini Vi ne vurria parlà Di ‘ssu paisolu Appesu à e cime, Ci ghjoca u sole Ci veghja a luna Ma nimu ci stà E case stanu ochjiserrate Tutte accumpulate Li pesanu l’anni, È tombanu l’ore Chì ùn volenu more Mà nimu a sà Dì Ghjuvan Francescu Bernardini Dite perchè, dite perchè Dite, dite, ditemi perchè ! Dì, tuttu hè finitu ti ne vai Seremu soli à l’oramai Face disertu in core à mè Un ghjornu s’è vo ci ghjunghjite Fateli una vita A soia hè ferita, Dì, u nostru focu l’anu spintu Sò tutti l’altri chì anu vintu Ùn mi dumandà più perchè Dateli una voce È dateli un nome Più nimu la sà Dì, quand’ellu vulterà Natale Chì u ricordu ferà male Ùn canteraghju chè per tè Vi ne vurria cantà Di ‘ssi paisoli Chì sanu a storia, Dì, dì, dì, hè ora digià Andemu dumane Ci sò e funtane Di una eternità Dì, issa figliuluccia inzuccherata L’anu tantu sunniata Ch’ella s’assumigliesse à mè Venite incù mè, venite incù mè, Venite, venite, venite incù mè ! Dì, ma cumu hè chè tù ùn rispondi Vai digià pè l’altri mondi Cumu hè chè tù ùn parli più Dì, dì, dì, hè ora digià Dì, ma pienghjerai una altra volta A tengu aperta la mio porta Pè quand’è tù veni à pichjà Dì, serai tù lu mio viaghju Duve ne vò t’aspetteraghju Una ferita in lu campà Dì, dì, dì, hè ora d’andà 24 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 25 p u e s i a Creazione È simu Dumane intrecceremu E curone di a pace Inseme canteremu L’unità chì si face Sò Ghj. Thiers Seremu Seremu cunviati À l’intimu di l’Esse À populi mischjati Ampareremu à tesse Sò di l’altu silenziu In a terra di l’orti Di l’ultimu licenziu À sti paese morti Ma sò L’Avvene Sì di un locu di fole Natu à mezu à u lume Isse sponde oghje sole Ti ne scorre lu fume Sò di un’anima pesta Da l’assalti vigliacchi È cundanna è arresta Di minà ùn sò fiacchi Ma sì Sì di un populu persu Sbrisgiulatu in la storia Fughji pè l’universu A stampa di a memoria Ma sò Sò di quella acqua lesta Chì frighje trà le cote Di a stana furesta Longu à le borghe viote È sò Ma sì È sì di un svegliu seccu À l’albe di suffrenze Quandu pichja u rimbeccu Di tutte e indipendenze Simu di u stessu esiliu Trà le folle indifferente U mo crede ùn hè figliu S’unisce à la to mente È sì lu fà di lu ghjornu Ste mane quì ÀCh’allumina la piana Michele Frassati Cinqu’ore di matina In la cità la notte È sempre senza fine Ricumencià la sorte Da la casa à l’usina Cusì sin’à la morte Lagni suspiri è straziu Caminà l’operaiu. L’invernu i nivaghjoni L’estate in la calmana Grandine o sullioni N’hè colma la to strada Muscu di terra in dolu Viaghja lu campagnolu. Vulemu cantà quindi Per tutti li spluttati L’altri è quelli di quindi Tutti li rivultati Hè per voi altr’amichi Chì lu pugnu hè alzatu Li techji anu da sparisce Lu mondu hà da fiurisce. Sole, sole ste mane quì Sò tracarche di pene Sole, sole ste mane quì Sò sulcate di vene Sole, sole ste mane quì Meriteranu l’avvene. 25 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 26 Ventu rti mi po à ì h c Ventu di u sper lotte inu Frà e L’Alb i t hjà n a inc festig ’ à m i ì e ch llà estat ramm Ventu nti di u ba viti l’ per ampa n i ’ a m c È tù parammi, r ’à i u i, sop n m t hjà a n t a n c Per a i lu à viag ài t ’ i r r o m p a p e t o i S am aram e fa È tù m chì mi chj canti i, per amp i m u ù Èt l’om ramm anu opr ’à ampa r s r p , e u u P s i à l’om i port orti anna Sopr ’ È tù m chì si sp ì mi p perà h c u u Vent l’om di u s lotte opr ’à sci s e a l , à i u r F hì m à l’om Vita c io sunnià Sopr ’ ù lu m rnu c o c s n chi u in u hì cas à l c o s ù t , ornu Vita u per and un sc id n i u mio n Sol u i d idu, cellu mio n nti l’a ullà a c i Di u È tù m rammi à c ampa i, per m tellu m ara un zi tà p i t m i a v ’in Per enes È tù m resce u b c r fà i ce, pe s e r i port c m à ì f h r c Pe pà ju Magh ti di u cam r o àip nant’ , i anti t r o ip m’inc jà à ì ’ h t c n ju Na rch Magh ti di u ma n a àic sopr ’ , i t n a àic Sopr ’ A grana Bruno Susini A grana di u tempu viaghja incù u ventu E cusì pà andà à l’alba di u tempu Si ne và a campà à l’alba di u tempu Ascolta ziteddu di a vadella Ùn vali a pena di susciulà A vita di puglia ci voli à lascià la Pà andà puri à quiddu valdu A grana di u tempu viaghja incù u ventu È cusì pà andà à l’alba di u tempu Si ne và à campà à l’alba di u tempu In u valdu canta la campagnola À u spirionu di a to vita Una bianca culumbula bii una goccia È pò fala pà una sposta A grana di u tempu viaghja incù u ventu È cusì pà andà à l’alba di u tempu Si ne và a campà à l’alba di u tempu Canzona chì trinna lu me cori È chì sumidda à una storia Boci chì parti à zappudà Eppò sumina a grana d’amori A grana di u tempu viaghja incù u ventu È cusì pà andà à l’alba di u tempu Si ne và à campà à l’alba di u tempu 26 V BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 27 L’anniversariu di Minetta È per la to memoria cara Chì luce sempre in core à mè Vogliu gode ogni stonda permessa Vogliu godela per tè Per li to ochji à la funtana U to amore immensità, A cara Santa nostra mamma Per l’oghje è per l’eternità. P. Agostini Per tutti l’anni chì sò scorsi Per le to gioie è le to pene, Per li fatti è li discorsi Per lu sangue di le to vene È per la to memoria cara Chì luce sempre in core à mè Vogliu gode ogni stonda permessa Vogliu godela per tè È per la to memoria cara Chì luce sempre in core à mè Vogliu gode ogni stonda permessa Vogliu godela per tè Tù sì la mio surella cara Quella ch’hè nata à tempu à mè È sì di mè stessu luntana Seraghju sempre accantu à tè Per quelli chì à tè sò cari I to figlioli,la to ghjente Per lu to granu, i to filari Per lu core è per la mente È per la to memoria cara Chì luce sempre in core à mè Vogliu gode ogni stonda permessa Vogliu godela per tè Isula idea Ghj. Fusina Isula idea di la mio alba Rosula altea è la vitalba Fiore chì sbuccia è chì ci chjama Fiore chì s’apre è dà la brama Isula Isula celu tintu di sole Ancu quandi un nulu dole Chì a frasca s’alza è ci balla Cum’è un penseru di farfalla Isula Isula radica di a mio vita Rispiru d’una acqua salita Basgiu lampatu da i zitelli Basgiu cascatu da i battelli Isula Isula idea di li mio strazii A voglia mea, mai ch’è tù sazii Ochju abbagliulatu da u sole Ochju calatu di ogni amore Isula Isula idea di u viaghju Di l’odissea ch’eo feraghju Mandile spartu di li mio sogni Mandile crosciu ùn ti vergogni Isula Isula fata è mai morta Cuscogliula chì u ventu porta À u locu ascosu di u core Duve u ricordu ùn pò mai more Isula 27 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 28 Ch’ellu si n’è corsu maghju Sarà più d’una simana ; Approntati, o capraghju ! À lascià piaghja è calmana Ch’ai da fà l’altu viaghju Dopu ghjuntu in Barghjiana A muntagnera Marcellu Acquaviva Avvedeci, o Falasorma ! Cù i parenti è l’amichi Sempre liati à Niolu Per e gioie è i castichi ; Da Montestremu à u mare Avemu listessi antichi. A serva Alanu Di Meglio Sbuccarè in Caprunale Guardendu da altu à bassu Supranendune à O’mita È a funtana di u Tassu Basgiati a croce nova Chì a vechja ùn s’hè più trova. Eiu paisanu fieru Ghjurnatante è disgraziatu Vogliu cantà l’addisperu Di lu mio amore scunciatu Anghjula pura è fantina Di u veranu più bellu fiore Si n’andò quella matina À fà serva à li signori. Eccu a Mirindatughja, Ti riposa di a cullata Ma fà casu à a capra Ch’ella ùn si sia sbandata S’è tù voli esse in Pùscaghja Tranquillu pè a nuttata. Anghjula Anghjula mea A ruvina mi purtasti Stu ghjornu duv’è n’andasti In li sgiò È ne francasti lu purtò Dumane, à tempu ghjornu. (A cunosci quessa, a scola) Crisciaranu e fatiche Nanzu d’esse in Bagnarola. Di scopre a valle di Tuda Tutt’ogn’unu si cunsola. L’estate l’aria infiarava Eri stanca à la funtana A to ciretta pisava Sott’à quella sciappittana Eiu rozu travagliadore Ùn truvai mai la stonda Ellu giovanu signore Bellu ti girava in tondu Dopu sò i radi à Noce : Bassighjendu à e Pratelle T’avviarè più sicuru Verdi l’acqua di e Castelle Nanzu d’esse à u Muricciolu Sarà croscia a to pelle Anghjula Anghjula mea Fù cusì nun ricusasti A to giuventù li dasti À stu sgiò Chì in la so casa t’ingannò Eccuti nu a Spilonca, Custi a banda si punta Indù a mandria è aspetta Chì hà bisognu d’esse munta. À datti un colpu di manu A to ghjente sarà ghjunta. Trà a cardellina è u corbu Matrimonii ùn ne pò nasce Puru un criaturu in corpu U sgiò ingratu ti tralascia Stu ghjornu era festa in piazza Misurasti a to sciagura Spusava una di razza Ricca di ceppu sicuru U terzu ghjornu à la mane Ti n’andarè vulinteri In Sesta o Petra Pinzuta, Biccarellu o à Tileri ; Più chè mai ghjunghjaranu À l’abbordu i fristeri Avà chì ai righjuntu Di l’istate u rughjone Di tantu in tantu in paese Affaccati à l’occasione Poi ùn mancà a to festa A mane di Sant’Antone Anghjula Anghjula mea Issa pistola ch’è tù purtasti A ti cacciai, ùn la mi dasti È u sgiò Fù la mio manu chì u tumbò 28 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 29 Da i chjassi di sangue è e strade spaventu Hè partutu u lione à salutà u ventu I so cumpagni fieri sò trà pientu è rivolta Federicu Poggi / Andria Fazi Si sò chitate e sfiere, un silenziu s’ascolta Hè partutu u lione à salutà u ventu. Rughju di vita Una lacrima hè corsa in l’ochji d’un zitellu Hè partutu u lione à salutà u celu L’anu toltu u fiatu ma hè viva a so voce U so passu hè stampatu per disertu è per foce Hè partutu u lione à salutà u celu. Di u so rughju arditu ribombenu e fole Hè partutu u lione à salutà u sole Pocu impreme u vantu di quellu chì fù cecu Suvitendu u so cantu truveremu u veru Hè partutu u lione à salutà u sole. Sò orfagne è zergose e muntagne ribelle Hè partutu u lione à salutà e stelle Issu paese hè di fette è u focu ùn si tace Ùn sò mai e vindette à fà cresce a pace Hè partutu u lione à salutà e stelle. S’hè accolta a so ghjente in un silenziu piu Hè partutu u lione à truvà u so diu Sia Bibbia o Curanu si sceglie u so destinu Ùn hè divina a manu à armà l’assassinu Hè partutu u lione à truvà u so diu. Signuretta Ghj. Thiers È u ghjornu chì luce In un sprichju di risa U to sguardu arditu S’avia da ammattà. Sò stonde appese à stonde Duv’è hè frusta la petra Cù passi mille è Libecci lagnosi Ùn volenu stancià S’è ùn ti avia à tè u mondu era sguillitu À l’abissi di l’ombra ci era da vucerà Petru Guelfucci Corsica Emu fattu verani Infiuriti à cucchi L’uva galletta canta memorie di quaiò È u core s’appende à note di carrughju A funa sbatte in terra A funa sbatte in core Hè funa di i to ghjochi Zitella di a Piazza Passi di signuretta Ci era da spasimà Sottu à le palme mischine Piazza San Niculà. In un scornu di lu mondu Ci hè un lucucciu tenerezza Ind’u mio core maestosu, Imbalsama di purezza Ghjuvellu di maraviglie, Ùn ne circate sumiglie, Ùn truverete la para ; Ghjè unica, sola è cara. Corsica. Face sempre tant’inviglia ’Ssu scogliu ciottu in mare, Tesoru chì spampilla Sacru cume un altare. Calma, dolce cum’agnella, Generosa è accugliente, Si rivolta è si ribella S’omu disprezza a so ghjente. Corsica. 29 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 30 Dolce settembre Ai u nome di u tempu Cum’è una manu liscia chì scrinerà Capelli biondi cum’è ricordi. U core chì l’ammenta A si allonga à cantà Dolce settembre Ghj. Thiers Dolce settembre À l’alitu di a notte E stelle ùn sò chete Da sopra à l’acqua viva A lucenda chì spira Indarnu chjamerà Dolce settembre I zenni sò stampati Da sopra à lu so aggrancu Mutu cum’è granitu A stantera chì ride Dolce settembre Ai nome d’idee Vittime di e pistole Cionche à u to cantà. L’acqua viva Patrizia Poli À isse curone di acetu Di Balagna chì ti lagna L’aria hè viota stasera È bianca cum’è u voceru À isse curone di acetu Di Balagna chì ti lagna U mare chì si aggranca Ùn vole esse più latinu À isse curone di acetu Di Balagna chì ti lagna U marosu si hè sbattutu À tutti i so campanili À isse curone di acetu Di Balagna chì ti lagna L’ansciu di una cialamella Ci hà appesu una speranza À isse curolle di alivu A cialamella hè mora È l’acqua viva corre Lesta cum’è a bandera. À l’amore Ghjuvan Teramu Rocchi U soiu l’amore quant’hè ch’ellu hè natu U soiu l’amore ùn hè mai invechjatu Si tenenu caru u core à vint’anni U tempu chì passa ùn ci n’hà fattu danni Si tenenu caru u core à vint’anni U tempu chì passa ùn ci n’hà fattu danni Femuci un valzu è tucchemu un bichjeru U soiu l’amore hè stattu sinceru Femuci un valzu Trà mè è tè À l’amore U soiu l’amore fece casa è tettu Di pienti è di rise è di basgi à l’appiettu Si tenenu caru u core à vint’anni U tempu chì passa ùn ci n’hà fattu danni Duve parterai finita a festa È duve anderaghju più eiu à fà testa Ognunu una strada a toia a meia Ognunu una strada ma prima sta sera Femuci un valzu è tucchemu un bichjeru U soiu l’amore hè stattu sinceru Femuci un valzu Trà mè è tè À l’amore 30 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 31 A zarra Ghj. Thiers A zarra di u mio cantu Hè mora Cum’ellu hè moru u mare Batte a muntagna roza Di i mio penseri pagni Di i mio sciali arghiti Sottu à li nuli longhi È muti À l’ecu di l’arrestu. A zarra di u mio cantu Hè schera Intrecciu di e paghjelle Di e voce surelle Di laziu è di aldilà À i matticci bianchi À e batticce bionde E nude di vele silenziose O Corsica la mea Ghj. T. Rocchi A zarra di u mio cantu Hè mele Cum’è la to pelle mora Contr’à la mo mente mora Isse camere sò verde Sott’à finestre chjose E sole Di sangue aggrancatu A dicenu di tè Chè tù t’ai impegnatu Piaghje, marine, rive Cun i più belli accosti A dicenu di tè Chì da tante tù costi Ùn ti viderai Arizzà ma più capu A dicenu di tè Ma u meu u crede È chè tù sì liatu Sempre à cappiu scurzosu Chè tù ne truverai Ne pace ne riposu Fin’ ch’ellu ti serranu dinù sciolte trave O Corsica la mea A dicienu di tè Chè tù ti brusgi à laziu Fureste cun machjone, castagneti è pascure A dicenu di tè Chì sò e to primure Di campà dimentiate senza fà nisun strazziu A dicienu di tè Ma u meu u crede È chì hà da luce torna u to nome stampate À l’altu di u tempiu Induve ellu s’hè cantatu A Corsica Regina di cusì grande fede. O Corsica la mea 31 A zarra di u mio cantu Hè storia Rossa di parolle missughjate Ch’è no anderemu à chjamà Un ghjornu di libecciu Lisciu Cum’è quand’è tù dici E cose di l’amore È ci imbriacheremu Di issu dettu chì dice Chì u sole hè natu quì Chì u cantu hè natu quì Trà a fica è l’alivu E fole è lu pensà. BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 32 Critica Cantu di a tradizione Ghjermana de Zerbi Aiò, riflettìteci una cria è cunfessàtela puru. Ùn avite bisognu di vergugnavvi chì ùn ci sente nimu : indocu in stu caru Mediterraniu ùn si trova u paru, cantu cum’è quellu di i Corsi ùn ne hà nimu. Iè, hè vera, « la musica è mediterrania », l’hà detta un musicòlugu talianu, ma scruciàtelu puru tuttu u mare nostru, da Levante à Punente, da u Libanu è a Turchia sinu à u Strettu di Gibilterra, andate chì i tercani semu noi…pè u cantu po, ùn ci barattemu cun nimu ! Allora avà, per quelli chì si ne sò scurdati o chì anu aspettatu à oghje per sapè, ci feremu un giru ver di quelle sponde di u tradiziunale. Vi ne serete avvisti, u cantu, prima di tuttu, ghjuvava, iè ghjuvava. Nò, ùn la sapìate ? Alè, vi spiegu. In e sucetà antiche, guardate voi cum’elli èranu caperecci, ci la facianu à scioglie tutti i capatoghji, cantendu. Freud ùn ci pensete mai à quessa, a cura psicanalìtica cù u cantu è a puesia. Ah, ùn avia chè da nasce alisgianincu o talavesu ancu ellu ! « Quandu sareti grandonu Purtareti li vostri armi Ùn vi farani paura Vultisgiori nè giandarmi È sì vo seti inzirmitu Sareti un fieru banditu » è u carucciu, à u capu di e dòdeci ballate, avia capitu u messagiu è stringhjìa e masselle : « Vai chì, quandu aghju da sorte eu… » U ciucciu ùn avia sonnu ? una nanna dolce dolce, cù una mansa di sogni d’oru : « Quandu sareti maiori Passareti pà li piani L’arbi turrarani fiori D’oliu saran li funtani Turrarà balsamu finu Tutta l’acqua di lu mari » è u carucciu capiciuttava ridendu è senza anscià. À l’omi è à e donne, u cantu l’accumpagnava in tutte e stonde di a vita, li dava fiatu in l’alegria è cunfortu innù a tristezza. Chì sarìa statu l’amore senza u cantu, aiò ? Leghjite quì cum’elli dicìanu l’antichi : « Quandu vi vecu passane Cun quill’altre à la funtana Eo m’arrestu à rimarcavvi Mi parite una fasgiana Permettìtemi l’amore S’è vo site cristiana » è elle tandu : « Sò ch’è tù brami d’avè Da mè una puesia La sai bè ch’eo per tè Sò piena di curtesia È s’andava avanti, preghendu u celu è i santi di fà piove o di fà stancià, di mandà a divizia, di dà à i boi è à l’omi a forza per tribbià, ma senza perde u sensu di u meravigliosu : «Alzi la mansa Quant’è lu vostru spinu Ch’ellu ci ghjunga Lu beatu San Martinu Cù le so pàlmule d’oru È d’argentu lu bacinu » «O tribbiate o tribbiate Avà còllanu le fate Collanu per Campu pianu Cù lu so bacinu in manu» Si pudia esse dinù appena più vivaci è in issi sogni d’oru, circà di ficcacci una cria di spiritu di vindetta. Andate chì i guai princìpianu prestu, u megliu hè di tènesi pronti : 32 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 33 Per spiegatti lu mio amore Altru ch’è cusì faria » o, s’elli avianu u so core neru d’amore traditu: « Di la mio nave pumposa Ch’era tuttu lu me orgogliu Vogliu arricoglie le vele È più parlà nun ne vogliu Prima di rientre in portu Oghje s’hè rotta in un scogliu » è ancu e donne si lamentàvanu : « Avarìa avanti cridutu Di vede lu mondu stintu Chè fessinu l’unione Monte d’Oru è Monte Cintu Avanti ch’è tù mustrassi Un amore cusì fintu » « À lu paese di Prunu Tù nun ci ai avutu sorte Ma chì t’hà purtatu quì Possa fà la malamorte ! » lampa Maddalena à u cugnatu poveru. « O s’o era maschju eu Avè vint’anni di menu Ùn la mi vulia staccà La pistola da lu senu Fintantu chì quellu serpente Ùn essi resu velenu » risponde Zia Prisilia chì pienghje a nipote gràdiva, morta di malacura. È Carlu Dumenicu l’Alisgianincu, tombu per avè ingannatu una zitella, ùn riesce a mamma à glurificallu cum’è un eroe è à mette a famiglia inghjuliata più bassu chè terra ? A colpa cambia prestu campu cù e vuceratrici ! Cantu ùtule, amparere è ghjochi, cantu màgicu, auguri è scunghjure, cantu di sucetà, scherzosu è catàrticu, sàttare eletturali di sfogu cullettivu per dassi ànimu o appaciassi l’ànima, lamenti di partenze, di banditi, per l’animali, rabbia o pietà, è po vuceratu à l’ùltimu, u cantu di a morte, u più putente, fattu per quellu chì partia ma fattu soprattuttu per quelli chì firmavanu. U vuceratu dicia tantu, a pena è u dulore di sicuru, in primu, ma ancu u valore di a famiglia à palisà, e ricchezze da glurificà, l’onore da mantene o da risarcì s’ellu era persu, u disprezzu da lampà nantu à l’altri è micca solu in casu di malamorte ! « Fatti onore chì vergogna ùn ti ne manca ! » predicava u pruverbiu. « O ghjente di li Pirelli Ammansatemi isse legne Chì le vogliu brusgià tutte Quelle scellerate indegne È tocca à lu mio figliolu À pagà le donne pregne » U vuceratu era una teatralizazione di a vita, una mostra tremenda d’orgogliu, dignità mischjata di mischineria, debbulezza umana imbulighjata cun altezza di spiritu. Era dimustrazione di fiatu è di vuluntà d’esse, di figurà per luttà contru à a Morte, contru à i morti, contru à i vivi. Magnìfichi vucerati, dramaturgìa cumpiita di l’esistenza d’una sterpa, attu suciale fundatore, ma chì scutumìa ch’è vo vi trascinàvate ! In u vuceratu, a sucetà corsa si spechjava sana sana, disgraziati contru à signori, o ancu sgiò dicaduti contru à « pidochji rifatti », giuvanotte ricusate contru à socere sprezzanti, banditi traditi da cugine da svergugnà, mariti micca di pariglia o spietati, vituperati da e famiglie di e spose morte. A saperà Trinchettu di U Prunu ciò ch’ellu hà intesu da Maddalena di A Penta è Pilellu di Zuani, da Zia Prisilia ! Tramindui ùn avìanu pussutu o sappiutu dà a felicità à e moglie, Cecca una è Ceccecca l’altra. Allora, assassini è basta ! Ghjuvore di u cantu dunque, funzioni diverse per purtà a pace o l’azzizzu, per scurdassi o ricusà di scurdassi, per ralegrà o inturbidì, ghjuvore di e puesie linde, di e rime quente, di e fiure scelte, èranu capi d’òpera i nostri canti monòdichi. Chì ùn èranu soli i canti in paghjella, i terzetti è i madrigali à purtà tuttu u splendore di u cantu corsu. Quelli èranu pè e stonde maschili di cumunione, 33 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 34 quandu l’omu è a so voce facenu unu cù l’altri cumpagni, cù e muntagne è cù u celu. Ch’elli sìanu una rièscita artìstica maiò i canti in pulifunìa è ch’elli sìanu turnati u sìmbulu identitariu d’un pòpulu chì hè in brama di campà, salutemu à Isabella Casanova, à Filice Quilici è à Ghjuvanpaulu Poletti cù a so sguatra per avèccila amparata. maestose, per i pueti chì usàvanu un rìtimu più lentu, più sulenne, cum’è Ghjiseppu è Dumenicu Calzarelli o Minnellu d’Ascu à ùn cità ch’è unepochi ch’ùn sò più, èrate purtati da l’ incantu d’un’armunìa chì ùn vi cappiava più. Stavate cum’è allupiati senza pudè move… Cum’ellu hà ogni locu i so fiori è i so animali endèmichi, anu dinù quelli chì ci stanu i so dissegni melòdichi, i rìtimi, i culori musicali di soiu. Ogni pòpulu dà frutti cù a terra, u sole è l’acqua ch’ellu trova : intese e prime note, sapite sùbbitu s’è vo site in Sardegna, in Sicilia o altrò. Ghjunti in un lucale, site in paese d’olivi, d’aranci o di nàtteri. I nostri i canti, cum’è per currege l’eccessi di a parolla, spessu spripusitata, eranu di subrietà è di ritegnu, abbelliti da a frisgiulera di a ribuccata chì li dava issu culore musicale spùticu. U cantu à una voce era à tempu sèmplice è frisgiulatu, dilicatu è tènneru in certe nanne, pietosu è dolce in u versu piuvisgianu, fiuritu in certi currenti di i serinati, moltu più quand’ellu li si facia trincà accantu qualch’archettu indiavulatu. Era ornatu à ribuccate quand’ellu ne pussedia l’arte u canterinu, è sapìa traduce u penseru di u banditu, l’addisperu di e pene, ogni pensamentu umanu. Bellezza di i garbi musicali, miràculu d’un versu sempre listessu è mai uniforme : listessa aria, quella di « A pippa », quella di « U lamentu di u trenu », quella di « U lamentu di Ghjuvancameddu » o quella di u versu currente, per cantà e speranze di l’amore è a dillusione di l’abbandonu, a felicità di u veranu chì volta è u dispiacè di a morte di u so cane, a criaturuccia chì hè nata è u maritu distesu in tola. Ma, dicerete, cumu ? Chì serà stu miràculu d’un versu musicale adopratu per tutte e spressioni, per tutti i sentimenti, per tutte e circustanze ? Ma quessu hè un fastidiu ! Eh nò, appuntu nò, perchè un pòpulu chì sà cantà è puetà, una, chì hà bisognu d’un schema, d’una sesta musicale digià pronta per impruvisà è duie, ch’ellu hà u so garbu, a so arte ch’ellu acconcia à usu propriu è chì rende ùnica ogni interpretazione. Ind’è un populu canterinu cum’è u nostru, nimu cantava di listessu manera. Sapite, quand’elli si truvavanu in fiera i pueti è ch’elle duravanu l’ore l’impruvisazioni, ùn andate à crede chì u so geniu fussi solu in l’estru puèticu (ciò ch’ùn hè mancu pocu !), ma quand’è vo sentìate quelle improse Postu ch’è vo insistite tantu è ch’è vo vulite sapè ciò ch’ella sarìa a mo scelta s’o avessi da parte nantu à quell’isula deserta chì si ne parla sempre, cun solu unepochi di canti à stà à sente per sèculi, « en boucle », a v’aghju da dì. Eu mi ne portu Alcùdina, A ghjallinella, U Merlu neru, A tribbiera di Rusiu, U lamentu di l’alivu è U voceru pè u studiente Peretti in versu piuvisgianu. Sìate ringraziati, signori è signora Bianconi, Leca, Grimaldi, Rocchi, Foata è Calzarelli per l’emuzione ch’è vo date. Bastia, u 30 di maghju di u 2009 34 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 35 Critica Trà puesia è cantu : ciò ch’ella ci palesa a pruduzzione Patrizia discografica di l’anni 70 In Corsica cum’è in tant’altri paesi di l’inseme occidentale, l’anni 70 sò quelli di u rigiru. Cù u sbuccià d’idee nove s’aprenu spazii novi di rivendicazione. Si facenu sente e voci di e minurità (Brittagna, Paese Bascu, Catalogna è altre…). À tempu ch’elli nascenu i muvimenti regiunalisti poi autunumisti, risona un cantu novu : inni imblematichi (Dio vi salvi Regina, U Culombu) mubilizeghjanu a maghjina d’una cumunutà chì vole esse ricunnisciuta. Stu periodu hè quellu d’una pruduzzione artistica è d’una literatura chì sposanu a vita sucio-pulitica di a cullettività. Ind’è u so versu novu, si ponu leghje a vuluntà di mette in avanti una specificità ma dinù a particularità di u raportu incù l’altru, magiuritariu è duminente. In lu 1973 nasce Canta u Populu Corsu, fruttu di l’incontru trà Ghjuvan Paulu Poletti, Petru Guelfucci è Minicale, subitu subitu ci s’aghjunghjenu altri cantarini o pueti frà i quali Natale Luciani, Michele Paoli, Saveriu Valentini è prestu u paghjellaghju Ghjuliu Bernardini cù i so figlioli Ghjuvan Francescu è Alain poi d’altri è po d’altri, giovani o più anziani, tutti purtati da a listessa fede, tutti liati da u listessu cantu. In u 1974 a rivista puetica Rigiru riunisce unepochi di pueti, pè u più insignenti o universitarii, trà i quali : Dumenicu Antone Geronimi, Ghjacumu Fusina, Ghjuvan Ghjaseppu Franchi, Ghjacumu Thiers, Ghjuvan Teramu Rocchi, Rinatu Coti… chì stabiliscenu u so prugramma in trè punti : Indiatura : cuncepisce un prugettu literariu indiatu in a prumuzione di l’identità è di u populu corsu. Gattaceca Riacquistu : ricuperà, riabilità, dinamizà l’elementi chì definiscenu a cultura tradiziunale. Inghjennatura : fà opera di creazione originale. A lingua chì custituisce u vettore principale di l’identità hè posta à u centru di i dibattiti è diventa una scummessa literaria à tempu ch’ella hè investita cum’è un veru laburatoriu. Primurosi di sparghjie una literatura scritta, i pueti di u Rigiru anu da truvà cù u cantu l’occasione di sparghje la dinù di modu più largu è di fà li ritruvà u chjassu di l’oralità da mette la in bocca à tutti cum’è una volta. Spannendu si, stu cantu trova di modu naturale i mezi di a so prumuzione : so create l’edizione Ricordu. U gruppu pruduce un discu à l’annu da u 1974 à u 1982 (dui in lu 1977 è trè 45 giri : 1974, A Pasquale Paoli ; 1975, Aleria ; 1976, U culombu.) S’ellu si feghja a discografia sana di Canta u populu corsu da l’iniziu, si po dì chì u prugettu di i cantarini ùn s’alluntana di quellu di i pueti. S’è i scopi di u gruppu ùn so belli definiti, si palesanu à misura di a dimarchja. A scelta hè chjara : da riacquistà sò canti è soni di una sucetà di l’anni passatoni, rurale, paisana chì ella sola porta i valori di a sucetà corsa da ricustruisce. Stu riacquistu impone di lacà da cantu 35 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 36 a canzona nata ind’è l’anni di u dopu guerra, una canzona chì, à quandu lagnosa, à quandu pumposa, ùn piglia micca in contu u fattu identitariu, ripone quì a differenza trà canzona è cantu, u Cantu maestru, quellu chì porta a voce di u populu, quellu chì dice e so primure è chì indetta a strada da piglià. A cullaburazione trà pueti settanteschi è cantarini paria evidente eppuru, eccettu a presenza di Ghjuvan Teramu Rocchi da u segondu libru Libertà, quella di l’altri pueti di a squadra di u Rigiru trica, mentre pueti di virsura tradiziunale cum’è Marcellu Acquaviva, Felice Filippi, Bartulumeu Dolovici, o d’altri più giovani cù un versu novu cum’è Saveriu Valentini participeghjanu da l’iniziu di manera puntuale à e pruduzione di u gruppu. Spaziu apertu à tutti quelli chì volenu purtà a so cuntribuzione à stu prugettu di sucetà, Canta u populu corsu ùn hè solu una manera di cantà, hè una manera d’esse è à chì ci entre a sà. U primu discu hè propiu quellu di u Riacquistu : Eri, Oghje, Dumane (1975) prupone 10 tituli, 2 creazione è 8 pezze tradiziunali fruttu di a ricerca chì ci danu à sente una bella parte di ciò ch’ella hè a tradizione cantata (forme parechje di u cantu polifonicu è monodicu, maschile è feminile) è chì palesa u legame vechju trà puesia è cantu in a sucetà corsa. In introitu una puesia di Marcellu Acquaviva, Sognu è spiranza, dice a nustalgia d’un passatu è d’un modu di campà chì ùn vulteranu più. Ma à dà u tonu è u sonu di u cantu à vene sò e duie canzone scritte da Ghjuvan Paulu Poletti pueta è cumpunitore di u gruppu, Corsica Nostra è Lettera di u mulatteru. U cantu face di a tradizione un strumentu di tramandera di a cultura è di l’imaginariu cullettivu, di resistenza à l’oppressione è di rivendicazione di un megliustà suciale, culturale è economicu. L’evenimenti anu da dà à a puesia un versu di più in più indiatu, l’ore sò pisie, u tonu si face grave. Cù a strage d’Aleria in u 1975, a creazione di u FLNC in u 1976, i primi prigiuneri pulitichi è a nascita di una generazione nova di naziunalisti, sbuccia un’altra spressione puetica, una altra spressione cantata chì s’arrimba à sta realità nova. In u 1976, Libertà s’apre cù una puesia detta da Saveriu Valentini, Suldatu di u Populu và. A lotta hè in marchja, u pueta disceta e cuscenze. A dimensione pulitica di u cantu diventa fundamentale, si face a voce di u naziunalisimu. Piglia forza l’idea di a Nazione. Inni guerrieri – A palatina, Sunate lu cornu –, puesie di virsura tradiziunale di Marcellu Acquaviva – U Culunialistu – o di Felice Filippi – Aritti –, ma dinù e creazione di Ghj P Poletti – A rivolta, Lettera di u prigiuneru – mettenu in luce u fattu culuniale passatu è oghjincu è a rivolta di u populu. A presenza di Ghjuvan Teramu Rocchi chì porta duie canzone – Simu Sbanditi è U Mufrinu – segna u principiu di una longa cullaburazione trà u pueta casinchese è Canta u populu corsu. Ghjuvan Teramu Rocchi cumpone dinù, ciò chì u distingue di l’altri pueti di a squadra di u Rigiru chì solu scrivenu. U so versu hè impressu assai di a metrica tradiziunale. In u 1977 si volta dinù à a tradizione cù u terzu discu Canti di a Terra è di l’Omi. Appariscenu pè a prima volta i nomi di Marcu Casanova – Bruscu – è Petru Paulu Peretti – I Mulatteri d’Olmetu. L’ambiente si vole più festivu cù A fiera 36 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 37 di San Francè, A merula o pezzi à ballu – Zighizon –, più teneru cù A Canzona di u pianu o quella Per Stella chì mettenu in valore a sensibilità di u pueta Ghjuvan Paulu Poletti. Ma i tempi sò belli quelli di canzona militante. Antone Ciosi, interpretu è cantarinu prufeziunale hà da sempre cantatu i pueti di a tradizione è travagliatu dinù cun canzuneri cum’è Tintin Pasqualini o I Fratelli Vincenti chì l’anu scritti una bella parte di u so ripertoriu. Antone Ciosi publicheghja 14 dischi trà u 1973 è u 1979. Quellu chì hà cantatu Nostalgia, Paese spentu o Chì fà cambia versu ; da u 1975 i tituli di i so dischi sò significativi d’una vuluntà d’arrimbà si à a mossa ch’ellu porta u cantu : Corsica Nostra (1975), Corsica sempre corsa (1976). Ver di casa (1977) cù a participazione di Ghjacumu Fusina – Dumane, Cantu natalecciu è Muvra corsa –, Corsica (1978) duv’è Fusina scrive dinù, Nanna Paisana Musa d’un populu (1978) dedicatu à i pueti (una piccula antulugia di a puesia corsa d’eri è d’oghje) : so messi à l’onore Anton Francescu Filippini, Ghjacumu Santu Versini, Dumenicu Antone Versini, Santu Casanova è d’altri, ma dinù Ghjacumu Fusina (Nascita, U to nome) o Ghjuvan Teramu Rocchi (Ditemi). À mezu à issu paisagiu musicale solu maschile, duie voce feminile si pesanu, incuragite da u so prufessore di corsu Ghjacumu Thiers, E duie Patrizie, sculare in Bastia, anu solu 16 è 17 anni quand’elle cumencianu à cantà. Dopu à un primu 45 giri di Patrizia Gattaceca (Tribiera, Mulinu vivu) è unu di u duettu (Giuventu corsa, Sperenza) esce in u 1977 Scuprendu l’alba corsa : e Patrizie ci cantanu e so creazione (Libertà, A filetta, U mo paese biancu è negru, L’arburu tamantu…) ma dinù quelle di u giovanu pueta Ghjuvan Luigi Moracchini publicate ind’è Rigiru (U fiocellu, Parchi, Ori), di Ghjacumu Thiers (Quandi u tempu s’arreguleghja ), di Ghjuvan Ghjaseppu Franchi (Tempu), di Ghjuvan Paulu Poletti (A canzona di u viaghju). Sarà issu v i a g h j u ch’elle faranu inseme longu è riccu d’incontri è di scambii cun tanti pueti è musicanti di quì o d’altrò. In 1978, u cuntestu hè difficiule, a lotta armata s’ampiificheghja, a ripressione dinù, si cambia di tunalità, a situazione impone un discorsu chì rispechji a realità di u mumentu. Canta u populu corsu cù A Strada di l’avvene dinuncia di manera forte u fattu culuniale. A strada di l’omu, adattazione di una canzona di Merle Travis, puntellu di a musica pupulare nord- americana di l’anni 50, dice i sacrifizii ch’ella dumanda a vita : « Sappia chì a salvezza hè fatta di dulore ! » È Saveriu Valentini, cù A tè pratendu, dice a sorte di un populu incatinatu : « Dimmila tù, omu di a tarra… U farru di a sottumissione chì pesa in coddu à tè ! ». Una sottumissione chì dura da seculi (Terzetti di u piuvanu). U gruppu si porta sulidariu d’altre minurità oppresse – Surella d’irlanda (Ghj. P. Poletti) –, porta un sustegnu tutale à u muvimentu clandestinu – Clandestinu – è accusa l’eletti corsi di cumprumissione – L’eletti. A piuma di Ghjuvan Teramu Rocchi dice a prigiò, u dulore di l’assenza. U pueta Bartulumeu Dolovici cullabureghja pè a prima volta cù u gruppu – A strage di Bustanicu – dopu à l’assassiniu di dui pastori da un legiunariu fughjiticciu. Tucchemu à a fine di l’anni 70, Canta u populu Corsu hà suminatu. À fiancu à i maiò, si sentenu cantà quelli chì diventeranu i Muvrini o i Chjami Aghjalesi, ma dinù e Duie Patrizie chì spartenu a scena cù i so cumpagni. Una leva nova hè sbucciata di cantarini è di pueti. Fiurisce in le pagine di 37 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 38 a rivista Rigiru a puesia d’una giuventù piena di sperenza in l’avvene primurosa di dà à a lingua è à a so literatura un soffiu novu. U gruppu Rialzu creatu da Cristofanu Mac Daniel è Dumenicu Gallet, dui musichenti di trinca, arregistra u so primu discu in u 1978. E cumpusizione si ponu qualificà di rock progressivu ind’è u filu di u muvimentu di a musica « zeul » purtatu da Christian Wander è u gruppu Magma. Si a musica svia di a tradizione, a parolla ferma u spechju di a rivendicazione. Dice Ghajcumu Thiers : « A pruduzzione di u gruppu Rialzu hè girata ver di a cursitutine, l’ammentanu i temi chì sò stati scelti pè cumpone stu discu : realità mitica più antica (I Lagramanti, Ghj. Thiers), interrugazione assinnata sopra u destinu di l’omu in pettu à a so terra è a so storia (U Rigiru, D. A. Geronimi) ». Rialzu dà pochi cuncerti, l’accolta hè bona, segnu ch’ellu ci hè un publicu è una piazza per un’altra musica. Ma u cantu chì hà ricunquistatu i spazii fora di e scene (piazze, caffè, fiere, chjese…) pare ch’ellu sia diventatu pè u populu un bisognu vitale. Stu cantu ci vole ch’ellu possi esse ripigliatu chì, cù a lingua, u si porta l’affirmazione di l’esistenza di a cumunutà. Spentu si Rialzu, Cristofanu Mac Daniel è Dumenicu Gallet cum’è tanti altri piglianu a strada di Canta u populu corsu. In u 1979 esce Chjamu a puesia. Dumenicu Gallet ci canta Quandi a terra move di Ghjacumu Fusina nantu à una musica di Ghjuvan Paulu Poletti, un innu à a Terra, à u Populu à a Nazione. Stu discu canta a puesia ind’è e so spressione varie, da Mal Cuncigliu, ispiratu di u rumanzu di J.-C. Rogliano à L’Arietta di D. A. Versini cantata da Patrizia Gattaceca, ochjata à a puesia scritta di l’anni 20. Da u versu tradiziunale di Lettera à mamma o di L’almanaccu, à a spressione nuvella di u pueta Fusina (Amicu ci si tù, L’odore di i nostri mesi), senza dimenticà quella sempre originale di Poletti, U vagabondu, L’ancura di a misericordia)... In lu 1979, e prigione parigine sò colme à prigiuneri pulitichi corsi, un mezu d’aiutà in più di e serate militente hè a pruduzzione d’un discu vindutu à prufittu di i prigiuneri è di e so famiglie : nasce Libertà per i patriotti pruduttu da A Riscossa (Canta u populu corsu, Ghjacumu Andreani, Antone Ciosi, Petru Dieghi, E Duie Patrizie , I Chjami Aghjalesi, I Muvrini, Pittistu cantanu i pueti Ghjacumu Fusina, Ghjuvan Teramu Rocchi, Ghjacumu Thiers, Ghjuvan Paulu Poletti… A à fine di u listessu annu, un bellu prugettu vede u ghjornu : sbuccia u cantu zitellescu, è puru ! Festa Zitellina ferma ancu oghje un giuiellu ind’è a pruduzione discografica corsa. Si sentenu e voce feminile di E patrizie è d’Anna Rocchi. A cullaburazione di i pueti sta volta hè maiò : Ghjacumu Fusina, Ghjacumu Thiers, Ghjuvan Teramu Rocchi, Pasquale Ottavi, Dumenicu Monti, prete Gregale, Marcellu Acquaviva, Ghjuvan Paulu Poletti, accantu à pueti tradiziunali cum’è Anton Francescu Filippini, Ghjanettu Notini. Talenti puetichi è musicali riuniti per un discu unicu duv’è si intreccianu canzone, puesie dette, filastrocche, è scioglilingua da fà ne un bellu strumentu pedagogicu. Istu discu hè firmatu ind’è a memoria cullettiva tantu chì in Bastia cum’è in Aiacciu parechji cummerci portanu u nome di Festa Zitellina, è l’adopranu sempre in scola i maestri. Ci vole à dì chì, da tandu, a pruduzzione discografica in direzzione di i zitelli hè stata misera ma si pò ammintà quì u travagliu di I Muvrini – Campemuci, 1980, Aiò, 1981 – è quellu di Dumenicu Gambini cù E Cardelline. A l’affaccà di l’anni 80, una generazione nova di cantarini hè crisciuta è si hè spannata ind’è u filu di Canta u populu corsu : I Chjami Aghjalesi mantenenu un cuntattu strettu cù u gruppu (d’altronde faranu parte di u viaghju à u Théâtre de la Ville chì darà nascita à un discu, in u 1981) è, sottu à a guida di i maiò, pruducenu u so primu discu in u 1979, Nantu à u solcu 38 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 39 Critica di a storia, duv’ellu si palesa u talente pueticu di Patriziu Croce (A mio muntagna, Trà le sponde, Credenza, Lota si chjama vita) è quellu di Saveriu Luciani (Musichella, A Fata). In u 1981, a cullaburazione di I Chjami Aghjalesi cù e Duie Patrizie dà nascita à u discu, Esse, chì segna l’affaccà d’una spressione musicale è puetica altra. St’associu sona cum’è una scummessa per l’avvene : « È cunghjucheremu inseme u verbu Esse nantu à e pagine fiori ch’è no missemu da cantu tandu à mezu à u tempurale », eccu ciò ch’ella dice sta giuventù, ciò ch’elle cantanu isse voce maschile è feminile chì s’intreccianu pè a prima volta nantu à u versu novu di i pueti : Patriziu Croce (Quand’ella affacca la neve, Custrui, So ghjuntu Ronda), Saveriu Luciani (Culori di maghju), Patrizia Gattaceca (Cantatti), Ghjiseppu Nobili (Marchjava), Ghjacumu Thiers (Mine, A lettera sola, L’idea vera). U titulu Populu vivu hè zifratu da u gruppu. Una bella sperienza chì dura u tempu d’un giru in u 1981 ma chì salda l’amicizie è a prumessa di cullaburazione à vene. I Muvrini chì, da zitelli cù u so babbu Ghjuliu, anu spartutu a scena cun Canta u populu corsu facenu oramai strada soli. In u 1979, dopu à a morte di u paghjellaghju, I Muvrini cantanu L’Addiu à Ghjuliu scrittu da Bartulumeu Dolovici. In I Muvrini ti ringrazianu (1979), tutti i tituli sò zifrati da I Muvrini. Un cantu per dì a lotta è e sperenze di u populu ind’è u filu di i maiò : « Da sopra à a to lotta fratellu ci hè natu u fiore di a verità » (Cu lu stessu destinu). A pruduzzione discografica di u gruppu da l’anni 80 hè subitu impurtante : trè dischi in u 1980, dui in u 1981, Ghjuvan Francescu Bernardini scrive a maiò parte di i testi ma, prestu, pueti cum’è Fusina o Thiers portanu a so cuntribuzione à sta pruduzzione tamanta. A fine di l’anni 70 è u principiu di l’anni 80 vedenu nasce è spannà si altri gruppi cum’è A Filetta, Tavagna o Diana di l’alba presenti ancu oghje nantu à e scene isulane o internaziunale cuntinuendu pè u nostru piacè più grande ad arricchisce u patrimoniu cantatu. Ci hè dinù hè l’ultimu discu di Canta u populu corsu è forse u più riccu pè a varietà di e canzone pruposte, sò riuniti quì pueti di a tradizione è cuntempuranei di Corsica o d’altrò. Issu discu canta a fratellanza trà i populi è rende omagiu à a cultura catalana (Russignyol), à quella Basca (Haika mutil) è à quella Sarda (Dio ti Salvi Maria). Oramai, Natale Luciani scrive è cumpone pè u gruppu (Sonniu, Missaghju) è adatta Compagnero di Quarteto Cedron. Ceccè Buteau canta u pueta spagnolu Rafael Alberti nantu à una musica di Paco Ibanez (A Galuppà). Ghjacumu Fusina è Ghjuvan Teramu Rocchi sò presenti dinù cù i testi magnifichi di Citadella da fà, Scorsa la vita pè u primu è A fiaccula di a vita pè u segondu. Ci hè dinù porta un bellu messagiu d’apertura, di fratellanza è di sulidarità. Quì si chjode u cantu, nasce u mitu… I pueti di l’anni settanta ùn eranu tutti cunvinti à principiu chì a so puesia si pudessi accunccià cù u cantu, d’altronde si trattava di prumove soprattuttu una literatura in prosa da fà ch’ella si possi spannà da literatura maiò. Ma cù e sullicitazione di i cantarini a puesia diventa u puntellu maestru di a literatura corsa. Saranu a puesia cù u cantu è u teatru à pruduce e ripresentazione di l’identità, u mitu naziunale creendu a Nazione corsa virtuale chì ùn hà ella realità materiale. A literatura dà forma à st’imaginazione è diventa l’alleguria di a Nazione. Altre vie sò dapoi studiate, è sì u discorsu ùn hè più quellu di l’anni settanta, a canzona hà sempre bisognu di i pueti, è ghjè una bona micca solu pè a prumuzione di a literatura mà pè a qualità di u nostru cantu. Tandu forse devenu i pueti ringrazià i cantarini, ma devenu i cantarini ringrazià dinù i pueti. 39 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 40 Geniu Gherardi 23, rue Brézin contu chjachjere, à Mac Daniel li devu a vita. A mo malatia fù prestu un ricordu vechju è, à dì la franca, eranu anni sebbiati è stonde felice. Poi ci hè vulsutu à parte pè issu Parigi chì babbu s’era strappatu un impiegarellu di funziunariu. Babbu si lasciò u so mistieru di muratore è mamma cappiò u so impiegu à u liceu Jeanned’Arc. Da pulì, mobulà è assestà a nostra casa nova, babbu è mamma eranu partuti i primi. À mè, è à Antunietta, a mo surelluccia, ci s’avianu lasciatu cù mammone è babbone in Orezza. Custì ci stetimu un annu sanu sanu, sciurati cum’è principi, vezzuti è avvezzati à a robba di cantina. Mi pare ch’ellu abbia a ragiò u scrittore chinese Lin Yutang quand’ellu scrive chì u patriutisimu hè l’amore di a manghjusca di a nostra zitellina. Eppò babbu vense à circà ci pè purtà ci pè isse Francie. Eramu di ghjennaghju 1973. O li pienti, o le lacrime ! Ci vulia à lascià mammone, babbone, i zii è e zie, u mo cane Tarzan. U laziu di parte era pocu ! Ùn credu ch’ellu ci si auna zitellina senza lacrime. L’estate avia da ghjunghje ! Aviamu da vultà in paese ! Babbu mi dicia ch’ellu passava prestu un annu pè issu Parigi ! Ma pè un zitellu un annu pare un’eternità. Di parte in Parigi fù un veru strappacore. Da Puretta à Orly, u viaghju vene cortu. À principiu, stavamu in u tredecesimu circondu, rue Bellier-Dedouvre, un carrughju accantu à Tolbiac. Poi, pochi mesi dopu, ci simu stallati in u quattordecesimu, « 23, rue Brézin », carrughju bellu, accantu à u Parc Montsouris, locu magnificu duve aghju spassighjatu tantu. Ma Montsouris ùn pobbe rimpiazzià San Niculà, Orezza, Linguizzetta, i fiumi, u mare, a machja, u sole. Pè quasi dodeci anni, a Corsica ùn fù chè un paese di statina. Vultavamu di lugliu è d’aostu. À a scola ci sò andatu pè a prima volta à l’età di cinque Sarà cum’ella sarà, ma di a mo prima zitellina poche sò e fiure chì mi fermanu. I ricordi veri stampati in a mo mente s’imbuleghjanu à ciò ch’elli m’anu dettu quelli di casa. U mo primu sole, l’aghju vistu in Bastia, i mo primi passi l’aghju fatti trà carrughju Auguste Gaudin induve no’stavamu è piazza Santu Niculà induve mamma è zia mi purtavanu à spassighjà è à tichjà mi di bombò. A spassighjata a faciamu ancu ver’di a citadella, in Ficaghjola, à u Jardin Romieu sopra à u portu vechju. M’arricordu benissimu di a mo camera cù u so purtellu chì purghjia un bellu panorama nant’à i tetti grisgi è turchini di Bastia. Da a finestra, si vidianu e teghje carche d’erba bambina. In casa, i muri eranu bianchi, pochi mobuli. M’avvengu di a mo camera cù i so ghjoculi. M’avvengu ancu di un quadru di u Sacru Core è di una statula di a Madonna di Lourdes nant’à a cumoda. M’arricumandavanu tutti d’ùn tuccà la. Ci vole à dì ch’eo era tandu un zitellucciu propiu zergosu è chì a statula, s’eo ci era ghjuntu, l’averebbi lampata in pianu è prestu messa in pisticciuli. U mo universu sunoru serà statu quellu di i zitelli di a mo generazione. À mè, mi piacia à sente e campane di San Ghjuvà, quelle di Santa Maria. Era ancu capace di distingue a musica di San Ghjuvà è quelle di Santa Maria. Hè da tandu ch’eo tengu una passione pè e chjese è l’oratorii di Bastia è d’altrò. Ancu avale, ùn possu passà vicinu à una chjesa di Terra Nova è di Terra Vechja, senza fà a piantata. U corsu u parlavanu tutti in casa : babbu, mamma, mammone, ziu Paulinu è zia Fiffina. È l’averaghju parlatu eo dinò à modu meo. Un bruttu male mi turmintò è mi fece tandu un sughjornu d’un mese in Toga, à l’ospidale. Natu da pocu avia digià un pede in a fossa è n’era ghjuntu à e cunfine di a morte. Hè statu u duttore Mac Daniel, u babbu di Cristofanu, chì mi salvò. Ùn 40 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 41 Critica anni. Mi garbava pocu d’andà ci è mi si paria d’esse à mezu à furesteri. Cù i pinzuti mi cuntrava pocu. I mo cumpagni di scola eranu purtughesi, spagnoli è taliani… Forse una spezia di sulidarità trà giovani esiliati. Tandu pensai à scappà. In a corte di ricriazione, zitelli ci ne eranu miraculi è scappatu sò. Chjucu chjucu mi n’era vultatu in casa. A strada a cunniscia. Pichjai à a porta è mamma mi guardò cù l’ochji sburlati. À a scola, eranu in i penseri. Figurate vi : un zitellu di cinque anni, cappiatu solu in Parigi ! Mamma mi fece a lezziò è mi dete ancu una bella rivista ! Mi vergognu quasi di palisà chì à a scola, a maestra mi chjamava « le petit bandit corse » è mi curava à picciolu. Eppò, accettai a mo cundizione nova di scularu pariginu è Parigi hè una cità magnifica. Fubbenu libri, giurnali è riviste à mantene a leia cù l’isula. Si leghjia è si rileghjia a Nouvelle histoire de la Corse di Jacques Gregorj. Babbu s’era arrugatu à Arritti, Populu corsu è Kyrn. L’aspettavamu issi giurnali ! D’altronde, ghjè in Kyrn ch’eo aghju amparatu à disciuplicà è à leghje à alta voce u corsu. Per u più, fù quantunque a musica à stringhje l’idea di u vultà in Corsica è à rallegrà i cori. In casa, i dischi eranu parechji è babbu è mamma i tenianu da veru tesoru. U giuiellu d’issu tesoru era un vechju discu Évocation de la Corse cù A rustaghja di monsignore Paulu Maria della Foata, U cuccu è U sirinatu à i sposi di Maestrale, a Barcarolle bastiaise di Vincent Orsini, Barbara Furtuna, Dio vi salvi Regina… I dischi si cacciavanu è si stavanu à sente u sabatu o a dumenica. Era una spezia di rituale istituitu è rispettatu. Si stava à sente à Charles Rocchi. À Saveriu, u mo fratellu li piacia U Pastore è Minicola, Cor’di pantera è A falata di Ficaghjola : Sta mane in Francia si n’hè andatu In un’usina s’hè impiegatu. Ma preferiscu le mio campagne E l’aria pura di le muntagne Nanzu lu chjostru cù lu stazzale Ch’esse impiegatu à l’arsenale. Si stava à sente à Casa paterna, Pour un sourire de mon pays, arrigistrati da Maryse Nicolai, Yanna Ricci, Solenzara di Regina è Brunu. Si stava à sente ancu à Tino Rossi ma piacia menu à babbu è à mamma… un affare di generazione. Si ascultava à I Fratelli Vincenti cù Casa antica, I spartimenti, Parlemu corsu, U ritrattu, Dimmi perchè, Sì la più bella : Cum’è fiori sbucciati in primavera U to dolce surrisu hè graziosu. Sì rare sò le stelle in prima sera Più raru hè lu to sguardu luminosu. È s’e cantu per tè Sappia chì tù per mè Sì la più bella… […] Ma quellu chì supranava à tutti era Antone Ciosi cù Ultima strinta, Un battellu chì passa, Chì fà ?, Ritornu. Infine è grazia à Diu rivecu u campanile ch’un ghjornu aghju lasciatu una mane d’aprile zitellu sò partutu ritornu capu biancu vengu à circà riposu perchè oghje sò stancu. […] Di Ciosi, ci piacia ancu ciò ch’ellu cantava in francese : Le porte-croix, Le prisonnier, La vieille guitare, Peut-être qu’un jour, Mon village est une crèche. Isse canzone, e cunnisciamu tutte... Ci piacianu i detti ridiculi di Tintin Pasqualini, e so canzone : L’ombre, Casa paterna scritte da Tintin Pasqualini è cantate da Ciosi è Nicolai. À Tintin, u cunnisciamu chì ci hè trà e duie famiglie, a soia è quella di mamma, una parentia ristretta. […] Ghjuvan Martinu lu mio fratellu Este partutu per lu battellu 41 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 42 Per u più, eranu canti è sturnelli impastati di nustalgia è chì cuntavanu una Corsica passata è trapassata. Ma l’epica cambiava è l’estru ùn era più à i lamenti è à l’amarezza. Tandu, una cuscenza nova pruvava à rivittulì lingua è cultura. L’aghju detta : in Corsica ci vultavamu ogni statina. D’aostu 1975, m’arricordu propiu bè di u ballu di l’elicotteri in Aleria. Passava tandu e mo vacanze in Linguizzetta. L’aghju purtate eo dinò isse magliette di l’A.R.C. cù Edimondu Simeoni, Paoli, è a testa di Moru stampati in pettu. Aghju ritrovu parechji ritratti duv’ellu mi si vede à mè, à u mo fratellu è à a mo surella, i mo cugini cù isse magliette. Si cantava u Dio vi salvi Regina è U Culombu. Chì pudia capì à a pulitica ? Infatti, Pocu affare ! Era un zitellettu. Ma credu ch’è no’aviamu l’idea ch’ellu ci vulia à cambià strada, chì u clanisimu tumbava a Corsica, ch’ellu ci vulia à fà la finita cù l’impieghi barattati cù i voti. D’altronde, ancu in modu sfarente, a pensu sempre cusì avà. Stavamu pè entre in un’epica nova. Eri, oghje, dumane, u primu album di Canta u populu corsu fù per mè un’incantu. Ciò chì mi stupia era di vede un stucciu di discu di musica nustrale senza u ritrattu di quellu o di quelli chì cantavanu. Andate à sapè perchè ? O quante volte l’emu statu à sente issu primu discu di Canta pè issu Parigi. Mi piacia à sente le tutte isse canzone. In modu particulare, mi piacia Corsica Nostra. Hè per mè un innu magnificu mandatu à u nostru paese. Sentu lu chjoccu di la campana In a natura tuttu si spanna Un son di cornu da le muntagne Chì scaccia u Corsu da li so lagni L’ora hè venuta di fà l’unione Per la salvezza di la nazione Sta voce pura vene da u core Ci porta a fede, ci canta amore Parla di Paoli, di i so guerrieri Sopra à le cime è le fruntiere Di Ponte Novu canta la gloria Ci porta à l’arme, ci porta à more 42 Corsica nostra, terra d’eroe, Rizzati libera, falla per noi, Portanu u nome di libertà, I to figlioli pronti à marchjà, Portanu u nome di libertà I to figlioli pronti à luttà. Stava à sente dinò a Lettera di u mulatteru à u corsu. O Corsu caru cumpagnu Di tante sorte mischina Veni à ascultà lu mio cantu S’è no ne vai in ruvina Stà à sente la mio storia Ancu s’è tù ùn ai voglia O quant’aghju incaminatu Incurunendu li cresti Chjucchittava la mio frusta Pè li monti è li furesti Cù lu sole è lu muntese Più ch’è in ogni paese. […] Corsica Nostra è a Lettera di u mulatteru à u corsu, canzone impennate da Ghjuvan Paulu Poletti, eranu e mo preferite. Ma mi campava ancu à ascultà I Corsi impinzutiti. Ma sti Corsi impinzutiti Ne anu tutti la pazzia Di stringhje lu currighjolu Per purtanne la flacchina Per ghjunghje indu i so paesi Qualchì mese istatina. […] Impinzutitu era appena ancu eo. À stà in Parigi, si piglia prestu l’accentu di u locu. A statina, ùn era tantu fieru di vede i mo cumpagni è i mo cugini ride si ne gentilmente di mè quand’eo parlava francese. In un certu modu, e canzoni riescenu à accende ricordi. BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 43 Sò nati primura di u sensu, di i ghjochi è i minighichji suttili di Brassens, maestru di un arti maiò : a canzona. Si pò dì chì Ferrali a ci faci in bona manera, denduli à l’opara tradutta u so pocu è tantu di cursitudini. Da i parti di Sète, quiddu chì ùn faci parti di « e triste cennere di cunsequenze », una scaccanata si farà… di piacè. Puesia Cumpità u ghjornu Rosa Alice Branco, Albiana, 2009 A noscia amica purtughesa Rosa Alice Branco a cunniscimu da parechji anni in Corsica. A noscia rubrica Scunfini avia avutu a diccia di falla scopra à i littori di Bonanova. Eccu chì, dopu à a magnifica racolta di Casimiro de Brito (traduttu da D. Verdoni), Ghj. Thiers è F. M. Durazzo ani dicisu di falla cunnoscia à traversu à un’opara sana in a cullana bedda furnita avà, quidda di « E Cunchiglie » di Albiana. Pueta tradutta in parechji lingui, Rosa Alice, prufissori di psiculugia in Porto, hè à capu di una decina di racolti. A so arti hè fatta di maghjini vistigati è non pruvucati o creati. L’estru s’insuchja di un cuttidianu in cerca manenti d’amori. Ni sbucca u titulu di Cumpità u ghjornu. Issu « computare » latinu metti in ordini è u puema si campa in u disestu. L’assestu/disestu di a vita metti in anda l’opara. L’insemi arreca una bedda dicitura di forma filata, senza versi ne rimi ma cù versu è ritimu monda. Vaghjimi spizzati A. Di Meglio Aiacciu, 2009, Ed. Albiana, cullezzione “E cunchiglie ” 10 € Ci offre quì Alanu Di Meglio una racolta bella chè urganizata. In trè parte... Vaghjimi santi chì conta 29 puemi, Vaghjimi in l’anima chì ne conta 20 è Vaghjime di tè dinù 20. Vulintà di creà un assestu significativu da l’autore da disciuplicà l’emuzione soia è da avvià l’emuzione di u lettore. In a tensione trà u pesu di l’ombra « di i tumba umidi » di a prima parte, è a speranza di l’aranciu chì « ci rindarà l’oru » di a segonda parte... u pueta si stà, incertu è in cerca, à mezu à u mondu cum’è quellu Ecce Omu disegnatu da Leonardo da Vinci à tempu tiratu in pettu da i fracassi di u fora chì u spezza è in lea cù un mondu interiore chì l’azzeca. Raportu di forza in simetria chì ùn pò truvà u so equilibriu chè in l’Amurosa...chì face esce u pueta da a tentazione di l’agunia di i ricordi chì brusgianu per risponde à a brama di a vita di quella chì u chjama è li dà realità : « dammili tù l’ochji mei ». Incantesimu di l’amore da sbucinà l’eri è l’oghje, l’aldilà è a prigione di e cose troppu chjare. Vindemmia mistica. Iss’opera ?... a memoria viva, caleidoscopica, affascinante, di l’omu chì si gira è torce u capu. Mumentu periculosu... zarra intravvista è persa da Urfea. Chì ci ricolla in gola. Brassens, Puemi è canzone Pierre-Joseph Ferrali, Colonna éd., 2009 Dui o trè cosi di Brassens erani ghjà stati tradutti. Pinsemu à La prière (parolli di Francis James) da Fusina o puri u Gurigliu dighjà cantata in corsu. Quì, l’amicu Ferrali, si hè attaccatu à l’opara sana di Brassens. Pocu travaddu ! L’affari ùn hè robba di cinqui minuti quandu si sà un tempu chì ci voli à adattà una canzona. Ci hè tuttu u puttachju di a rima, a difficultà di u ritimu cusì impurtanti inde Brassens assai influenzatu da u jazz. U tuttu cù a 43 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 44 nimentu. Mancu mali : trattà di u paesi, di i lochi di u ricordu, metta u toponimu in puesia…Robba più cunvinuta è parpena tricaticcia ùn ni pudariati truvà è u risicu di cascà in a trappula di u troppu intimu hè tamanta. Quissi i trappuli, Sonia i s’hà francati. Ùn ci porta micca in i so lochi, si lascia solu purtà da i sensi mimoria. Pari chì u francà in un età più maiò a metti in situazioni di ùn lascià perda ciò chì ferma caldu è chì ùn aspittava cà issu zinzicu d’impidu, sirvutu oramai da un talentu pueticu arrutatu. I sensi in isvegliu sò sempri stati in issi lochi di a zitiddina. Aspittavanu solu i parolli è i maghjini più belli. Pudeti voi campà listessa cosa è ùn dilla mai è ùn avè mai mancu i mezi. Puesia di a Curta lina incrucia i registri, tutti quanti chjassi di l’arti puetica ammaistrata : scherzu, prusupupea, annunzii inariulati, emuzioni, idiomatisimi o affurisimi. Faci chì ni ghjunghjimu à un’ incaminata, micca propiu una spassighjata, piuttostu un parcursu chì a s’allonga, si pianta o a s’arrochja. Caminu iniziaticu di i sensi spartati è spartuti, a zitedda s’incarna in l’adulta è l’adulta si ghjoca quant’è a zitedda. L’ambivalenza ghjoca chì l’ambiu di a Curtalina hè par essenza ghjucanciu. Un esempiu : andendu à caccia ùn ci pò cà a niscintria par pudè fà sbuccà issu sguardu trà u crudeli di u fattu è l’amori di u babbu è tucchemu à contu meu quì, u più beddu passu di a racolta. Si capisci tandu chì tuttu u valori di l’opara di Sonia ferma in issa capacità à mantena i sensi zitiddini è à rigalà a parolla puetica. Hè cusì ch’aghju capitu issa infrasata ch’aghju citatu prima : a zitedda vi porta appalamanu par i so lochi chì in u frattempu hè ingrandatu u puema. Sfoghi M.A. Antonetti Orsoni, Albiana/CCU, 2009 « Sottu à focu/sole è sulleoni/e ghjurnate d’estate/anu infiaratu/a nostra lingua/ùn ci scurdemu d’accatizzalla ! » Eccu unu di i puemi di Marianghjula Antonetti-Orsoni. A forma n’hè quì appena afforistica chì s’appoghja nantu à u dittu di a natura par dà cunsigliu à l’umanu. U puntu di partenza d’ogni puema hè bellu bellu in giru à a natura. U raportu si faci à quandu simbolicu, à quandu sinsuali o puri pedagogicu chì Marianghjula, insignanti hè, è ferma in a so arti. L’insemi ci dà una dicitura monda frisca, varia cù un’ indiatura chì pò ancu appariscia sittantesca à u sensu chì u puema ferma ottimistu è giratu versu l’avvampata di una cursitudini chì leia l’umanu à u so locu. Puesie di a curtalina Sonia Moretti, Albiana/CCU, 2009 « Ùn aghju dumandatu/ nunda/ di ciò chì m’hè accudutu/ ma vogliu tene tuttu. » Hè cù stu puema chì finisci issa racolta di Sonia Moretti. Ni pudia ancu essa u principiu. Mi pari chì in issa manata di filari teni a scummissa di a pueta. Una scummissa difficiuli : quidda di dassi à a nustalgia di a zitiddina senza sacrificà una volta di più à u sacru manti- 44 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 45 Sò nati Rumanzu Teatru Septième ciel Guy Cimino è u Teatrinu Ghjacumu Thiers, Albiana, 2009 Eramu in suspettu dapoi parechji anni. Si sintia chì a prosa corsa ùn s’accuntitava più di u monodì, d’una narratività simplici è accademica (puri sì l’accademismu ùn hà avutu tantu successu in corsu) in lingua corsa. È chì lingua ? ùn hà avutu u Sittanta u tempu di pona una lingua corsa literaria cù una bedda manata d’autori chì l’ani illustrata di bona manera ? Thiers era unu di quissi è si metti oghji in situazioni di trasgressioni o di trapassera. Hè cusì chì ci dà forsa u primu rumanzu polifonicu, tantu chì u partitu presu di a diversità narrativa hè palesu : corsu, francesu, francesu righjunali, lingua texto…L’autori si faci…sociolinguistu è usa simpliciamenti di parechji lingui o registri di lingua sparti in Corsica. Par ùn staccà fundu è forma, si pò dì chì Thiers ci arreca un ritrattu suciali è tocca à u littori à ricunnoscia una Corsica oramai plurali è assumata cusì. U scenariu premi pocu o cusì pocu cù una specia di giallu à a salsa auropeana chì viaghja abbastanza bè. U motu più intarissanti hè in a digressioni manenti chì arreca, à fetti di vita, una Corsica altra, più mischina, menu nera ma monda più grisgia in a so banalità è in i so dibbulezzi cusì cumuni finalamenti (ed hè quì a vera stuzzicata), com’è sì tuttu u discursu di una specificità fiera duvia oramai cascà. Ritruvemu cusì l’arti ammaistrata di a Funtana d’Altea, ma in altri cundizioni suciali è idintitarii. Quaterni teatrini, Albiana/CCU, 2009 In a cullana oramai bedda furnita di i Quaterni teatrini ci mancava senz’altru issu quartu vulumu, l’opara di maestru Cimino. Sia cun Ghjacumu Thiers o in andatura d’adattazioni (sintiti què : Becket, Brecht, synge, Shakespeare, Pagnol, Sibleyras o Garcia Lorca), da a Cumpagnia di l’Olmu à u Teatrinu, da cumidianti o mittori in scena, à a televisiò o i toli teatrini, Cimino hè oghji à capu di un opara ma supratuttu di un’ oparata. Cinqui pezzi sò dati quì (I strapazzi di Bazzicone, Past’asciù en vrai, U montasega di dilà di i monti, U rè Leriu è U ventu di i castagni). Ci si trova quì l’universu particulari di u Teatrinu, cù i so cumidianti stupenti di talentu, trà risa è assurdu, dendu à u teatru corsu una misura mai chjappa sin’à oghji. 45 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 46 Blogosfera Pour une littérature corse Avemu avutu l’occasioni di prisintà in issa rubrica qualchì spaziu in ligna chì trattava di literatura corsa. Pari chì oghji ch’hè oghji u finominu di a prisenza di un dì litarariu in corsu nantu à Internet fussi propiu di primura. Bastianu Quenot, à l’occasioni di un culloquiu pocu tempu fà, hà prisintatu un istudiu nantu à a prisenza di a lingua corsa nantu à a reta. Aldilà di tuttu ciò chì si ni po tirà d’analisi di cuntinutu è di spartera sociolinguistica, ci hè parsu una bona di dà à u littori stu pocu è tantu da fraquintà, di modu à ch’iddu si possi campà o fassi un’ idea. Si vidi chì a literatura si sparti una fetta impurtanti è ùn semu micca i soli à dì chì issu spaziu hè in via d’imponasi di manera accriscitiva com’è un locu maiò di a sprissioni viva scritta corsa. À mezu à tutti quanti, ni vulariamu assignalà trè sta volta : Censu di u web corsofonu (fattu da Bastianu Quenot) http://pourunelitteraturecorse.blogs pot.com/ U primu ch’è no vuliamu ammintà ùn apparisci in u listinu di Quenot. Ma puri l’accennu ùn hè mancu appena sbagliatu tantu chì stu situ custituisci una vera mina di prisentazioni critica di ciò chì si faci in Corsica, fussi in corsu o in francesu. Par l’amicu Francescu Saveriu Renucci, a sprissioni literaria hè tuttu una è ni faci un censu più chè garbatu. L’assestu è a circulazioni sò monda pratichi è piacevuli è u studianti com’è l’amatori ci trovarani u so tornacontu. U foru corsu http://forucorsu.forumactif.com/forum.htm À mezu à monda robba in lingua nustrali, quì ci pudeti truvà testi in prosa o in puesia. Pensu chì Bonanova PATRIMONIU LITERATURA ATTUALITÀ L’ADECEC A Nazione L’ADECEC Spassighjate in Scolca Matina Latina/AVALI A Piazzetta In mimoria di Ghj. Morellini U Scoddu A Nazione Paghjelle, cantate è versi scritti Marcu Biancarelli A casa di u populu corsu Cursichella, piazza à u paese Gazetta Mirvella Corsica Télé Corsica di sempre U caseddu di a puesia TV Paese Paese di Moltifau Bloggu corsu Masai, RCFM Paese di Marignana Parulle scritte da a Tavagna Detti Oghje, Via Stella Scuperta di a Corsica U campu di l’Erbaghju Corsica TV Populu corsu Contrafocu Paese di Rapale Invistita di N. Paganelli Ghjattuvolpa Corsigativi U Pinzalone Corsica Movies A Bibbia Corsitana 46 B A BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 47 Sò nati avaria intaressu à ciuttà in issa pruduzzioni da fà una scelta rigulari da publicà nantu à a carta. Da suvità… Doppiu intaressu quì : u primu di scopra stu situ di spaluzzati in Parigi. Studianti chì circani di sicuru di mantena u fiatu corsu à traversu unipochi d’attività d’accolta è di sparghjera. Ma u fattu maiò ch’è no vuliamu incalcà hè a (ri)nascita di a rivista A Chjamata (http://sd1.archive-host.com/membres/up /148779633546574787/A_Chjamata _n0.pdf) chì si pò leghja in ligna à u furmatu PDF. Ci scrivini unipochi di ghjovani talenti chì dicini chì « Oghje, ci tocca cù stu numaru 0 (più ristrettu ben intesa) à fà campà sta publicazione. A femu cù mudestia di pettu à e persunalità di prima trinca chì anu puntellatu a storia di a Casa di u populu corsu ma cù tamanta passione. Noi altri, giovani studienti corsi in Parigi, ci mettimu ind’è i passi di i nostri anziani. Pruvaremu à purtà un certu rinovu. » è cusì sia ! U blog di Cristofanu Filippi http://chfilippi.spaces.live.com/ Prufissori di corsu, Cristofanu hà participatu à Interromania, u situ di u Centru Culturali Universitariu. Parulieru, pueta è cantarinu, u nosciu amicu lascia zirlà in issu blog tutta a so sinsibulità è unu statu d’anima à fior di peddi chì và aldilà di ciò chè no cunniscimu dighjà da a so pruduzzioni. Da scopra cun emuzioni. A Casa di u populu corsu cù a rivista A Chjamata http://acasadiupopulucorsu.wifeo. com/ lu PEDAGUGIA SERVIZII FORUM CUMMERCIU Dizziunariu Infcor ISTITUZIONI Collectivité L’ADECEC Brasserie Pietra territoriale de Corse Compagnie Corse Centre culturel U Foru corsu Méditerranée universitaire Parlemu corsu Google Ghjuventù vagabonda Lingua corsa Wikipédia Camperemu Orezza Langue corse Eiu stessu Lingua reta Blog lingua corsa A lingua corsa 47 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 48 Sussuri operaie o sartore elle si ritrovanu intornu à u lavatoghju per discorre, cuntrastà è ancu incirmulà si, ma dinò appacià si, cunsulà si, in trattendu da stintu lavandaghju tutte e so vicende, strazii è altri affanni. Sugnuna cù e so sciagure, senza nisuna ritenuta, mentre ch’elle s’affaccendeghjanu à i panni, facenu parte di e so noie di casa, di l’estri di i so omi, di e so muche prufeziunale, di e so angosce e più intime è ancu di e so curnificazione… «Quì, sò fatti è detti universali chì ci rammentanu chè noi simu tutti à sorte para», dice Jean-Pierre Lanfranchi, cù seriu è maliza attempu. Una messa in prova di ciò ch’ella pò generà a parolla quand’ella hè a spressione di a libertà. «Duttore per forza o per amore» di Moliere, adattazione è messa in scena da Guy Cimino. Centru Culturale di Portivechju, l’11 dicembre 2008. U genere tragicu appaghjatu à a risa hè a marca di Molière, quessa si sà. Ma vene in sopra più u piacè di ritruvà issi elementi trasposti à a nostra lingua. È non solu. U fattu d’avè messu l’accentu nant’à u vissutu cunghjucale, duve a donna piglia tutta a so impurtenza, ci aghjusta una riflezzione in più, moltu più quandu i cummedianti piglianu u publicu à testimone, surgendu da ogni locu, à l’assufrettura. Quì, l’astuzia di a messa in scena imbulighjata à l’estru di a Commedia dell’Arte, dà una dimensione tutta altra à u ghjocu di l’attori. Benintesu e medicazione ùn sò chè una scusa, a brama hè stata di mette à palesu e realità causate da quellu chì tene u putere di fà è disfà. Persunagi tragichi, comichi o senza cumpassione, tutti quanti sò ben accampati da AnneMarie Filippi, Jean-Battì Filippi, JeanLouis Graziani, Jean-Pierre Giudicelli, Corine Mattei, Henri Olmeta, Coco Orsoni è Pierre-Laurent Santelli. «U Casalone» una creazione di Guy Cimino. Una seria TV per Via Stella. Tutti i mercuri in multidifusione cù a truppa di U Teatrinu. Una vera suppa paisana. D’infatti, ci si trova u mischiu di l’inforse è di e paure, di a psicosa è di a ciantera, di l’ambiente stranu è di a fantesia scusgita. In issu Casalone, persu in chì lu sà diavule duve di a Castagniccia, l’omu si trova imbarcatu inde un sbollaru di sciuccaghjine, di viulenze, di buciardisimi, d’addisperi ma ancu… d’amore. Ci vole à dì chì Cimino quand’ellu ci si mette per francà e limite di u ragiunevule cum’è quelle di a derisione, ellu ci s’intende. Issu cumbugliu agriculu è umuristicu attempu hè per ellu un terrenu di ghjocu predilettu. È per cundisce megliu a suppa, un parlatu pupulare cù l’accentu pivarosu chì face u piattu ancu di più appitittosu. U cumpostu di a sosula hè fattu cù i persunagi di Santu, Luisa, Arcanghjulu, Ildegonda, Ors’Antò, Talemacu, Lucca, Susana, chì vi dicenu : « Bon appitittu ! » ancu s’ella ùn hè l’ora di fà cena. «U Lavatoghju» di Dominique Turvin è Hélène Prevost, adattazione di Le Lavoir, da Janine Lepidi. In Bastia, da u 5 à l’8 ferraghju 2009. Teatru Sant’Angelo. Messa in scena da Jean-Pierre Lanfranchi cù una scenugrafia di Milou Tomasi è decori di Paul Sciacca, issa pezza mette in trambugliu tutta a truppa feminile di Unità Teatrale. Elle sò una bella è tremenda decina : Mado Avazeri, Anita Ceccarelli, Roseline Filippi, Marie-Paule Franceschetti, Marie-Ange Guadelli, Sarah Jossen, Ivia Medori, Elise Orsetti, Sandra Pieralli è Anne-Marie Pieri, una decina à chì figlie, à chì spose o à chì veduve. Di tutti i mistieri : serve, vindarole, 48 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 49 Scunfini Diversità face ricchezza Oramai hè propiu un discorsu currente di sente dì chì u cantu è a musica sò voce in sè è ch’elli ùn anu bisognu di esse tradutti da esse capiti ancu fora di a cumunità umana ch’elli dicenu. Sarà ancu ghjusta, ma ùn hè inutile à fà una fidighjata à i baratti ch’ella hà fattu a spressione corsa in issa direzzione. Ùn faremu discorsi longhi nè cumplicati ; solu duie rimarche arrimbate nantu à l’osservazione di un inseme di scritti chì sò stratti da a pruduzzione di issu muvimentu ch’è no pudemu chjama di a nova canzona corsa, s’ella ci hè cuncessa issa manera di dì. Hè una manera di ammintà una parte di i canti ch’elli anu scrittu in u so ripertoriu i varii gruppi o persone chì si sò fatti una nomina in a canzona corsa dapoi l’anni 1970. Eccu quì sottu, un accennu à a mansa di testi di canti corsi chì sò tradutti da altre lingue o pigliati tali è quali, o mischjati cù u corsu. Un altru puderà fà un studiu precisu. Quì ci accuntentemu di duie rimarche generale segondu i raporti di a lingua corsa in relazione cun l’altre lingue ch’elli vanu à sullicità quelli chì anu cumpostu isse canzone. Nimu sarà stupitu di vede affaccà à bastanza spessu sia canzone in talianu sia in latinu. Una è l’altra di isse duie lingue ùn sò propiu furestere è toccanu da vicinu à l’ingeniu percusì dì “naturale” di l’estru corsu. L’impurtanza di a spressione in talianu, ognunu a sà, rispechja da una banda, a vicinanza geugrafica, culturale è mediatica di a Corsica cù l’ambiente d’Italia. Ci hè da l’altra banda, u statu culturale di quandu u codice scrittu era u tuscanu pè i Corsi cum’è per tutte e cumunità di u spaziu italurumanzu (penisula è isule in u spaziu italicu). U 49 ripertoriu di a tradizione corsa puetica cantata o micca hè spessu spessu in tuscanu : ùn si contanu più i testi in issu casu, u più significativu essendu, s’omu vole, l’innu naziunale corsu. Parechji – in e cunfraterne pè indettu – si dumandanu oghje s’ellu ùn saria megliu à traduce tuttu tuttu in corsu. Dimu la chjara : a traduzzione hè inutile è, spessu dinò scomuda è, in certi casi, finisceria per rompe a cuesione è u significatu di u testu cum’ellu l’hà portu a tradizione. Di fatti e manere di dì, l’articulazione, parechje parolle sputiche tuscane integrate in u corsu sò u testu patrimuniale di oghje è ùn si tratta mancu stampa di scundizà ne l’armunia. Sò fatti chì facenu vede in a spressione corsa una capacità attiva à sprime in corsu parolle, sequenze, infrasate, nuzione chjappe tale è quale in tuscanu è assimilate senza dificultà maiò. Listessu fenomenu cù u latinu, quellu di a messa è di u ripertoriu religiosu. Per via di u fondu cumunu di tutte e lingue neolatine – corsu cumpresu – và d’incantu l’infrasata latina detta/ cantata cù u versu corsu ; pocu impreme u significatu precisu precisu : à e lingue sacre ùn li face dispettu una cria di misteru ! L’altra lingua chì tocca è cuncerna u patrimoniu di a spressione corsa hè u francese ! A so presenza in issu inseme di testi cantati hè significativa di un statutu di mezu culturale ammanitu è messu in opera da l’artisti canterini è i scrittori chì li danu lingua. Di sicuru ùn sarà listessu arnese, a lingua sullicitata per mezu di Jean Ferrat o Brassens, cù un chjama è rispondi altu di estru è di manera, è po quella strappata, impastata, impastizzata cù u corsu in e cumpusizione macagnose di BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 50 Diana di l’Alba Che Guevara “I Mantini” o “Tempête”, è dinù l’alternanza trà codici in a francufunia cum’ella affacca ind’è l’Amsterdam di Brel ritoccu duv’elli facenu e voce “I Muvrini”. Quesse sò e lingue ch’ellu và à circà in modu naturale o guasi l’estru corsu chì a si prova cantendu. L’altre ch’è no vidimu aduprate in u ripertoriu discugraficu sò u bascu, u spagnolu, u catalanu è una volta solu, l’ebreiu. Ùn hè u locu di fà studii longhi è minuti, ma a causa più chì pare evidente hè l’allusione à situazione chì si sò fatte cunnosce à l’epica cuntempuranea per via di i so prublemi o mosse pulitiche, spessu rivuluziunarie. I spezialisti diceranu cum’è Canta u Populu Corsu, L’Albinu, Diana di l’Alba, L’Arcusgi è l’altri anu sunniatu nantu à e rivolte di l’America latina o e mosse naziunalitarie di a Penisula iberica. Accuntentemu quì di insignà chì e lingue di issi lochi entrenu tandu in cuntattu cù a lingua corsa è pruducenu traduzzione, imitazione, integrazione di testi sani o à pezzi chì facenu u cantu corsu in cuntattu permanente cù a diversità. Eccu un’ infilarata di issi canti chì vocanu da una lingua à l’altra... Noi pienghjimu la to sorte, Sott’a la to grande storia Duve u sole di a to furia Hà inchjustratu la morte… Aquì se queda la clara La entrañable transparencia De tù querida presencia Commandante Che Guevara… A to manu gloriosa è forte À la to storia ci spara Quandu tuttu Santa chjara Si sveghja è ti lode Aquì se queda la clara La entrañable transparencia De tù querida presencia Commandante Che Guevara… Veni brusgendu la « brisa » Cun sole di primavera È per piantar la bandera Cun lu to bellu surisu… Aquì se queda la clara La entrañable transparencia De tù querida presencia Commandante Che Guevara… U to amor revoluzione Ti porta à nova impresa È sperendu la firmezza Cù u pugnu di liberazione… Tavagna Brunedda Aquì se queda la clara La entrañable transparencia De tù querida presencia Commandante Che Guevara… Ah la me Brunedda, La me Brunedda hè bedda, Cinque quattru trè è dui è una, La me Brunedda hè bruna ! Ah la me Brunedda Cinque quattru trè è dui è una, La me Brunedda hè bruna, La me Brunedda hè bruna Ah la me Brunedda Quattru trè è dui è una, La me Brunedda hè bruna, La me Brunedda hè bruna ! Ah la me Brunedda Trè è dui è una, La me Brunedda hè bruna, La me Brunedda hè bruna ! È anderemu davanti Sempre cun tè, avanzemu È cun Fidel ti diremu « Hasta siempre Commandante ! » 50 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 51 Scunfini Estaba Maria Chuchena sentadita en la barranca, Sentadita en la barranca, estaba Maria Chuchena, Con su vestido en las piernas, recogiendo flores blancas, Recogiendo flores blancas, estaba Maria Chuchena. Maria Chuchena se fue a bañar A orillas del agua, muy juntito al mar, Maria Chuchena se estaba bañando, Y el pescador la estaba mirando, Y le decia Maria Maria. Mi techo tu casa, mi techo la mia, Mi techo tu casa, mi techo la mia ; Mi techo la casa de Maria Garcia. Dime qué fior te acomoda, para irtela a cortar, Para irtela a cortar, dime qué fior te acomoda, Si Azucena o Amapola, oh maravilla del mar, Para cuando tu estés sola tengas con quién platicar Maria Chuchena se fue a bañar A orillas del agua, muy juntito al mar, Maria Chuchena se estaba bañando, Y el pescador la estaba mirando, Y le decia Maria Maria. Mi techo tu casa, mi techo la mia, Mi techo tu casa, mi techo la mia ; Mi techo la casa de Maria Garcia. Por allì salio volando una Calandria amarilla, I Chjami aghjalesi Una Calandria amarilla, por allì salio volando, Yen su piquito llevaba una Rosa de castilla, Y el viento la deshojaba como la una maravilla. Maria Chuchena se fue a bañar Adeste fideles, laeti, triumphantes, A orillas del agua, muy juntito al mar, Venite, venite in Bethleem Maria Chuchena se estaba bañando, Natum videte regem angelorum Y el pescador la estaba mirando, Y le decia Venite adoremus, venite adoremus, Maria Maria. Venite adoremus dominum. Mi techo tu casa, mi techo la mia, Mi techo tu casa, mi techo la mia ; En grege relicto humiles ad cunam Mi techo la casa de Maria Garcia. Vocati pastores approperant Et nos ovanti gradu festinemus. Venite adoremus, venite adoremus, Venite adoremus dominum. L’Abbrivu Maria Chuchena Adeste fideles Aetemi parentis splendorem aeternum Velatum sub carne videbimus Deum infantem pannis involutum. Venite adoremus, venite adoremus, Venite adoremus dominum. Pro nobis egenum et foeno cubantem Pii foveamus amplexibus Sic nos amantem quis non redamaret Venite adoremus, venite adoremus, Venite adoremus dominum. Venite adoremus, venite adoremus, Venite adoremus,dominum. 51 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 52 I Mantini Au Paradis In lampendu mi d’un tettu Un bellu ghjornu, mi sò tombu Senza presentà lu bigliettu Mi ne sò passatu in l’altru mondu À l’entrata di u paradisiu Santu Petru ghjucava à carte Sò entratu senza lu so avisu E porte eranu grand’aperte Au paradis, au paradis, Ce que j’ai vu je vous le dis À Charlemagne, in bissicletta Chì si manghjava una panetta Napoleon, cun Sainte Héèene Chì pruminavanu in Volkswagen À Louis XVI cù una pattula U capu in poppa è gamba à prua Louis XIV cù un kodak Piglia en photo à Jeanne d’Arc Aghju vistu anc’à Hitler Cù e so mustacce à sommier È l’amicacciu Robespierre Discurria François premier U cosmonautu Gargarinu Tranquillamente cass’a crutta È lu famosu Mussolini Manghjassi un piattu di pastasciutta Au paradis, au paradis, J’ai vu Laurel et Hardy Jules Cesar cun Spartacus, Mister Churchill ‘nd’ un autobus L’abbé Faria fendu u turistu Inseme cù u comte di Monte Cristu À Mistinguette Faire la pin up Marie-Antoinette In mini jupe J’ai vu les saints et les apôtres J’ai même vu Papa Noël Chì si suchjava un caramel J’espère que je n’oublie personne Ah oui c’est vrai c’est un grand homme Hubert Tempete n’était pas là È s’ellu hè mortu nisun’ a sà O sa quae caeli pandis ostium Eric Mattei Ay che camino Yo soy un hombre nacido Allà en la pampa lejana, Pero mi sueno querido Es la patria americana No tengo tierra ni casa No tengo nombre ni edad, Soy como el viento que pasa Un viento de libertad. Ay, Che camino Patria o muerte es mi destino Ay, Che camino Patria o muerte es mi destino Manana cuando yo muera Oigan queridos hermanos, Quiero una america entera Con el fusil en la mano. Au paradis, au paradis, J’ai vu des grands et des petits J’ai vu des rois et puis des reines Des riches et pauvres mélangés Là-haut on est tous les mêmes Donc il n’y a aucun danger Aghju vistu à Sampieru Corsu Faire le manoeuvre sur un chantier È l’aghju vistu fà un sforzu Et soulever le monde entier Au paradis, au paradis, J’ai vu les frères Kennedy J’ai vu les uns et puis les autres No quiero estatuas, ni honores No quiero versos, ni llantos Echen al viento las flores Y Patria o muerte es mi canto Ay, Che camino Patria o muerte es mi destino Ay, Che camino Patria o muerte es mi destino 52 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 53 Scunfini A Filetta L’Albinu Hasta siempre Euskadi Tù misteru d’Auropa Euskadi muntagnola Mai ùn puderanu strughje E lotte di i to figlioli Ne fà tace le to speme Lu francese è lu spagnolu. Aprendimos a quererte Desde la histórica altura Donde el sol de tu bravura Le puso un cerco a la muerte Aqui se queda la clara La entrañable transparencia De tu querida presencia Comandante Che Guevara Dui stati assassini Dumandanu la to morte Ma li fiumi di rivolta Correnu sempre più forti D’un sangue rossu chì dice A libertà o a morte. Si sente da quì li canti A vechja nazione hè in mossa In li carrughji t’aspetta A guardia di Juan Carlos Contr’à’sse vile milizie A storia ripiglia forza. Tu mano gloriosa y fuerte Sobre la historia dispara Cuando todo Santa Clara Se despierta para verte Aqui se queda la clara La entrañable transparencia De tu querida presencia Comandante Che Guevara In Madrid anni passati Un ghjornu ti sì svigliatu Ridendu cum’è un zitellu È in aria ai mandatu Un amirale di Spagna Di Franco un gran’suldatu. Vienes quemando la brisa Com soles de Primavera Para plantar la bandera Com la luz de tu sonrisa Aqui se queda la clara La entrañable transparencia De tu querida presencia Comandante Che Guevara Daret’à la to bandera S’avanzanu tutti uniti Piscatori è paisani La to storia ùn hè finita Populu bascu fratellu Patimu listessa ferita. Tu amor revolucionario Te conduce a nueva empresa Donde esperan la firmeza De tu brazo libertario Svintuleghja la bandera Di li populi rinviviti Femu una storia cumuna Nant’à’sse sponde fiurite Semu in lotta tutti inseme Pè fà triunfà la vita, Semu in lotta tutti inseme Pè fà triunfà la vita. Aqui se queda la clara La entrañable transparencia De tu querida presencia Comandante Che Guevara Seguiremos adelante Como junto a ti seguimos Y com Fidel te decimos: Hasta siempre, Comandante Aqui se queda la clara La entrañable transparencia De tu querida presencia Comandante Che Guevara 53 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 54 Canta u populu corsu Rossignyol I Muvrini Vò lu mondu Rossignyol que vas a Palma rossignyol Encomana a la mare rossignyol D’un bel bocatge, rossignyol D’un vol. À empie u mondu cun tanta brama Una ora sola ùn basterà U ventu dice u to nome Da rompe a chjostra di lu campà Encoma a la mare rossignyol I a mon pare no pas gaire, rossignyol D’un bel bocatge, rossignyol D’un vol. Perque m’ha mal maridada, rossignyol A un pastor ma n’ha dada, rossignyol D’un bel bocatge, rossignyol D’un vol. Que ern fa quardar la ramada, rossignyol N’he parduta l’esquellada, rossignyol D’un bel bocatge, rossignyol D’un vol. Cap dels laments ja no seveixem I el temps del plany és acomplert Però podrem viure tanta joia quan ens mirin els teus ulls Sòn hores tébies Sòn hores dolces Sòn hores belles que el temps ens porta Anmar houïssov abroumè sirde nim Yev espassoum ko veradartsin Varvel è hoghe arekagui bès Yerguinkn ou dzove gantchoumèm kez Jamern antsnoumèn Orern antsnoumèn Ou taramoumèm Dzargui neman Jamern antsnoumèn Orern antsnoumèn Mintche ouchanoumè Var abakan El vaquer me l’ha attrapada, rossignyol Vaquer torna me’n la cabra, rossignyol D’un bel bocatge, rossignyol D’un vol. Que me’n donnaras per paga, rossignyol Un peto i una abraçado,rossignyol D’un bel bocatge, rossignyol D’un vol. Cavalcu mari è corgu mondi Sò circataghju di libertà Ghjente chì strazia u so campà Aizo son coses de mainatge, rossignyol Quan tenen pa volen formatge, rossignyol D’un bel bocatge, rossignyol D’un vol. Aixi quan prego aixi quan Iluito Guardo una mica d’espereca Pel sol que cal fer Llevar Guieinki tsave el tchèm lessoum Leretse vorpe darineroun Datargue houissov Manem galis Vortche achgharov Karchèm galis È vò lu mondu È vò lu mondu Sòn hores tèbies Sòn hores dolces Sòn hores belles que el temps ens porta E vò lu mondu E vò lu mondu... 54 BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 55 Scunfini Surghjenti Hijo de la luna Curciu à chì ùn capisci Issa fola chì dici Chì una Gitana Pricurò a luna Da a sera à l’albighjà Piinghjindu chiria Unu chì vurria Dà li amori è spusà Ti daraghju l’omu O zingaredda Risposi a luna piena è bedda Ma dumandu prima Chì u fiddolu u prima Sia cuncessu à mè Disgraziata à quidda Chì par un maritu Nega un fiddolu à sè Luna voli essa mamma Bramaristi di fà L’amori è inghjinnà Dì mi Luna argentina Un ziteddu à chì fà ? Comu u voli azzicà ? Hijo de la luna D’un babbu catranu naquì un figliu Pocu moru è biancu com’è u cigliu Nè verdi nè bruni L’ochji grisgi funi Figliu albinu di luna Maladettu sia U bastardu or via Chì razza mi s’avvia ? U zingaru si cresi ingannatu Partì scompia a moglia à cultiddati Ùn hè meu u partu Chì m’hà sbagliatu È di colpu a tumbò Nantu à un’altura Missi u criaturu Po l’abandunò Sì u ciucciu a sera ridi è canta Di gioia a luna muta tamanta Sì u pientu nasci Falcata si faci Grembiu lumu di paci 55 Tonto el que no entienda Cuenta una leyenda Que una hembra gitana Conjuro a la Luna hasta el amanecer Llorando pedía Al llegar el día Desposar un calé Tendras a tu hombre piel morena Desde el cielo hablo la Luna llena Pero a cambio quiero El hijo primero Que le engendres a él Que quíen su hijo inmola Para no estar sola Poco le iba a querer Luna quieres ser madre Y no encuentras querer Que te haga mujer Dime Luna de plata Que pretendes hacer Con un niño de piel Hijo de la Luna De padre canela nació un niño Blanco como el lomo de un armiño Con los ojos grises En vez de aceituna Niño albino de Luna Maldita su estampa Este hijo es de un payo Y yo no me lo cayo Gitano al creerse deshonrado Se fue a su mujer cuchillo en mano: ¿De quién es el hijo? Me has engañao fijo Y de muerte la hirio Luego se hizo al monte Con el niño en brazos Y allí le abandono Y en las noches que haya Luna llena Será porque el niño esté de buenas Y si el niño llora Menguará la Luna Para hacerle una cuna Y si el niño llora Menguará la luna Para hacerle una cuna BONANOVA_23_INT_BONANOVA_21_INT.qxd 14/12/2009 15:21 Page 56 Tempête Les piliers du comptoir Nous les piliers des comptoirs Alignés tous en extase Après le boulot le soir on n’entend que cette phrase Sers nous car c’est la mienne Tchin à la tienne Étienne Camille, Camille, Camille, Camille, Fà mi a camomiglia Et les femmes qui nous disent : « Ivrognes, ivrognes, ivrognes, ivrognes, Crevez bande d’ivrognes ». Chi sborgna, chì sborgna, chì sborgna, chì sborgna, Chì sborgna o chì vergogna On chante on boit on discute Noi i veri vagabondi Impaghjellemu et on se dispute In fend’i chjami è rispondi Dopu si senti à l’ora Quandu ghjuchemu à morra « Quattru, tutta tutta, servi ci » Ripigliu Tous les soirs à la même heure Le pastis coule à flots Certains d’entre nous ont peur Surtout les fous de Margot Soudain la femme d’un pote Crie en claquant la porte : « O mulizzu, o imbriagò Ti manghji tutt’i solli Coll’in casa chì ti dò eu » L’Arcusgi Askatasunera Quale sì ? Eskualduna naiz D’induve sì ? Mendiko gizon naiz U to paese, cumu si chjama ? Euskadi ene herria da Nor zara ? Eiu sò corsu Nungoa zara ? Vengu d’un paisolu Zein da zure / Herriaten izena ? U mo paese / Ghjè Corsica Simu fratelli Anaiak gara Circhemu a strada Askatasunera U populu corsu / Campa di stonde amare Di i nostr’antenati / A lingua si more L’usu nustrale / Di campà Senza rivolta / Smariscerà Ivrogne, ivrogne, ivrogne, ivrogne, Le reste à la maison Puis on sort au Monte d’Oru Tutti allegri è tutti pieni À chì casca à nant’u prunu Oimè chì teni teni Poi dopu per carrughju Cantemu in pienu bughju Baita / Nere herrian Bainan euskara / Beti bizi da Eskualdunak izan / Nahi dugu Presoak etxean / Nahi ditugu Simu fratelli Anaiak gara Circhemu a strada Askatasunera Ripigliu A sera simu lioni Femu i macchi è femu i duri A mane simu cuglioni Et moi tout chìffoné Je crie comme un damné : « O chéri ne possu più Fà mi una tisana, u Primperan U Primperan per u fegatu chì schiatta Ghjè ora ava / Tutt’inseme Per noi / Di custruì l’avvene È di lottà / Senza piantà Sin’à l’alba / Di a liberta Jeiki jeiki / Denak extean Orain ibili / Gara bidean Haurrek gurekin / Herriarentzat Eskuz esku / Askatusunera Suzanna, Suzanna, Suzanna, Suzanna, Fà mi una tisana Germaine, Germaine, Germaine... Fais-moi une verveine 56
Documents pareils
Quantu volte Quantu volte n`avemu sunniatu D`un
Et encore moins à vendre
Aujourd’hui encore la vie nous enseigne