Étonnements Sub semnul mirării

Transcription

Ion Roşioru
Étonnements
Sub semnul mirării
Ion Roşioru
Étonnements
Sub semnul mirării
anthologie de poésie francophone pour
les élèves de tous les âges
antologie de poezie francofonă pentru
elevii de toate vârstele
Constanţa
2007
Ilustraţie copertă: Florin Petcu
Tehnoredactare: Leonard Vizireanu
Culegere: Elena Roşioru
Corectură: Mirela Roşioru
Fotografie copertă: Mădălin Roşioru
Lector de carte: Ovidiu Dunăreanu
Mulţumiri: Claudia Calvo & Doina Grapă
Bogdan Niculescu & Cristian Rădulescu
Zenovia Roşioru
Carte apărută cu sprijinul:
ISBN: 978-973-644-649-8
© Ex Ponto - 2007
Cuvânt lămuritor
Această antologie bilingvă e rodul pasiunii alcătuitorului
ei pentru poezie. Ea a fost întocmită ca urmare a integrării
multora din piesele ce o compun în lecţiile de franceză
predate de autor, de-a lungul anilor, la clase de orice nivel
preuniversitar. Multe piese respiră, aşadar, parfumul uşor
desuet al abecedarelor şi manualelor şcolare de altădată.
Sursele din care au fost extrase poeziile sunt prea numeroase
şi cu multiple ocurenţe spre a le mai cita. E posibil ca numele
multor autori să nu mai spună nimic cititorului de azi,
presupunând că acest cititor n-a fost cu totul răpit de navigatul
pătimaş pe Internet.
În alcătuirea sumarului am adoptat într-un fel
criteriul autorilor de cărţi de haiku, adică acela al „ciclării”
pe anotimpuri, un prim titlu al volumului de transpuneri în
limba română fiind Poezii de peste an. Cartea aci de faţă se
vrea o întoarcere, mai mult sau mai puţin mediată, la natură
şi din ea se desprinde uşor nostalgia autorului după civilizaţia
rurală pe care a trăit-o nemijlocit în propria-i copilărie.
Dacă ea va constitui un suport didactic cât de umil
pentru cei care se înverşunează să creadă în francofonie şi în
valorile ei spirituale, estetice, morale, religioase şi ecologice,
antologatorul traducător se va simţi mulţumit şi va socoti că
demersul său de a împărtăşi bucuria unei migăloase experienţe
culturale apostoliceşti şi scriitoriceşti n-a fost în zadar.
Ion ROŞIORU
Membru al Uniunii Scriitorilor
din România
Jean-Claude Renard
Jean-Claude Renard
Être comme un enfant
Să veşnicim uimirea
Il faut encor tenter d’être comme un enfant
avant de s’en aller avec les solitaires,
avant de dessécher les anciennes rivières
et de s’ensevelir dans des cœurs étouffants.
Să veşnicim uimirea copiilor din noi
’nainte de-a ne prinde-n singurătatea vieţii,
’nainte de-a abate Sahare-n râuri noi
ori de-a intra cu totul în straiele tristeţii.
Nous ne laisserons plus descendre dans la faim
les enfants inconnus qui sentent la lumière
qui sont pareils au feu de la première terre,
les enfants pardonnés et purs comme un matin.
Să stăm de strajă straşnic să nu se mai coboare
foamea-n necunoscuţii copii ce simt din plin
candoarea răspândită de razele de soare
când îi atinge roua cu mirul ei divin.
Des édens oubliés trembleront sur la mer
quand les aveugles fous qui se sont amputés,
qu’on a crucifiés sous des lunes d’enfers
verront surgir au sud les soleils éclatés.
Uitate paradisuri vor tremola pe mare
atunci când orbii lumii, nebuni şi amputaţi,
şi răstigniţi pe flăcări de iad, mistuitoare,
în sud vedea-vor sorii frumos descătuşaţi.
Les enfants délivrés caresseront les bêtes
et les fruits les plus purs s’ouvriront dans leurs paumes
comme des voluptés terribles et secrètes
et l’odeur des raisins baignera leurs royaumes.
Eliberaţi, copiii or să-mblânzească fiare;
cele mai pure fructe li s-or deschide-n mâini
şi-n jur o-mpărăţie plăcut aromitoare
va înflori din miezul pufos al caldei pâini.
Ils marcheront vers nous dans les prairies vermeilles
avec des corps intacts et des mots de désirs,
les enfants des pays chargés de souvenirs,
ils nous diront la paix des légendes nouvelles…
Spre noi or să se-ndrepte pe pajişti înflorite,
frumoşi ca nişte îngeri de dincolo de dor,
copiii din ţinuturi de-a pururi dezrobite
ca veşnic sfânta pace să fie dreptul lor!
Henri de Régnier
Henri de Régnier
Fericirea
Le bonheur
De vrei să fii ferice nu rupe trandafirul
Care te-atinge-n treacăt căci el e mort deja
Din însăşi clipa-n care a strâns la piept zefirul
Chiar de pulsează sânge divin în carnea sa.
Si tu veux être heureux, ne cueille pas la rose
Qui te frôle au passage et qui s’offre à ta main ;
La fleur est déjà morte à peine est-elle éclose,
Même lorsque sa chair révèle un sang divin.
Ion Roşioru
Étonnements / Sub semnul mirării
Ion Roşioru
N’arrête pas l’oiseau qui traverse l’espace ;
Ne dirige vers lui ni flèche ni filet
Et contente tes yeux de son ombre qui passe
Sans les lever au ciel où son aile volait ;
Nu stingheri aripa ce spaţiu-l despică,
Nici plasă sau săgeată asupră-i nu-ndrepta,
Ci mulţumeşte-ţi ochii cu umbra-i veşnic mică
Făr’ să-i ridici spre cerul boltit deasupra ta;
N’écoute pas la voix qui te dit : « Viens ». N’écoute
Ni le cri du torrent, ni l’appel du ruisseau ;
Préfère au diamant le caillou de la route ;
Hésite au carrefour et consulte l’écho.
Nu asculta de glasul ce-ţi spune: „Hai!” Nicicum
De vuiet de-avalanşă, de murmur de izvor.
Opune-i pietrei scumpe pe cea găsită-n drum
Şi nu uita: ecoul e-un bun sfătuitor.
Prends garde… Ne vêts pas ces couleurs éclatantes
Dont l’aspect fait grincer les dents de l’envieux ;
Le marbre du palais, moins que le lin des tentes,
Rend les réveils légers et les sommeils heureux.
Ezită la răspântii... Nu-ţi pune haine care
Fac să-i scrâşnească dinţii celui invidios;
În cort de in e somnul cu vise mai uşoare
Decât ar fi-n palatul de marmură, luxos.
Aussi bien que les pleurs, le rire fait des rides ;
Ne dis jamais : « Encore », et dis plutôt : « Assez »…
Le Bonheur est un Dieu qui marche les mains vides
Et regarde la Vie avec des yeux baissés.
La fel ca plânsul, râsul ridează şi el faţa;
Nu spune nicicând: „Încă”, ci mai curând: „E mult”...
Că fericirea-i Zeul care priveşte Viaţa
Cu ochi smeriţi, ferind-o de-al patimei tumult.
Paul Fort
Paul Fort
Le Bonheur
Ion Roşioru
Fericirea
Le bonheur est dans les prés
cours-y vite, cours y vite.
le bonheur est dans le pré
cours-y vite ! il va filer.
O găseşti pe pajişti verzi
du-te iute, du-te iute.
O găseşti pe pajişti verzi
du-te iute să n-o pierzi!
Si tu veux le rattraper
cours-y vite, cours-y vite,
si tu veux le rattraper
Dacă vrei s-o întrupezi
Dacă vrei s-o întrupezi
Dans l’ache et le serpolet,
dans l’ache et le serpolet
Paşii-n cimbru ţi-i dezmierzi
Paşii-n cimbru ţi-i dezmierzi
Ion Roşioru
Sur les cornes du bélier
Sur les cornes du bélier
Pe corniţele de iezi
Pe corniţele de iezi
Sur le flot du sourcelet,
sur le flot du sourcelet
După şipot te ghidezi
După şipot te ghidezi
Du-te iute să n-o pierzi!
De pommier en cerisier,
de pommier en cerisier
Pe sub bolte de livezi
Pe sub bolte de livezi
Du-te iute să n-o pierzi!
Saute par-dessus la haie,
saute par-dessus la haie
cours-y vite ! Il a filé !
Garduri vii escaladezi
Garduri vii escaladezi
Du-te iute. N-o mai vezi!
Arthur Rimbaud
Arthur Rimbaud
Ma bohème (Fantaisie)
Boema mea
Je m’en allais, les poings dans mes poches crevées ;
Mon paletot soudain devenait idéal ;
J’allais sous le ciel, Muse ! et j’étais ton féal ;
Oh! là là! que d’amours splendides j’ai rêvées !
Mă tot duceam, cu pumnii în sparte buzunare;
Paltonu-mi devenise de-a dreptul ideal;
Mergeam sub cer, o Muză, şi îţi eram loial
Şi am visat atâtea iubiri strălucitoare!
Mon unique culotte avait un large trou.
– Petit Poucet rêveur, j’égrenais dans ma course
Des rimes. Mon auberge était à la Grande Ourse.
– Mes étoiles au ciel avaient un doux frou-frou
Singurul meu pantalon era, de asemenea, ros.
– Degeţel visător, înşiram rime rare
Neîncetat. Hanul mi-era sub Ursa Mare.
– Stelele mele deasupra foşneau mătăsos;
Et je les écoutais, assis au bord des routes,
Ces bons soirs de septembre où je sentais des gouttes
De rosée à mon front, comme un vin de vigueur ;
Le ascultam pe marginea drumului stând,
În frumoasele seri de septembrie când
Roua-mi cădea pe frunte, ca un vin de vigoare
Ion Roşioru
10
11
Ion Roşioru
Où, rimant au milieu des ombres fantastiques,
Comme des lyres, je tirais les élastiques
De mes souliers blessés, un pied près de mon cœur !
Ori când, de umbre ireale-ncercuit,
Consideram şiretul pantofului zdrelit
O liră la care cântam ghemuindu-mă tare!
Raymond Queneau
Raymond Queneau
Recette
Reţetă
Prenez un mot prenez en deux
faites les cueillir comme des œufs
prenez un petit bout de sens
puis un grand morceau d’innocence
faites chauffer à petit feu
au petit feu de la technique
versez la sauce énigmatique
saupoudrez de quelques étoiles
poivrez et puis mettez les voiles
où voulez-vous en venir ?
À écrire
Vraiment ? à écrire ?
Luaţi o vorbă, luaţi două,
fierbeţi-le ca pe ouă;
puţin sens în loc de sare
şi-o bucată de candoare
rumenită-n lună nouă
pe vatra misterului
din coliba cerului;
presăraţi piper de stele
şi pitiţi-vă sub ele –
asta-i, dacă nu v-am zis,
o reţetă
pentru scris!
Victor Hugo
Victor Hugo
Hugo, l’ami des enfants
Hugo, prietenul copiilor
…Chaque soir, donc, je m’en vais, j’ai congé,
Je sors. J’entre en passant chez des amis que j’ai.
On prend le frais, au fond du jardin, en famille.
Le serein mouille un peu les bancs sous la charmille ;
N’importe : je m’assieds et je ne sais pourquoi,
Tous les petits enfants viennent autour de moi !
Dès que je suis assis, les voilà tous qui viennent.
C’est qu’ils savent que j’ai leurs goûts ; ils se souviennent
Que j’aime comme eux l’air, les fleurs, les papillons,
Et les bêtes qu’on voit courir dans les sillons.
Ion Roşioru
Spre seară, de-s mai liber, ies să mă plimb puţin
Şi intru nu o dată la câte-un bun vecin .
Pe-aleea mărginită de carpenii pitici,
Ne aşezăm pe-o bancă, vorbim ca-ntre amici,
Dar nu prea mult, că-n grabă copiii dau năvală
În jurul meu. Eu, unul, n-am nici o îndoială
Că mai mult ca pe alţii mă socotesc de-al lor
Şi ştiu că pe acolo nu trec întâmplător
Şi că avem cu toţii acelaşi gust în toate,
Iubind şi flori şi plante şi orice vietate
12
13
Ion Roşioru
Ils savent que je suis un homme qui les aime,
Un être auprès duquel on peut jouer, et même
Crier, faire du bruit, parler à haute voix ;
Que je riais comme eux et plus qu’eux autrefois ;
Et qu’aujourd’hui, sitôt qu’à leurs ébats j’assiste
Je leur souris encor, bien que je sois plus triste ;
Ils disent, doux amis, que je ne sais jamais
Me fâcher ; qu’on s’amuse avec moi ; que je fais
Des choses en carton, des dessins à la plume ;
Que je raconte, à l’heure où la lampe s’allume,
Oh ! des contes charmants qui vous font peur la nuit,
Et qu’enfin, je suis doux, pas fier et fort instruit.
Aussi, dès qu’on m’a vu : « Le voilà ! » tous accourent,
Ils quittent jeux, cerceaux et balles ; ils m’entourent,
Avec leurs beaux grands yeux d’enfants, sans peur, sans fiel,
Qui semblent toujours bleus, tant on y voit le ciel !
Les petits – quand on est petit, on est très brave –
Grimpent sur mes genoux ; les grands ont un air grave ;
Ils m’apportent des nids de merles qu’ils ont pris,
Des albums, des crayons qui viennent de Paris ;
On me consulte, on a cent choses à me dire,
On parle, on cause, on rit surtout ; - j’aime le rire,
Non le rire ironique aux sarcasmes moqueurs,
Mais le doux rire honnête, ouvrant bouches et cœurs,
Qui montre en même temps des âmes et des perles. –
J’admire les crayons, l’album, le nid de merles ;
Et quelquefois on dit, quand j’ai bien admiré :
« Il est du même avis que Monsieur le curé. »
Puis, lorsqu’ils ont jasé tous ensemble, à leur aise,
Ils font soudain, les grands s’appuyant à ma chaise,
Et les petits toujours grimpés sur mes genoux,
Un silence, et cela veut dire : « Parle-nous. »
Je leur parle de tout. Mes discours en eux sèment
Ou l’idée ou le fait. Comme ils m’aiment, ils aiment
Tout ce que je leur dis. Je leur montre du doigt
Le ciel, Dieu qui s’y cache et l’astre qu’on y voit.
Tout, jusqu’à leur regard, m’écoute. Je dis comme
Il faut penser, rêver, chercher. Dieu bénit l’homme
Non pour avoir trouvé, mais pour avoir cherché.
Je dis : « Donnez l’aumône au pauvre humble et penché,
Recevez doucement la leçon ou le blâme.
Ion Roşioru
Ce mişună în brazde. Ei ştiu că-n preajma mea
La jocuri fiecare se zbenguie cât vrea.
Ei ţipă şi fac zarvă, vorbesc cu voce tare.
Cândva aveam eu însumi aceeaşi comportare
Şi de-mi rezerv azi rolul la joaca lor s-asist,
Zâmbindu-le, cu toate că sunt cu mult mai trist,
Ei spun – şi-s adorabili – că eu n-am niciodată,
Precum atâţia alţii, figura încruntată.
I-amuză pân’ la lacrimi desenele pe care
Le fac şi le spun basme frumos pilduitoare,
Da, mai ales aceste poveşti de farmec pline
Explică ataşarea lor sinceră de mine.
De cum mă văd, zic: „Iată-l!” şi renunţând la joc
Se bulucesc de-a valma să-şi facă-n juru-mi loc.
Mă las scrutat de ochii frumoşi şi fără frică
Şi blânzi din care cerul albastru se ridică.
Micuţii – cine oare la vârsta lor nu-i brav? –
Pe genunchi mi se urcă; alţii c-un aer grav,
Aduc cuiburi de păsări, din arbori capturate,
Albume, almanahuri, creioane colorate...
Sunt consultat, o sută de lucruri mi se spun
Şi mai ales se râde şi-mi place râsul bun
Şi sănătos, cu totul lipsit de răutate
Precum al celor care ne bagă beţe-n roate.
Râsul din jur paradă-i de suflete şi perle
Şi le admir ofranda: frumosul cuib de mierle,
Creionul şi albumul pe care mi le-au dat
Şi îi aud: „Gândeşte ca pastorul din sat!”
Apoi, ca la comandă, sătui de flecăreală,
Cuprinşi subit se lasă de-o tainică sfială
Şi, rezemaţi de scaun ori roată-n jurul meu,
Fac linişte: e timpul să le vorbesc şi eu.
Deci, perorez cu patos pentru că ştiu că-n ei
Va încolţi mulţime imensă de idei.
Sunt încântaţi să afle că bunul Dumnezeu,
Deşi e pretutindeni, s-ascunde-n cer mereu.
Îmi sorb avizi povestea şi se conving că-i bine
Să-l cauţi fără preget pe Cel-de-Sus în tine
Căci El ne preamăreşte fiindcă l-am căutat.
Spun: „Miluiţi săracul umil şi-mpovărat!
Numai astfel, prieteni, a voastră o să fie
14
15
Ion Roşioru
Donner et recevoir, c’est faire vivre l’âme ! »
Je leur conte la vie, et que, dans nos douleurs,
Il faut que la bonté soit au fond de nos pleurs,
Et que, dans nos bonheurs, et que, dans nos délires,
Il faut que la bonté soit au fond de nos rires ;
Qu’être bon, c’est bien vivre, et que l’adversité
Peut tout chasser d’une âme, excepté la bonté !
De-a lungul veşniciei cereasca-mpărăţie!”
Le povestesc ce-i viaţa şi că-n dureri îşi are
Izvorul bunătatea şi-n plânsete amare,
Cum zâmbetul, la rându-i, din fericire vine.
Să îl trăim, e musai, aşa cum se cuvine,
Fără-a uita o clipă că doar diversitatea
Din suflet smulge totul, dar nu şi bunătatea.
Victor Hugo
Victor Hugo
Les enfants lisent, troupe blonde
Ion Roşioru
Bălaiul grup de ţânci citeşte
Les enfants lisent, troupe blonde ;
Ils épellent, je les entends ;
Et le maître d’école gronde
Dans la lumière du printemps.
Bălaiul grup de ţânci citeşte
Cu poticneală; îl aud
Pe dascălul ce-i dojeneşte
Cu glasu-i supărat şi crud.
J’aperçois l’école entr’ouverte ;
Et je rôde au bord des marais ;
Toute la grande saison verte
Frissonne au loin dans les forêts.
Văd uşa-ntredeschisă-a şcolii;
Pe malul mlaştinii mă plimb
Şi-n codri tremură bemolii
Primăvăratecului timp.
Tout rit, tout chante ; c’est la fête
De l’infini que nous voyons ;
La beauté des fleurs semble faite
Avec la candeur des rayons.
Doar cânt şi râs; e sărbătoarea
A tot ceea ce mişcă-n jur
Potirul când şi-l umple floarea
Cu raze calde şi azur.
J’épelle aussi, moi ; je me penche
Sur l’immense livre joyeux.
Ô champs, quel vers est la pervenche !
Quelle strophe que l’aigle, ô cieux !
Eu buchisesc ca tot bobocul
Imensa carte-a bucuriei.
Ce vers e-n câmpuri brebenocul!
Ce strofă-i vulturul tăriei!
Mais, mystère ! rien n’est sans tache.
Rien ! – Qui peut dire par quels nœuds
La végétation rattache
Le lys chaste au chardon hargneux ?
Însă, mister! Fără de pată
Nimic nu este împrejur:
Ciulinul arţăgos se-arată
Alăturea de crinul pur
16
17
Ion Roşioru
Tandis que là-bas siffle un merle,
La sarcelle des roseaux plats
Sort, ayant au bec une perle ;
Cette perle agonise, hélas !
Şi-n timp ce colo cântă-o mierlă,
Din păpuriş o raţă rea
Ţâşneşte-având în cioc o perlă
Zbătându-se ca vai de ea!
C’est le poisson qui, tout à l’heure,
Poursuivait l’aragne, courant
Sur sa bleue et vague demeure,
Sinistre monde transparent.
E peştele ce mai devreme
Gonea păianjenul perfid
Care a reuşit să-l cheme
Pe-acoperişul translucid.
Un coup de fusil dans la haie,
Abois d’un chien ; c’est le chasseur,
Et, pensif, je sens une plaie
Parmi toute cette douceur.
Un foc de armă în poiană;
Lătratul câinelui flămând;
Şi parcă văd iscată-o rană
În pieptul firii bun şi blând.
Et, sous l’herbe pressant la fange,
Triste passant de ce beau lieu,
Je songe au mal, énigme étrange,
Faute d’orthographe de Dieu.
Lipsit subit de bucurie,
Păşesc din ce în ce mai greu
Şi-mi zic: greşeli de-ortografie
Comite chiar şi Dumnezeu!
Jules Supervielle
Jules Supervielle
Mathématiques
Matematică
Quarante enfants dans une salle,
Un tableau noir et son triangle,
Un grand cercle hésitant et sourd
Son centre bat comme un tambour.
Optzeci de ochi într-o-ncăpere,
Tablă de scris, mai multe sfere,
Un cerc enorm, şovăitor,
Cu centrul ticăind de zor.
Des lettres sans mots ni patrie
Dans une attente endolorie.
Le parapet dur d’un trapèze,
Une voix s’élève et s’apaise
Et le problème furieux
Se tortille et se mord la queue.
Ion Roşioru
Fără cuvinte, fără ţară,
Litere-aşteaptă într-o doară.
Trapezu-i parapetul tare;
Se iscă-o voce, apoi moare.
Problema însă ca neroada
Îşi roade-n răsucire coada.
18
19
Ion Roşioru
La mâchoire d’un angle s’ouvre.
Est-ce une chienne ? Est-ce une louve ?
Et tous les chiffres de la terre,
Tous les insectes qui défont
Et qui refont leur fourmilière
Sous les yeux fixes des garçons.
Un unghi cu hămesită falcă:
E de căţea? E de lupoaică?
O, cifrele din lumea mare
Intrând în şir, ieşind din el,
Sunt tot atâtea furnicare
Sub ochii ficşi ca de oţel!
Albert Samain
Albert Samain
Le Repas préparé
În aşteptarea mesei
Ma fille, lève-toi ; dépose là ta laine.
Le maître va rentrer ; sur la table de chêne,
Que recouvre la nappe aux plis étincelants,
Mets la faïence claire et les verres brillants.
Dans la coupe arrondie à l’anse au col de cygne,
Pose les fruits, choisis sur des feuilles de vigne :
Les pêches qu’un velours fragile couvre encor,
Et les lourds raisins bleus mêlés aux raisins d’or.
Que le pain bien coupé remplisse les corbeilles ;
Et puis, ferme la porte et chasse les abeilles.
Dehors, le soleil brûle et la muraille cuit ;
Rapprochons les volets ; faisons presque la nuit,
Afin qu’ainsi la salle, aux ténèbres plongée,
S’embaume toute aux fruits dont la table est chargée.
Maintenant va chercher l’eau fraîche dans la cour
Et veille que surtout la cruche, à ton retour,
Garde longtemps, glacée et lentement fondue,
Une vapeur légère à ses flancs suspendue.
Ion Roşioru
Hai, fată, lasă torsul o clipă la o parte
Că, iată, vine prânzul. Stăpânul nu-i departe.
Pune pe masă faţa cu pliuri apretate,
Castroane şi pahare ca luna de curate;
Pe foi de viţă late aşează fructe rare
În cupe ce imită o lebădă la soare:
Piersici ţâfnoase încă în puful lor brumat
Şi struguri grei, albaştri, ori chihlimbar perlat;
Feliile de pâine în coş s-arate bine,
Apoi închide uşa să nu vină albine.
Afară-un soare crâncen pereţii îi răscoace:
S-apropiem oblonul oleacă mai încoace,
Astfel ca încăperea-n tenebre cufundată
Să ocrotească-ntreagă răcoarea-nmiresmată.
Şi-acuma mergi de umple ulciorul la fântână
Şi, rogu-te, ai grijă, când vii cu el în mână,
Un strop să nu dispară din aura de gheaţă
Ce-i lustruieşte smalţul sub care se răsfaţă!
20
21
Ion Roşioru
Louis Codet
Louis Codet
Chanson des belles faïences
Cântec pentru vesela de faianţă
Que sur les buffets noirs sont belles ces faïences :
Assiettes à la Rose, au Coq à l’œillet,
Vieux plats réjouissants des auberges de France :
Que tu me plais, superbe œillet rose garance.
Pe bufet, cât de frumoasă e vesela de faianţă:
Farfurii cu garofiţe, cu cocoş şi trandafir,
Vechi castroane ce ne-mbie-n orice han din dulcea Franţă:
De-ai şti cât îmi placi, superbă garofiţă roz garanţă,
O Coq chantant, que tu me plais !...
Merci à vos fraîches couleurs,
O chères assiettes à fleurs,
Qui chantez comme des clairons !
Ca şi tu, cocoş, ce mândru cânţi, o, cât de mult te-admir!...
Îndrăgesc la nebunie-aceste proaspete culori,
Scumpe talere pictate cu încântătoare flori,
Ce purtaţi în voi un sunet de trompetă fermecată!
Chantez devant mes yeux, chantez dans ma maison
Notre ancienne romance.
O vieux pots décorés avec tant de raison,
O superbe vieux plats des auberges de France !
Voi cântaţi la mine-n casă şi-n privirile-mi mirate,
Dragă sufletului, vechea şi duioasa mea romanţă.
O, vechi oale decorate cu motive nestemate
Şi ulcioare vechi de fală-n orice han din dulcea Franţă!
Victor Hugo
Victor Hugo
Déclin
Apus
Le soleil déclinait ; le soir prompt à le suivre
Brunissait l’horizon ; sur la pierre d’un champ,
Un vieillard qui n’a plus que peu de temps à vivre
S’était assis pensif, tourné vers le couchant.
Sta soarele s-apună; noaptea urma să vină
Să-ngreuneze zarea cu-ntunecimea sa.
Un moş, în câmp, pe-o piatră, la viaţa lui puţină,
Privind apusul galben, în taină medita.
C’était un vieux pasteur, berger dans la montagne,
Qui jadis, jeune et pauvre, heureux, libre et sans loi,
A l’heure où le mont fuit sous l’ombre qui le gagne,
Faisait gaîment chanter sa flûte dans les bois.
Pe când fusese tânăr, păzise turma-n munte.
Era sărac şi liber şi legi n-avea deloc
Şi umbra de-altădată se pricepea s-o-nfrunte
Din fluieru-i prin codri cântând ades cu foc.
Maintenant, riche et vieux, l’âme du passé pleine,
D’une grande famille aïeul laborieux,
Tandis que ses troupeaux revenaient de la plaine,
Détaché de la terre, il contemplait les cieux.
Bătrân, avea de toate: şi sufletu-mbibat
De amintiri, şi-o casă cu strănepoţi duium;
Turmele-i numeroase se întorceau în sat,
Ci el, rupt de-ale gliei, scruta celestul fum.
Ion Roşioru
22
23
Ion Roşioru
Le jour qui va finir vaut le jour qui commence.
Le vieux pasteur rêvait sous cet azur si beau.
L’Océan devant lui se prolongeait immense
Comme l’espoir du juste aux portes du tombeau.
Ziua sfârşită-i preţul celei ce-abia se naşte.
Fostul păstor sub mândrul azur plonja în vis
Şi-n faţa lui Oceanul ce-odihnă nu cunoaşte.
Simbioza speranţa intrării‑n paradis.
O moment solennel ! Les monts, la mer farouche,
Les vents faisaient silence et cessaient leur clameur.
Le vieillard regardait le soleil qui se couche ;
Le soleil regardait le vieillard qui se meurt.
Moment solemn! Şi munţii, şi apele cumplite
Şi vânturile rele tăceau: sublim concert:
Bătrânul privea astrul ce raze ascuţite
Îi trimitea, iar astrul privea un corp inert!
Pierre de Nolhac
Pierre de Nolhac
Le vieux cratère
Bătrânul crater
Voici douze mille ans que le volcan s’est tu ;
Depuis que les grands monts témoins de sa colère,
Dorment autour de lui dans leur paix séculaire,
D’un manteau verdoyant son flanc s’est revêtu.
Sunt, iată, două’ş’pe milenii de când vulcanul a-ncetat.
Munţii din preajmă fac dovada mâniei sale colosale
Şi-n somn îşi savurează parcă triumful unei păci totale
Şi-n mantii verzi, cum e smaraldul, cu gust deplin s-au îmbrăcat.
Les arbres et les fleurs ont germé sous sa lave ;
A peine si l’on voit dans les jeunes forêts,
Sur cette verte mer de mousse et de genêts,
Un bloc stérile et noir flotter comme une épave.
Arbori gigantici şi flori zvelte au încolţit sub fosta lavă
Şi-n codrii tineri abia dacă mai poţi cumva să iei în seamă
Pe-această mare nesfârşită de spumă verde şi grozamă
Un bloc steril şi negru-vânăt plutind pe ea ca o epavă.
La peur ne chasse plus sous le ciel refroidi
Les habitants émus des forêts primitives,
Tremblements souterrains, secousses convulsives,
Tout s’apaise, le temps marche. L’homme a grandi.
Cerul e rece şi sub bolta-i frica de mult a dispărut
Din sufletele celor care-i sunt fii pădurii primitive;
Fără zgâlţâituri şi fără bruscări tectonic-convulsive,
Totul e calm şi timpul trece şi omul însuşi a crescut.
Géant ! ton œuvre est faite et son sort est rempli.
Ton cratère muet s’endort, et l’herbe y pousse,
Et l’étranger pensif, qui marche sur ta mousse,
Y cherche le repos, le silence et l’oubli.
Zeu uriaş, astăzi ţi-i dusă la capăt soarta şi lucrarea:
Craterul tău tăcut adoarme şi iarba verde-l năpădeşte;
Străinul cufundat în gânduri, pe muşchiul proaspăt de păşeşte,
Îşi caută aici odihna şi liniştea, ca şi uitarea.
Ion Roşioru
24
25
Ion Roşioru
Eugène Manuel
Eugène Manuel
L’Aïeule
Străbunica
Dans un grand fauteuil l’aïeule est assise,
Et l’humble foyer flambe en pétillant ;
Près d’elle accroupie, une chatte grise
Fixe sur la flamme un œil scintillant.
Într-un fotoliu mare, bătrâna zăboveşte
Şi-alături licăreşte o flacără-n cămin;
O mâţă cenuşie spre flacără priveşte
Şi-i oglindeşte jocul în ochiul ei felin.
La dame médite un verset biblique :
Sur ses deux genoux le livre est ouvert.
La chatte plissant sa paupière oblique,
Près de s’endormir, cligne son œil vert.
Din Carte Sfântă doamna în vârstă se adapă
Cu sufletul şi-o ţine sfioasă-n poala ei,
Pe când pisica-nchide pieziş câte o pleoapă
Şi-adoarme să viseze că prinde şoricei.
Et l’aïeule aussi, d’idée en idée,
Vers la sainte page, après maint effort,
Penche lentement sa tête ridée,
La lève en sursaut, puis cède et s’endort.
Încet-încet, bătrânei îi cade capu-n piept
Şi-nmărmureşte parcă de-atâta cugetare
Şi corpul ei, cândva frumos, vioi şi drept
Seamănă mult c-un semn de întrebare.
La dame sourit, la chatte frissonne ;
Chacun a son rêve et remue un peu :
La chatte au grenier guerroie et moissonne,
La dame est au ciel et cause avec Dieu !
Surâde-n somn, iar mâţa ei tresare
Şi fiecare, poate, visează altceva:
Pisica are-un mare succes la vânătoare;
Bătrâna stă cu Domnul, în cer, la o tacla!
Et la vieille horloge au mur se balance,
Mesurant chaque heure au sommeil humain,
Et seule, au milieu du profond silence,
Avec un bruit sec poursuit son chemin.
Doar vechiul orologiu împrăştie secunde
Pe somnul celor două fiinţe trecătoare
Şi, din chiar miezul liniştii profunde,
Continuă urcuşul prin vreme să-l măsoare!
Arthur Rimbaud
Arthur Rimbaud
Le buffet
Dulapul
C’est un large buffet sculpté ; le chêne sombre.
Très vieux, a pris cet air si bon des vieilles gens ;
Le buffet est ouvert, et verse dans son ombre
Comme un flot de vin vieux, des parfums engageants ;
Ion Roşioru
Stejaru-şi odihneşte în el tulpina-i sumbră.
Lat şi sculptat, dulapul un bun bunic îţi pare;
Prin uşile-i deschise revarsă dulcea-i umbră,
Ca vinul vechi, o undă de-arome-mbătătoare.
26
27
Ion Roşioru
Tout plein, c’est un fouillis de vieilles vieilleries,
De linges odorants et jaunes, de chiffons
De femmes ou d’enfants, de dentelles flétries,
De fichus de grand’mère où sont peints de griffons ;
De tandre suveniruri e plin pân’ la refuz:
Desuuri felurite, gălbui şi dantelate
Pe care jocul modei le-a scos de mult din uz –
Cândva doar de bunica la primu-i bal purtate.
– C’est là qu’on trouverait les médaillons, les mèches
De cheveux blancs ou blonds, les portraits, les fleurs sèches
Dont le parfum se mêle à des parfums de fruits.
Iar printre ele, meşe de păr şi flori uscate,
Brăţări, cercei, scrisori frumos legate,
Fac să-ţi tresară-n suflet înmiresmatul jind.
– O buffet de vieux temps, tu sais bien des histoires,
Et tu voudrais conter tes contes, et tu bruis
Quand s’ouvrent lentement tes grandes portes noires.
Dulap din alte vremuri, cunoşti atât de multe
Şi suferi că prin preajmă nu-i nimeni să te-asculte
Când uşile-nnoptate ţi se deschid troznind!
L. Ratisbonne
L. Ratisbonne
L’enfant et la grand-mère
Copilul şi bunica
Grand-mère, d’où vient donc que vos cheveux sont blancs ?
– Mon enfant, c’est l’hiver, c’est la neige des ans.
Grand-mère, d’où vient donc que vous avez des rides ?
– Le chagrin a causé tous ces sillons arides.
Grand-mère, qui vous fait trembler la tête ainsi ?
– Enfant, un vent du ciel. Je ne tiens plus ici.
Pourquoi vos yeux sont-ils cernés de noir, grand-mère ?
– C’est pour avoir versé plus d’une larme amère.
Pourquoi tenir si bas, si courbé votre front ?
– C’est pour mieux voir la terre où mes os blanchiront.
Et que murmurez-vous toujours, mère chérie,
Même quand votre enfant vous embrasse ? – Je prie !
Ion Roşioru
– Bunico, de ce părul îţi e ca de zăpadă?
– E fiindcă iarna vieţii asupră-mi stă să cadă!
– Bunico, cum se face că eşti aşa ridată?
– Vrei să zici că-s de plugul tristeţilor brăzdată!
– Bunico, ce se-ntâmplă de-ţi tremură bărbia?
– De vânt ceresc, copile. Mă cheamă veşnicia!
– De ce, bunico, ochii ţi s-au încercănat?
– Pentru că mii de lacrimi amare am vărsat!
– De ce, preabuno, fruntea ţi-o pleci către pământ?
– Să văd mai bine locul unde-am să dorm curând!
– Mai spune-mi, bunicuţo, ce murmuri tu mereu
Când mă ridici în braţe? – Mă rog la Dumnezeu!
28
29
Ion Roşioru
L. Trautuer
L. Trautuer
Ceux que j’aime
Cei pe care îi iubesc
J’aime Maman, qui promet et qui donne
Tant de baisers à son enfant,
Et qui si vite lui pardonne,
Toutes les fois qu’il est méchant.
Întâi pe mama, ea ştiind să-mpartă
Atâtea sărutări la fiii săi
Pe care-atât de repede îi iartă
Când ei mai sunt câteodată răi.
J’aime Papa, qui toute la semaine,
Va travailler pour me gagner du pain,
Et qui paraît ne plus avoir la peine
Quand je lui mets un point dans la main.
Apoi pe tata care de la muncă
Se-ntoarce la sfârşit de săptămână
Şi care toate grijile le-aruncă
De-i pun carnetul meu de note-n mână.
Et j’aime aussi bonne grand-mère
Qui sait des contes si jolis ;
Et j’aime encore mon petit frère,
Qui me taquine quand je lis.
Vine la rând, în ordine, bunica
Al cărei sac de basme-l tot golesc
Şi frăţiorul meu cel atâtica,
Dar cam gelos pe mine când citesc!
Victor de Laprade
Victor de Laprade
La Sœur Aînée
Ion Roşioru
Sora mai mare
Elle avait ses cinq ans à peine,
Qu’on admirait dans la maison,
Dans la maison bruyante et pleine,
Sa bonne humeur et sa raison.
Nici cinci ani nu-mplinise bine
Şi, deşi doar un ghemotoc,
Purta de grijă casei pline
Şi chiar îi aducea noroc.
Toujours à bien faire occupée,
Ferme et vaillante avec douceur,
Elle aimait, au lieu de poupée,
Elle aimait sa petite sœur.
Era tot timpul ocupată
Şi fermă în curaj cât trei
Şi nu se juca niciodată
Decât cu surioara ei.
Elle veillait à ses toilettes
Comme une petite maman,
Présidait aux jeux, aux emplettes,
Aux surprises du jour de l’an.
Veghea la micile-i găteli
Ca o mămică-adevărată;
Participa la târguieli
Şi nicicând nu era-nşelată.
30
31
Ion Roşioru
Elle arrangeait l’affreux bagage
Des grands frères désordonnés,
Et de jolis nœuds, son ouvrage,
Leurs cous rétifs étaient ornés.
Ea aranja îmbrăcămintea
Dezordonaţilor ei fraţi
Şi doar la bine îi sta mintea
Voind să-i vadă mai curaţi.
Qu’on perdît un livre d’étude,
Cahier, canif et cætera…
On disait sans inquiétude :
« Bah ! Hélène le retrouvera. »
Dacă pierdea vreunu-o carte,
Caiet, briceag et caetera
Îl şi-auzeau rostind aparte:
„ Elena o va rezolva!”
Faisant moins de bruit que personne,
A peine avait-elle entendu,
Au négligent qui l’abandonne,
Elle apportait l’objet perdu.
Ea n-a făcut cuiva o dată
Morală cum că-i neatent,
Tot lucrul rătăcit de-ndată
Redându-l celui neglijent.
Et parfois, dans les cas suprêmes,
A ses yeux vifs ayant recours,
Le père et la mère eux-mêmes
Avaient besoin de son secours.
Ba chiar, în cazuri delicate,
Părinţii-o implorau tacit
Şi ea găsea, subit, la toate
Deznodământul fericit.
Jacques Prévert
Jacques Prévert
Les enfants qui s’aiment
Copiii care se iubesc
Les enfants qui s’aiment s’embrassent debout
Contre les portes de la nuit
Et les passants qui passent les désignent du doigt
Mais les enfants qui s’aiment
Ne sont là pour personne
Et c’est seulement leur ombre
Qui tremble dans la nuit
Excitant la rage des passants
Leur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie
Les enfants qui s’aiment ne sont là pour personne
Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit
Bien plus haut que le jour
Dans l’éblouissante clarté de leur premier amour
Ion Roşioru
Copiii care se iubesc se sărută cu foc
Lângă porţile nopţii
Şi trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Şi-i numai umbra lor
Care tremură-n noapte
Excitând mânia trecătorilor
Mânie dispreţ zeflemea gelozie
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt altundeva mai departe ca noaptea târzie
Mult mai sus decât ziua căreia îi
Conferă orbitoarea lumină a iubirii dintâi
32
33
Ion Roşioru
L. Ratisbonne
L. Ratisbonne
Le Courage
Fără frică
Un jour, Paul, en courant, donne contre une pierre.
Il était maladroit, mais il fut courageux
Et, sans pousser un cri, recommença les jeux,
Pour ne pas effrayer sa mère.
Il avait une bosse au front, mais il riait,
Disant : « Je n’ai pas mal ! » à sa sœur qui criait.
Son père dit : « Bravo ! cette bosse à ton âge,
Ne t’enlaidira pas : c’est celle du courage ! »
Deunăzi micuţul Paul fugind s-a-mpiedicat de-o piatră,
Dar cât fu de ne-ndemânatec, tot atât fu de curajos,
Căci fără-a scoate-un singur scâncet la joaca lui s-a reîntors
Zicându-şi poate că nu-i bine să-şi vadă mama speriată.
Cucuiu-n frunte îi crescuse cam cât un ou de bibilică,
Dar el continua să râdă în timp ce sora lui ţipa,
Iar tatăl apărând îi spuse: „Acest cucui, la vârsta ta,
Nu doar că nu te urâţeşte, ci te arată fără frică!”
Vessiot
Vessiot
Petit à petit
Ion Roşioru
Încet-încet
Petit à petit
L’oiseau fait son nid.
Pai cu pai, mai din nimica-şi
Face cuibul rândunica!
Point par point, l’ouvrière
Ourle sa toile entière.
Pas de ac cu pas de ac,
Croitorii haine fac!
Pierre par pierre, le maçon
Bâtit toute la maison.
Zidarul, piatră cu piatră,
Construieşte casa toată!
Ligne à ligne, page par page,
L’élève lit tout un ouvrage.
Parcurgând-o avem parte,
Rând cu rând, de-ntreaga carte!
Ce n’est qu’en écrivant
Qu’on sait enfin écrire.
Nu doar când o buchisim
Ci şi când o întocmim
Ce n’est qu’en lisant
Que l’on apprend à lire.
Căci trudind încet-încet
Vorbele, devii poet!
34
35
Ion Roşioru
Coumont
Coumont
L’écolier docile
Şcolarul ascultător
– Adieu, petit chéri : vous vous rendez en classe,
Ne vous y faites pas punir.
– Non, maman : pour cela que faut-il que je fasse ?
– Une seule chose : obéir.
– J’obéirai, maman. Il tient bien sa parole
Que depuis lors on a plaisir
A le voir tout joyeux partir pour l’école,
Et, tout joyeux, en revenir.
– La revedere! Mergi la şcoală de-acum, micuţul meu cel drag,
Unde, să nu primeşti pedepse, nu te lua după cei mulţi!
– Nu, mamă, însă pentru-aceasta zi-mi tu ce trebuie să fac?
– Un singur lucru şi acela e de profesori să asculţi!
– Aşa voi face, mamă! zise şi şi-a ţinut cuvântul dat
Iar de atunci plăcere nu-i mai mare
Decât să-l vezi ce bucuros e când vine timpul de plecat
La şcoală de unde revine mai vesel ca de la plimbare.
Coumont
Coumont
Prière de l’orphelin
Tatăl orfanului
Où sont, mon Dieu, ceux qui doivent sur terre
Guider mes pas ?
Tous les enfants ont un père, une mère,
Je n’en ai pas.
Mais votre voix murmure à mon oreille :
Lève les yeux !
Pour l’orphelin, un père est là qui veille
Du haut des cieux !
Unde sunt, Doamne, cei ce ar trebui acum, aici
Să mă îndrume?
Toţi copiii au părinţi şi bunici,
Eu n-am pe nimeni pe lume!
Doar glasul tău blând coborât pe o rază
Murmură: caută-n sus!
Pentru orfan e-acolo un tată ce-l veghează:
Bunul nostru Isus!
Pierre Corneille
Pierre Corneille
Ève et Marie
Eva şi Maria
Homme, qui que tu sois, regarde Ève et Marie ;
En comparant ta mère à celle du Sauveur,
Vois laquelle des deux en est la plus chérie
Et du Père éternel gagne mieux la faveur.
Ion Roşioru
Priveşte-le, străine, pe Eva şi Maria;
Compară-ţi, apoi mama cu cea a lui Iisus
Şi vezi care-ncarnează mai bine bucuria
De a-i intra în graţii Părintelui de Sus.
36
37
Ion Roşioru
L’une à peine respire, et la voilà rebelle ;
L’autre en obéissance est sans comparaison ;
L’une nous fait bannir, et l’autre nous rappelle ;
L’une apporte le mal ; l’autre la guérison.
Una abia respiră şi ne inspiră teamă.
Cealaltă-ntruchipează pe lume-n veci iubirea;
Prima ne izgoneşte, a doua blând ne cheamă;
Prima aduce răul, cealaltă izbăvirea.
L’une attire sur nous la nuit et la tempête,
Et l’autre rend le calme et le jour aux mortels ;
L’une cède au serpent, l’autre brise sa tête,
Met à bas son empire et détruit ses autels.
Una spre noi atrage şi noaptea şi furtuna;
Cealaltă redă calmul şi cerul de azur;
Una-i cedă ispitei, cealaltă-o-nvinge-ntruna
Şi fletrisează crâncen orice altar impur.
L’une a toute sa race au démon asservie,
L’autre rompt l’esclavage où furent nos aïeux ;
Par l’une vient la mort, et par l’autre la vie :
L’une ouvre les enfers, et l’autre ouvre les cieux.
Întreaga stirpe-a Evei pe Cel Viclean îl cântă;
Pe Dumnezeu l-aduce Maria-n gând şi-n grai;
Dintr-una vine moartea, dintr-alta viaţa sfântă,
Una deschide iadul, cealaltă porţi de rai.
Cette Ève cependant, qui nous engage aux flammes,
Au point qu’elle est fermée, est sans corruption ;
Et la Vierge bénie entre toutes les femmes
Serait-elle moins pure en sa Conception ?
Totuşi, această Evă a fost creată pură:
De ce-am ieşi altminteri din flăcările ei,
Cât timp imaculata Fecioară din Scriptură
E binecuvântata femeie-ntre femei?
Non, non ! n’en croyez rien ; et tous, tant que nous sommes,
Publions le contraire à toute heure, en tout lieu ;
Ce que Dieu donne bien à la mère des hommes,
Ne le refusons pas à la Mère de Dieu.
Deosebiri flagrante sunt între cele două;
Contrariul să-l spunem, oriunde şi mereu;
Căci harul zămislirii li-i dat la amândouă:
Una de fii de oameni, alta de Dumnezeu!
René de Obaldia
René de Obaldia
Balistique
Ion Roşioru
Balistică
Si maman retirait ses boucles d’oreilles
Je lui mettrais des boucles de cerises
Des cerises rouges comme le soleil
Des soleils tout rouges sur les oreilles
Cerceii mama de şi-ar scoate,
Cireşe eu i-aş pune-n loc –
Împurpurat-învăpăiate
Bobiţe din celestul foc.
Quand je reviendrais de l’église
Où j’aurais juré de n’être plus jamais gourmand
Vite, j’irai mordre les cerises
Sur les oreilles de maman
Calc jurământul în picioare
De-a fi de-a pururi cumpătat
Şi muşc cireşele pe care
Cercei eu mamei i le-am dat
38
39
Ion Roşioru
Et surtout
Quand le monsieur au chapeau mou
Que je n’aime pas du tout
Viendra lui faire de l’œil à maman
Avec sa caisse de boniments
Et rira pour montrer ses dents
Şi când, ce mai încolo-ncoace,
În domnul pus la patru ace
Şi care nicidecum nu-mi place,
Cu zâmbetu-i de lapte şi de miere,
De va veni să-i facă mamei mele
Ochi dulci şi insistente temenele,
Je prendrai toutes les fois
Les noyaux entre mes doigts
Les noyaux de cerises pleins de sang
Et j’appuierai sans qu’on me voie.
Nu voi scăpa prilejul ca, discret,
Strângând în palmă sâmburii zglobii
Şi umezi de cireşe sângerii,
Să-i proiectez ca dintr-un pistolet
Alors, bien retranché dans mon incognito
Ils partiront comme des bombes, les noyaux
Et taperont juste dans l’œil
Du monsieur qui fait de l’œil.
Şi inocent şi mut precum pământul,
O să m-amuz în sinea mea, avan,
Căci sâmburii-or să taie din avântul
Ocheadelor acestui Don Juan!
Jacques Prévert
Jacques Prévert
Le cancre
Elevul leneş
Il dit non avec la tête
mais il dit oui avec le coeur
il dit oui à ce qu’il aime
il dit non au professeur
il est debout
on le questionne
et tous les problèmes sont posés
soudain le fou rire le prend
et il efface tout
les chiffres et les mots
les dates et les noms
les phrases et les pièges
et malgré les menaces du maître
sous les huées des enfants prodiges
avec des craies de toutes les couleurs
sur le tableau noir du malheur
il dessine le visage du bonheur.
Ion Roşioru
Cu capul spune nu
dar da cu inima
nu domnului profesor
celor ce-i plac doar da
e sculat în picioare
întrebări i se pun
şi problemele toate
brusc îl apucă-un râs nebun
şi face să zboare
cuvinte şi cifre
nume şi date
capcane şi fraze
şi-n ciuda celui ce-l ameninţă cu zel
şi-n huliturile copiilor minune
cu crete de culori fel de fel
pe tabla neagră a nenorocirii
el desenează chipul fericirii.
40
41
Ion Roşioru
Marc Legrand
Marc Legrand
Les petits fumeurs
Micii fumători
Au lieu d’apprendre leurs leçons
Fumaient quatre petits garçons ;
Sur le bureau de leur papa,
Ils avaient trouvé du tabac.
În loc să-nveţe cu temei,
Fumau cei patru băieţei;
Găsiseră la tatăl lor
Tutun frumos aromitor.
Chacun n’ayant pas de papier
Avait découpé son cahier.
D’un air un peu trop fanfaron,
L’un dit : « Fumer c’est vraiment bon ! »
Foi din caiete fiecare
A rupt spre-a-şi face o ţigare.
Cu aer de bravadă, unul
Zise: „Cât e de bun tutunul!”
Le second, d’un même maintien,
Cria : « Ma foi, ça va très bien ! »
Avec des larmes dans les yeux
L’autre dit : « C’est délicieux ! »
Cel de al doilea, plin de sine,
Strigă: „Ah, cât ne stă de bine!”
Cu ochii-n lacrimi, celălalt
Le spuse: „Ştiţi că-i minunat?”
Le plus petit, crachant, toussant,
Dit : « Je suis un homme à présent ! »
Le soir, tous se mirent au lit,
Vomissant et le front pâli.
Între o tuse şi-un scuipat,
Cel mic le spuse: „Sunt bărbat!”
Dar seara, -n paturi, pasă-mi-te,
Toţi începură să vomite.
Leur mère les soigna longtemps,
Ils redevinrent bien portants
Ils furent sages désormais
Et ne fumèrent plus jamais.
Măicuţa lor i-a îngrijit
Până i-a însănătoşit
Şi-atâta de cuminţi ei fură
Că n-au mai pus ţigare-n gură!
Mademoiselle S. Brès
Mademoiselle S. Brès
La plainte des jouets
Lamentaţia jucăriilor
La poupée et Polichinelle,
Chez nous, hier, causait tout bas
Avec le vieux Mouton qui bêle
Et le Soldat qui n’a qu’un bras.
Ion Roşioru
Păpuşa şi Polichinelle
La noi, ieri discutau şoptit
Cu foarte jerpelitul Miel
Şi cu soldatul invalid.
42
43
Ion Roşioru
– « Hélas ! murmurait la Poupée,
Hélas ! quelle triste maison !
Aux dents du chien on m’a laissée,
Et je meurs, perdant tout mon son ».
Păpuşa prinse să suspine:
„Ce casă tristă, Doamne, vai!
Câinele-a rupt bucăţi din mine
Şi mor şi-mi pierd întregul grai!”
– « Moi, raconta Polichinelle,
Dans le puits j’ai passé la nuit ;
Ma figure n’était pas belle,
Mais elle est affreuse aujourd’hui ».
„Eu, povestea Polichinelle,
Am stat în apă noaptea-ntreagă
Şi, dacă nu-s frumos de fel,
Azi mutra mi-i de-a dreptul bleagă!”
Le Mouton dit : « Moi je ne marche
Que sur trois pieds, c’est fort gênant ;
Mais des pauvres bêtes de l’arche,
Pas une n’en possède autant ».
La rându-i, Mielul zise: „Iată,
De-abia mă ţin pe trei picioare:
Dar ce zic eu? Orice surată
Pe arcă nici atâta n-are!”
– « Moi, dit le Soldat intrépide,
Je tire encor, c’est mon métier ;
Mais l’armée est tout invalide
Du bras, de la tête ou de pied ».
Apoi fu auzit soldatul:
„Chiar fără-un braţ, eu încă trag
Şi, să nu râdeţi, din tot leatul
Cred că-s cel mai puţin beteag!”
Hélas ! pourquoi tant de misère ?
Sont-ils donc méchants tous les deux,
La petite sœur et son frère ?
– Non ! mais ils sont très peu soigneux.
Deci suferinţa tuturora-i
Pentru că-s răi cei doi copii?
Nu, dar nici fratele, nici sora,
Nu sunt destul de grijulii!
Sully-Prudhomme
Sully-Prudhomme
Midi au village
Ion Roşioru
Amiază-n sat
Nul troupeau n’erre ni ne broute ;
Le berger s’allonge à l’écart ;
La poussière dort sur la route,
Le charretier sur le brancard.
Turma de oi se înstoleşte;
Ciobanul stă lungit pe şubă;
Praful pe drum se odihneşte
Iar căruţaşul pe hulubă.
Le forgeron dort dans la forge ;
Le maçon s’étend sur un banc,
Le boucher ronfle à pleine gorge,
Les bras rouges encor de sang.
Fierarul doarme-n covălie.
Zidarul cufundat în vis
Şi-auzi dinspre măcelărie
Un sforăit de nedescris.
44
45
Ion Roşioru
La guêpe rôde au bord des jattes ;
Les ramiers couvrent les pignons ;
Et, la gueule entre les deux pattes,
Le dogue a des rêves grognons.
Viespea dă blidelor târcoale;
Hulubii picotesc pe zid
Şi nici gând n-are să se scoale
Dulăul mârâind placid.
Les lavandières babillardes
Se taisent. Non loin du lavoir,
En plein azur, sèchent les hardes
D’une blancheur blessante à voir.
Spălătoresele flecare
Tac. Nu departe de uluc
Scot albiturile la soare
Şi se retrag cu pas năuc.
La férule à peine surveille
Les écoliers inattentifs ;
Le murmure épars d’une abeille
Se mêle aux alphabets plaintifs.
Învăţătorului în clasă
Îi e lehamite de tot;
Chiar şi albina-i somnoroasă
Şi nici şcolarii nu mai pot.
Un vent chaud traîne ses écharpes
Sur les grands blés lourds de sommeil,
Et les mouches se font des harpes
Avec des rayons de soleil.
O boare caldă-nviorează
O clipă grâul adormit
Şi mii de muşte intonează
Acelaşi cântec înmiit.
Immobiles devant les portes,
Sur la pierre des seuils étroits,
Les aïeuls semblent des mortes,
Avec leurs quenouilles aux doigts.
Înmărmurită lângă poartă
Pe piatră şade o bătrână
Că de-o priveşti îţi pare moartă
Cu furca ei de tors în mână!
Jean Richepin
Jean Richepin
La pêche à la ligne
Ion Roşioru
Undiţatul
Un chapeau de paille jaune
Dont les bords n’ont pas d’ourlet,
Au bout de sa pointe en cône,
Une plume de poulet.
Pe la bor nesurfilată,
Împletită-i ca şi-un coş
Pălăria ţuguiată
Şi c-o pană de cocoş,
Un chapeau de paille encore,
Un troisième, un autre. Ainsi
Le rivage se décore
Du Point-du-Jour à Bercy.
Apoi încă şi-ncă una
Ascuţite precum i
Şi-altele sosesc întruna
Din Paris şi din Bercy.
46
47
Ion Roşioru
Sous ces éteignoirs sans nombre,
Rien ne bouge. On ne peut voir
Que les pas lents de leur ombre
Qui s’allonge avec le soir.
Malul Senei de aceste
Mici cupole e tivit,
Ele sprijinind pe creste
Focul cerului topit.
Pourtant de chaque statue
Sort un grand sceptre en roseau,
Et ce peuple s’évertue
A tremper du fil dans l’eau.
Fiece statuie are
Sceptrul ei de bambus lung
Prevăzut cu ace care
Pânza apei o străpung.
Tout le long de la journée,
O Destin ! tu leur promets
La douce proie ajournée
Qu’ils n’attraperont jamais.
O, destin, tu ziua toată
Le-ntreţii speranţa-n gând
Însă prada mult visată
Nu se va ivi nicicând.
Et pas un ne s’en indigne,
Pas un ne songe à partir !
Car le pêcheur à la ligne
Vit et meurt vierge et martyr !
Nimeni nu se indignează
Şi nici nu se lasă-nvins:
Doar cel care undiţează
Este un martir convins!
Grégoire Le Roy
Grégoire Le Roy
Le boulanger
Ion Roşioru
Brutarul
Je suis debout avant l’aurore
et de l’effort de mes deux mains,
je pétris dans mon blanc pétrin
la farine de mon blé d’or ;
Zorii mă află în picioare,
Trudind cu-aceste două mâini.
Frământ nenumărate pâini
Ce vor zâmbi aromitoare.
Je travaille jusqu’à la nuit
et je ne sais d’autre lumière
que celle dont la flamme éclaire
mon jour ardent et mon pain cuit.
Lucrez cu râvnă până-n noapte,
Dar nu mă plâng că e târziu
Şi-altă lumină nu mai ştiu
Decât a pâinii mele coapte.
Mais j’ai beau cuire tous les jours
tous n’en ont pas qui m’en demandent,
car la faim du pauvre est plus grande
que mon grenier et que mon four.
Însă-n zadar coc pâini mereu!
Toţi mi le cer cu-nverşunare,
Căci foamea li-i cu mul mai mare
Ca podul şi cuptorul meu!
48
49
Ion Roşioru
J. Aicard
J. Aicard
Le forgeron
Fierarul
Dès l’aube, la forge s’allume ;
Le fer rougit dans le foyer…
Le forgeron bat sur l’enclume
Le fer dur qu’il force à ployer.
În zori, de-ndată ce se scoală,
El iscă-a focului văpaie
Şi fierul dur pe nicovală
Îl bate straşnic şi-l îndoaie.
Son bras se relève, s’abaisse,
Monte, remonte, et descend
Sur le fer rouge qui s’affaisse
A tout coup de marteau pesant.
Ciocanul mare se coboară
Şi se ridică iar şi iar
Căzând pe fierul scos din pară
De braţul bunului fierar.
Pan ! pan ! – puis un petit silence ;
Pan ! pan ! toujours ! pan ! pan ! encore !
Le marteau remonte et s’élance ;
Le fer en feu crache de l’or ;
Poc! Poc! O brumă de tăcere
Apoi, poc! poc! şi iar poc! poc!
Barosul cade cu putere
Pe fierul care scuipă foc.
Il a chaud, bien chaud, dans sa forge
L’homme au grand tablier de cuir.
Le charbon lui sèche la gorge ;
Son brasier vous ferait tous fuir.
Doar în răstimpuri, lac de apă,
Îşi şterge mâinile pe şorţ;
Fumul gâtlejul i-l înţeapă;
Mulţi n-ar lucra aici nici morţi,
Mais chacun supporte sa peine
Et près du forgeron, souvent,
Son brave enfant, qui se démène
Comme un homme, frappe devant.
Dar fiecare cu-ale sale
Cum şi-aici bate pe ilău
Ori, cel mai des, trage la foale
Un băietan: copilul său!
Iulia Haşdeu
Iulia Haşdeu
Le chant du postillon
Cântecul surugiului
Gais oiseaux, chantez sans cesse !
Merles, gazouillez toujours,
Racontez votre tendresse
Et roucoulez vos amours !
Ion Roşioru
Mereu, cu toată voioşia,
Frumoase mierle, ciripiţi
Când vă cuprinde duioşia
Şi dragostea v-o gânguriţi.
50
51
Ion Roşioru
Que j’aime vos chants joyeux !
Lorsque je remplis mon verre,
Je vous chante sur la terre,
Et vous me chantez aux cieux !
Ce dragi mi-s cântecele voastre!
La un pahar vă cânt şi eu
Precum din zările albastre
Şi voi îmi triluraţi mereu.
Sur le siège, quand je vole,
Entraîné par mes chevaux,
Je suis, dans ma course folle,
Comme les petits oiseaux.
Pe capra diligenţei mele
Sunt tot atâta de uşor
Ca şi voi, zvelte păsărele,
Când ceru-l fulgeraţi în zbor.
Mon fouet, que je fais claquer,
Rend des sons pleins d’allégresse.
J’aime à rire, à me moquer,
Et j’aime à chanter sans cesse.
Pocnesc din bici cu vioiciune
Şi totul se animă-n jur;
Surâd şi-mi place să fac glume
Şi cânt precum un trubadur.
Dans les auberges, les filles
Se pâment à mes chansons
Et sous leurs brunes mantilles,
Les yeux sont d’ardents charbons.
Prin hanuri, brudnicele fete
Mor după mine când doinesc
Şi din priviri mă sorb, şirete,
Şi-apoi de dor se perpelesc!
Maurice Fombeure
Maurice Fombeure
Le retour du sergent
Ion Roşioru
Întoarcerea sergentului
Le sergent s’en revient de guerre,
Les pieds gonflés, sifflant le nez,
Le sergent s’en revient de guerre
Entre les buissons étonnés.
Sergentul din război revine,
Are picioarele umflate.
Sergentul din război revine.
L-aşteaptă tufele mirate.
A gagné la croix de Saint-Georges,
A gagné la croix de Saint-Georges
Son pécule a sous son bonnet.
El poartă crucea Sfântul Gheorghe.
Picioarele umflate-l dor.
El poartă crucea Sfântul Gheorghe
Şi solda-i zornăie uşor.
Bourre sa pipe en terre rouge,
Bourre sa pipe en terre rouge,
Puis soudain se met à pleurer.
’Şi-ndoapă pipa de lut roşu.
Îl dor picioarele cumplit.
’Şi-ndoapă pipa de lut roşu
Şi brusc de plâns e zguduit.
52
53
Ion Roşioru
Il revoit tous ses copains morts,
Il revoit tous ses copains morts
Qui sont pourris dans les guérets.
Colegii morţi i-apar în faţă.
Picioarele umflate-l dor.
Colegii morţi i-apar în faţă
Rămaşi într-un străin ogor.
Ils ne verront plus leur village,
Ils ne verront plus leur village
Ni le calme bleu des fumées.
Ei n-or să-şi mai revadă satul.
Durerile i-au părăsit.
Ei n-or să-şi mai revadă satul
Nici fumul calm în asfinţit.
Les fiancées, va marche ou crève,
Les fiancées, va marche ou crève
Les copains s’les sont envoyées.
Încet logodnicele-i uită
Şi alte nunţi cu alţii fac.
Încet logodnicele-i uită
Şi alţii li-s acum pe plac.
Et le sergent verse une larme,
Et le sergent verse une larme,
Le long des buissons étonnés.
Nemângâiat sergentul plânge
Şi-şi suflă nasu-ntr-o basma.
Nemângâiat sergentul plânge
Şi soarta lor şi soarta sa.
Maurice Fombeure
Maurice Fombeure
Les Bohémiens
Ion Roşioru
Ţiganii
Les Bohémiens sont revenus
Vautrés autour de leurs roulottes
Où gambadent des enfants nus
Dans l’odeur d’ail et d’échalotes,
Les Bohémiens, les roulottes
Les Hellequins, les Camps Volants,
Vanniers, fainéants, ferblantiers
Ou bien Rétameurs ambulants.
Au poposit în sat ţiganii
Şi puradeii zburdă goi
Prin şatra cu mirosuri stranii
De ceapă şi de usturoi.
Ei îşi au casele pe roţi
Şi n-au astâmpăr niciodată,
Tinichigii vicleni ce zloţi
Din piatră seacă ştiu să scoată.
Entourés de leurs chiens maigres
Flanqués de leurs chevaux pelés
Ils apportent un air allègre
Dont tout le village est troublé.
Flancaţi de cai cu greabăn ros,
Ca şi de câinii lor lihniţi,
Au, totuşi, aerul voios,
Lăsându-ne pe toţi uimiţi;
54
55
Ion Roşioru
Les femmes lisent dans les mains
« Ma fille, vous vous marierez
Pas aujourd’hui ni pas demain
Mais un jour vous vous marierez
Avec le garçon que vous aimerez ».
Ţigăncile citesc în palme
Şi-atâta amăgire vând
Codanelor ce se vor calme:
„Vă veţi căsători-n curând
Cu cei purtaţi cu drag în gând,
Mâine, poimâine sau oricând!”
Mais prenez garde amis !
Monsieur le maire a dit :
« Il est interdit aux nomades
De stationner ici
Sur la commune de Couci
Couça
On vous accorde deux journées et deux nuits
Mais après ramassez l’fourbi
Finie la rigolade ! »
Însă, prieteni, nu uitaţi
Un lucru: nu staţionaţi
Pe locul unde vă aflaţi;
Domnul primar
A spus-o clar:
„Vi se acordă două nopţi
Să vă cărăbăniţi cu toţi
Peste hotar!”
Şi iată: s-au pornit la drum
Şi-au lăsat iarba arsă, roată.
Nu ne-au răpit micuţii cum
Spusese-n taină lumea toată,
Doar sufletele noastre-acum
Se duc cu ei, de dor furate,
Mânându-le, pe zări de fum,
Mârţoagele înfometate
Şi ştirbe, către libertate!
Et maintenant ils sont partis
Laissant un rond d’herbe brûlée.
Ils n’ont pas volé nos petits
Mais nos âmes s’en sont allées
Suivant leurs haridelles
Leurs roussins édentés
Là-bas, à tire-d’aile
Vers la liberté !
M. du Camp
M. du Camp
La faux
Coasa
Je suis la faux, la faux agile ;
Je me promène sur les prés,
Abattant la tête mobile
Des faisceaux d’herbe diaprés.
Mon maître toute la semaine,
– C’est un habile moissonneur –
Me lance en cercle et me ramène
En causant avec le faneur.
Ion Roşioru
Sunt coasa, coasa cea fâşneaţă
Şi-mi place nemaipomenit
Să mă preumblu prin fâneaţă
Din zori şi până-n asfinţit.
Stăpânul săptămâna toată –
Şi jur că-i un cosaş ales –
Mă-nvârte cam un sfert de roată
În faţa lui prin fânul des.
56
57
Ion Roşioru
Jamais le travail ne l’étonne,
Jamais je ne lasse son bras.
Il chante un refrain monotone,
Qui semble cadencer son pas.
Quand de tout couper je suis lasse,
Et que je veux me reposer,
Alors mon maître me repasse
Et me frotte pour m’aiguiser.
Discută-n acest timp cu cel
Ce-ntoarce brazdele spre soare,
Ori murmură vreun cântecel
Că fânu-i greu şi ziua-i mare.
Doar eu mai dau câteodată
Semne că sufletul mi-i scos
Şi-atunci el prinde să mă bată
Ori să m-ascută tacticos.
Victor de Laprade
Victor de Laprade
La Fenaison
Strânsul fânului
Vois par-dessus la haie où chantent les fauvettes,
Dans le foin verdoyant aux teintes violettes.
Cachés jusqu’aux genoux et montant de là-bas,
Les faucheurs, alignés, marchant du même pas.
En cercle, à côté d’eux, frappent les faux tournantes ;
Le fer siffle en rasant les tiges frissonnantes,
Et dans le vert sillon tracé par les râteaux
L’herbe épaisse, à leurs pieds, se couche en tas égaux.
A l’ombre, au bout du pré, chacun souffle à sa guise.
Le travailleur s’assied, et sa lame s’aiguise ;
Et l’on entend parmi les gais refrains, dans l’air,
Tinter sous le marteau l’acier sonore et clair.
Plus loin, dans le soleil qui le sèche à merveille,
Monte en cône arrondi le foin coupé la veille.
Là, vous écoutez rire, autour des peupliers,
Les filles de la ferme en rouges tabliers,
Et la meule y reçoit de la fourche de frêne
Les gerbes de sainfoin que le râteau lui traîne.
Un char dont l’essieu crie en montant le coteau,
Balance, au pas des bœufs, son odorant fardeau,
Aux arbres du chemin, chaque fois qu’il se penche,
Laissant fleurs et gazons pendus à chaque branche.
Ion Roşioru
Peste gardul viu în care pitulicile se-ngână
Îţi arunci privirea-n fânul smălţuit cu-albastru până
Vezi cum ies din el cosaşii doar de la genunchi în sus,
Înşiraţi şi fără-a face unul vreun pas în plus.
Fiecare execută mişcări semi-circulare,
Coasele tăind cu şuier tijele fremătătoare.
La picioarele lor, ritmic, brazdele sporesc egale
Şi în aşteptarea greblei sunt din ce în ce mai pale.
Doar la capătul fâneţii fiecare se opreşte
Tacticos să-şi bată coasa ce la umbră străluceşte ;
Desluşeşti printre refrene cântul vesel de oţel
Al ciocanului ce cade pe ilăul mititel.
Mai departe, -n stânga, fânul cu mireasmă-mbătătoare
Strâns e-n stoguri ce se-nalţă ca menhirele spre soare
Şi cât vezi cu ochii-n zare veselia o-ntreţin
Fetele cu şorţuri roşii şi cu râsul cristalin
Când cu furcile de frasin pun căpiţelor cunună
Fânul rătăcit pe care harnic greblele-l adună.
Carul ale cărui osii scârţâie urcând încet
Face ca întreg văzduhul să ne pară tămâiet
Şi în arborii din cale ori de câte ori se-apleacă
Lasă câte-un smoc de iarbă vămuit de câte-o cracă.
58
59
Ion Roşioru
Francis Jammes
Francis Jammes
Les plantes de la petite vieille
Plantele bătrânei
Une brebis perdue sur la mousse a bêlé.
Voici midi. C’est l’heure où il me faut aller
cueillir, pour composer des baumes salutaires,
les rameaux endormis des plantes vulnéraires.
Leurs feuilles assombries dorment dans les fourrés
où la couleuvre lisse et froide s’est nouée.
Le long du vif ruisseau sableux je cueillerai
la menthe dont l’odeur s’écrase sous les doigts.
Dans la chaude prairie où le vent fait de l’ombre,
poussent le lychnis rose et l’oseille sauvage
qui, pourpre et cannelée, berce sa tige longue.
La grande marguerite est une jeune fille.
La renoncule est l’œil doré de la prairie
et le myosotis est l’œil bleu du ruisseau.
Le pissenlit est la quenouille du cricri.
Les asphodèles sont les cierges du soleil.
Les pervenches sont des étoiles qui ont poussé.
L’iris est un oiseau penché sur la rivière.
Les chèvrefeuilles sont les lèvres de la haie,
et l’églantier tremblant, les joues des fiancées.
O oaie rătăcită prin codru-a behăit.
E vremea, fiindcă, iată, amiaza a sosit
Să caut, spre a face balsamuri de vigoare,
Crengile unor plante atotvindecătoare.
Frunzele adumbrite dorm în hăţişuri unde
Năpârca lunecoasă şi rece se ascunde.
De-a lungul gârlei repezi cu prundul nisipos,
Eu voi culege menta cu penetrant miros.
Pe pajiştea fierbinte, de vânt înviorată,
Creşte măcriş sălbatic, neghină-mbujorată
Şi care cu supleţe îşi leagănă tulpina
În timp ce gălbeneaua aţâţă-n ochi lumina.
Floarea de myosotis e-azur neprihănit,
Iar păpădia-i caier pe care, fericit,
Îl toarce-un greier; Crinii sunt lumânări arzând,
Iar brebenocii-s stele iscate de curând.
O pasăre-aplecată pe râu e stânjenelul
Şi-n garduri caprifoii sunt buze de tot felul,
În timp ce trandafirii sălbatici amintesc
De-obrajii celor care cu drag se logodesc!
L. Tournier
Ion Roşioru
L. Tournier
Bonjour !
Zi bună
Bonjour, laboureur qui creuses
Tes sillons en gémissant :
Qu’un grain sous tes mains heureuses
En produise cent !
Zi bună, gospodare
Ce peste plug te frângi,
Din boabă, ca urmare,
O sută-n loc să strângi!
Bonjour, gentille fermière
Qui pars de si grand matin,
Pour arriver la première
Au marché lointain !
Zi bună, gospodină
Ce pleci la piaţă-n zori
Cu roade din grădină
Ca de atâtea ori!
60
61
Ion Roşioru
Bonjour, vous tous que ramène
Aux champs ou dans l’atelier,
Du labeur de la semaine
L’appel journalier !
Zi bună, tuturora,
Oriunde v-aţi afla
Când e de muncă ora,
La strung ori pe tarla!
R. Morax
R. Morax
Sème !
Seamănă
Sème à pleine main
Le grain
Dans la bonne terre.
Espère,
Espère en demain,
Et va ton chemin,
En semant le grain.
Seamănă sămânţa cu
Mâna şi cu sufletu’;
Culc-o-n glia ce-o-ncălzeşte,
Culc-o şi nădăjduieşte
Într-un mâine înspicat –
Drum ce, iată, te-a chemat
Să te laşi de el purtat!
Victor Hugo
Victor Hugo
Le Semeur
Ion Roşioru
Semănătorul
C’est le moment crépusculaire.
J’admire, assis sous un portail,
Ce reste de jour dont s’éclaire
La dernière heure du travail.
Încet-încet se face seară.
Din umbra unei porţi privesc
Restul de zi crepusculară
Când orele de somn mijesc.
Dans les plaines de nuit baignées,
Je contemple, ému, les haillons
D’un vieillard qui jette à poignées
La moisson future aux sillons.
Văd, pe un câmp pe care-l scaldă
Noaptea-n destoinică răcoare,
Un moş zvârlind cu mâna-i caldă
În brazde holda viitoare.
Sa haute silhouette noire
Domine les profonds labours ;
On sent à quel point il doit croire
A la fuite utile des jours.
Înalta-i siluetă-n zdrenţe
Domină arătura-adâncă
Şi parcă-ar face reverenţe
Zilei ce leneş curge încă.
62
63
Ion Roşioru
Il marche dans la plaine immense,
Va, vient, jette la graine au loin,
Rouvre sa main et recommence.
Et je médite, obscur témoin,
Se duce, vine, şi mereu
În glia ce răzoare n-are
Aruncă boabe ca un zeu
Din mâna-i rodului datoare.
Pendant que déployant ses voiles,
L’ombre, où se mêle une rumeur,
Semble élargir jusqu’aux étoiles
Le geste auguste du semeur.
Martor obscur, eu meditez,
Pe fondul tainic al rumorii,
La-n veci nedezminţitul crez
Pe care-l au semănătorii!
Alphonse de Lamartine
Alphonse de Lamartine
Le Laboureur
Plugarul
Au joug de bois poli le timon s’équilibre,
Sous l’essieu gémissant le soc se dresse et vibre,
L’homme saisit le manche, et, sous le coin tranchant,
Pour ouvrir le sillon, le guide au bout du champ.
La terre qui se fend sous le soc qu’elle aiguise,
En tronçons palpitants s’amoncelle et se brise.
Et, tout en s’entrouvrant, fume comme une chair
Qui se fend et palpite et fume sous le fer.
En deux monceaux poudreux les ailes la renversent.
Ses racines à nu, ses herbes se dispersent ;
Ses reptiles, ses vers, par le soc déterrés,
Se tordent sur son sein en tronçons torturés.
L’homme les foule aux pieds, et, secouant le manche,
Enfonce plus avant le glaive qui les tranche ;
Le timon plonge et tremble et déchire ses doigts ;
La femme parle aux bœufs du geste et de la voix ;
Les animaux, courbés sur leur jarret qui plie,
Pèsent de tout leur front sur le joug qui les lie ;
Comme un cœur généreux leurs flancs battent d’ardeur ;
Ils font bondir le sol jusqu’en sa profondeur.
L’homme presse le pas, la femme suit à peine.
Tous, au bout du sillon, arrivent hors d’haleine ;
Ils s’arrêtent ; le bœuf rumine, et les enfants
Chassent avec la main les mouches de ses flancs.
Ion Roşioru
Pe jugul lustruit de muncă tânjala se echilibrează.
Pe osia gemând, brăzdarul se saltă-n aer şi vibrează.
La capătul câmpiei, cu mâinile pe coarne,
Omu-şi conduce plugul ca glia s-o răstoarne.
Aceasta se despică şi fieru-l lustruieşte,
Apoi se sparge-n bulgări mărunţi şi înfloreşte
Şi din pământ ies aburi precum din carne când
Cuţitu-n ea se-nfige s-o simtă palpitând.
În brazdă, rădăcina rănită străluceşte,
Dar apoi vine-o alta şi-ncet o oblojeşte.
Brăzdarul dezveleşte şi viermi şi mici reptile
Ce scapă ca prin farmec ori se sfârşesc cu zile
Când omul se apleacă mai apăsat pe plug
Ţinând să-şi dovedească avanu-i meşteşug
Ce nu o dată palma i-o umple de băşici.
Femeia-ndeamnă boii, cu glasul şi din bici,
Iar ei fără-ncetare în jug se opintesc
Şi scot pe nări fuioare de fum şi năduşesc,
Încovoiaţi, sărmanii şi tremurând din vine,
Totuşi, de ei femeia abia dacă se ţine.
La capăt, să respire-s lăsaţi; cu gesturi bruşte
Încearcă-atunci copiii să-i apere de muşte!
64
65
Ion Roşioru
J.-M. Villefranche
J.-M. Villefranche
Le Roi et le Berger
Regele şi ciobanul
Rencontrant un berger, un roi lui dit : « Voyons,
Que gagnes-tu, mon brave, à garder tes moutons ? »
– Moi, je gagne autant que vous, Sire.
– Autant, reprit, et non sans rire,
Le Souverain ; fais-moi ton compte. – Il est fort clair ;
Que m’importent les grosses sommes ?
Je conduis mes moutons, vous conduisez les hommes
Et nous gagnons tous deux le ciel… ou bien l’enfer !
Un rege întâlneşte-un cioban căruia-i zice:
– Cam cât câştigi cu paza acestor oi, voinice?
– Câştig cam tot atâta cât şi Măria Ta!
– Ei bravo! Ce te face să crezi aşa ceva?
Insistă, în tărbacă luându-l, suveranul.
– Dar totu-i clar ca ziua, adaugă ciobanul.
Eu îmi conduc cârlanii, Măria Ta pe noi:
Deci, câştigăm sau raiul, sau iadul. Amândoi!
Devoille
Devoille
L’enfant et l’Oiseau
Copilul şi pasărea
– « Petit oiseau, viens avec moi ;
Vois la cage si bien parée,
Ces fruits que j’ai cueillis pour toi,
Ces fleurs humides de rosée ».
– Vino, mică pasăre cu mine,
Luxul coliviei să-l admiri:
Fructele dintr-însa-s pentru tine,
Ca şi-nrouraţii trandafiri!
– « Petit enfant, je vis heureux.
Rester libre est ma seule envie ;
Mon humble nid me plaît bien mieux
Que la cage la plus jolie ».
– O, copile, eu sunt fericită
Şi doar libertatea mi-e pe plac:
Pentru-o colivie aurită
Nu-mi dau pacea cuibului sărac!
Béranger
Béranger
La Renoncule et l’œillet
Gălbeneaua şi garoafa
La Renoncule, un jour, dans un bouquet,
Avec l’œillet se trouva réunie ;
Elle eut le lendemain le parfum de l’œillet.
On ne peut que gagner en bonne compagnie.
Ion Roşioru
Gălbeneaua-ntr-o zi se trezeşte într-unul
Şi-acelaşi buchet cu garoafa legată
De la care, răzleţindu-se-apoi, mai păstrează parfumul.
Cultivând companiile bune, nu ai de pierdut niciodată!
66
67
Ion Roşioru
F. Bataille
F. Bataille
Un Héros en paroles
Eroism verbal
Moi, disait un enfant, je n’ai pas peur du loup.
Et, sur un ton menaçant et superbe :
- Qu’il vienne, ajouta-t-il, je l’étrangle du cou
Et je le fais rouler sur l’herbe.
Moi, je suis fort, je suis brave, je suis…
Une souris,
Sortant de sa cachette,
Interrompt le héros, qui pâlit, perd la tête,
Et se sauve en poussant des cris.
– Să mor dacă mi-e teamă – spunea un puşti – de lup!
Şi adaugă îndată pe-un ton de-ameninţare:
– Să se arate numai, că-l strâng de gât şi-l rup
Şi cât ai zice peşte ţi-l las fără suflare,
Că doară nu degeaba am muşchii de oţel ...
Atunci, un şoricel,
Ieşind tiptil de sub un zid,
Îl întrerupe pe eroul ce-şi pierde capul şi, livid,
Fuge ţipând că ţi-e şi milă şi-ţi vine şi să râzi de el.
De même qu’on connaît l’ouvrier à l’ouvrage,
C’est aux actes surtout qu’on juge le courage.
Deci, după fructe dacă judeci pomul,
Să n-o faci după vorbe pentr-a cunoaşte omul.
Florian
Florian
L’Orange
Ion Roşioru
Portocala
Un jeune enfant mangeait dans une orange ;
Oh, s’écria-t-il en courroux,
Le maudit fruit ! se peut-il qu’on le mange ?
Comme il est aigre, on le prétend si doux !
– Faux jugement, lui répond le père,
Ôtez cette écorce légère,
Vous reviendrez de votre erreur.
Doar ce-şi înfipse dinţii copilu-n portocală
Că, mofturos, se puse cumplit pe blestemat:
– Ce fruct amar! Mai bine mă culc cu burta goală!
Şi toţi susţin că-i dulce, zemos şi aromat!
Aflat în preajma-i, tatăl cu calm îl sfătuieşte:
– Ah, fiule, ce lesne poţi face o greşeală.
Ia-ndepărtează coaja ce miezu-l ocroteşte
Ne jugeons pas sur un dehors trompeur.
Şi ţine bine minte că aparenţa-nşeală!
68
69
Ion Roşioru
Coumont
Coumont
Épi et Tonneau vides
Spicul sterp, butoiul gol
Tandis que des épis qu’on coupera bientôt,
Inclinent leur front vers la terre,
D’où vient que cet autre s’élève encore si haut ?
– C’est qu’il n’a pas de grain dans sa tête légère.
În lanu-n care o să intre secerătoarea în curând
Şi-n care zeci de mii de spice fac reverenţe către glie,
Cum de mai este câte unul cu fruntea ridicată-n vânt?
– Cum să nu fie când de boabe această frunte e pustie?!
Ce grand tonneau que l’on conduit
En le poussant d’un pied rapide,
Pourquoi fait-il tant de bruit ?
– Mon bon ami, c’est qu’il est vide.
De ce acest butoi pe care mutându-l dintr-un loc într-altul,
Cel mai adesea cu piciorul şi-ntotdeauna rostogol,
Umple de zgomot surd pământul şi aerul până-n înaltul
Bolţii cereşti? – Butoiul face atâta zarvă fiindcă-i gol!
Viennet
Viennet
La chute du gland
Căderea unei ghinde
Au pied d’un chêne sur un vert gazon,
Se reposait une belette,
Quand un gland détaché par le froid aquilon,
Vint tomber à plomb sur sa tête.
Elle s’éveille, et, tremblante d’effroi,
De ce lieu dangereux s’enfuit à perdre haleine,
Criant au rat des champs, qu’elle regarde à peine :
– Là-bas, là-bas, vient de tomber sur moi
La branche énorme d’un gros chêne.
Le rat n’eut garde d’aller voir.
Il dit à deux lapins broutant sur la colline
Qu’un gros chêne venait de choir
Sur la belette sa voisine.
Les lapins, en la racontant,
Y mêlent des éclairs et le feu du tonnerre.
Un écureuil qui les entend
Y joint un tremblement de terre.
Bref, les faits, les détails, l’un par l’autre appuyés,
S’étaient, le lendemain, si bien multipliés
Qu’à trente mille à la ronde,
Tous les animaux effrayés,
Dans la chute d’un gland, voyaient la fin du monde !
Ion Roşioru
Sub o gârneaţă de pe un imaş,
gusta o nevăstuică-un pic de tihnă
Când, cică-, o ghindă ruptă de-un pui de vânt abraş
îi cade drept în frunte şi-o smulge din odihnă;
ea sare şi-ntr-un suflet o ţine pân’ departe
unde-ntâlnind un popândău
îi povesteşte despre ceasul rău
Când s-a aflat doar la un pas de moarte
căci a căzut o creangă-n capul său.
Cum popândăul n-are timp să vadă,
le spune unor iepuri păscând pe o colină
Cum o gârneaţă s-a-ntâmplat să cadă
pe nevăstuică, scumpa lor vecină.
De-ndată urecheaţii preiau zvonul
şi spun în plus de-un trăsnet trimis de Domnul sfânt;
la rându-i, veveriţa, ce le-a ţinut isonul,
zice c-a fost, desigur, cutremur de pământ.
Pe scurt, cumplita veste, trecând din gură-n gură,
pierde-orice urmă de măsură
şi-n scorburi, pe sub apă şi-n tainiţele humii
căderea unei ghinde e chiar sfârşitul lumii!
70
71
Ion Roşioru
Madame de la Férandière
Madame de la Férandière
Le pinson et la pie
Cintezoiul şi coţofana
- Apprends-moi donc une chanson,
Demandait la bavarde pie
A l’agréable et gai pinson,
Qui chantait au printemps sur l’épine fleurie.
- Allez, vous vous moquez, ma mie ;
A gens de votre espèce, ah ! je gagerais bien
Que jamais on n’apprendra rien !
- Et quoi, la raison, je te prie ?
- Mais c’est que, pour s’instruire et savoir bien chanter
Il faudrait savoir écouter,
Et jamais babillard n’écoutera de sa vie.
– Învaţă-mă un tril vioi!
se zice c-ar fi glăsuit
o coţofană către un vesel cintezoi
care cânta pe-un mărăcine înflorit.
– Cum văd, tu râzi de mine, draga mea!
Pe cei din neamul tău – pot paria! –
nu-i poate nimeni învăţa ceva.
– Şi care-ar fi pricina, te-aş ruga?
– Ei bine, pentru-a reuşi să cânţi,
ar trebui întâi şi-ntâi s-asculţi,
Or un flecar n-ascultă nimic în viaţa sa!
M. Rollinat
M. Rollinat
La biche
Ion Roşioru
Ciuta
La biche brame au clair de lune
Et pleure à se fondre les yeux :
Son petit faon délicieux
A disparu dans la nuit brune.
Un trist boncăluit de ciută
Sub lună urcă tânguios:
Mândreţea ei de pui sfios
S-a rătăcit în noaptea mută.
Pour raconter son infortune
A la forêt de ses aïeux,
La biche brame au clair de lune
Et pleure à se fondre les yeux.
Durerea astfel apărută
Străbate codrul tenebros;
Un trist boncăluit de ciută
Sub lună urcă tânguios.
Mais aucune réponse, aucune
A ses longs appels anxieux !
Et, le cou tendu vers les cieux,
Folle d’amour et de rancune,
La biche brame au clair de lune.
Înnebunită şi-n derută
Ascultă fără de folos
Şi către cerul nemilos
Scoate din inima-i durută
Un trist boncăluit de ciută.
72
73
Ion Roşioru
G. de La Mothe
G. de La Mothe
Entends chanter la caille
Cântând se-aude-o prepeliţă
Entends chanter la caille,
Une heure après minuit.
Cântând se-aude-o prepeliţă
În cuibul ei de romaniţă
La belle a fait son nid
Au milieu des foins bleus,
Pe care l-a făcut din şoapte
De lună într-un miez de noapte
Avec des brins de lune,
Des fleurs de romarin,
În fânu-albastru-ntunecat
Cu stropi de rouă viu perlat,
Avec des perles d’eau,
Pour y voir dans le noir,
Unde, nădăjduind să vină
O ploaie caldă de lumină,
Avec tout plein d’espoir
En attendant l’aurore.
Ea cântă pân’ spre dimineaţă,
Cu dor şi dragoste de viaţă!
L. Tournier
L. Tournier
La poule et les poussins
Ion Roşioru
Cloşca cu puii
Voyez ! La voilà dans l’herbe
Qui marche seule, en avant,
La tête haute, superbe,
Tous ses petits la suivant :
Priviţi-o cum înaintează
Superbă-n fruntea tuturor
Şi cum toţi puii o urmează
Şi-s mândri foc de mama lor!
Les uns, de plumes nouvelles
Encore à peine couverts ;
De leur queue et de leurs ailes,
Les autres déjà tout fiers.
Pe ei, în loc de pene unii
Au încă puf de cozonac,
Dar toţi sunt ţanţoşi ca păunii
Când salturi peste ierburi fac!
Mais la mère a fait entendre
Son gloussement redoublé ;
Elle appelle : qui veut prendre
Ce grain de mil ou de blé ?
De lasă cloşca să se-nalţe
Temutul ei cotcodăcit,
Înseamnă: cine vrea să-nhaţe
Ăst bob pe care l-am găsit?
74
75
Ion Roşioru
Aussitôt on accourt, on lutte
Pour devancer son voisin,
Et plus d’un fait la culbute
Ou reste à moitié chemin.
De-odată dau cu toţii iama,
Împiedicându-se-ntre ei
Şi auzindu-şi parcă mama:
– Aceasta-i viaţa, puii mei!
J. Aicard
J. Aicard
Le coq
Ion Roşioru
Cocoşul
C’est moi le coq ! cocorico !
Ma crête sur mon bec se dresse,
Rouge comme un coquelicot.
Je fais la guerre à la paresse ;
Je chante avant le jour : « Debout !
Cocorico ! »
Hei, cucurigu! Sunt cocoşul
Având pe cap un moţ vâlvoi
Şi ca un mac, pe câmp, de roşu
Când lenei îi declar război
Şi când vă-ndemn pe toţi la muncă
în zori de zi. Eu sunt cocoşul!
Ma queue, arrondie en panache
Est verte avec des reflets d’or.
Gare à mon bec si l’on me fâche !
Et j’ai deux encor,
J’ai deux bons éperons et la queue en
panache !
Am coada-n arcuit panaş
Şi pene verzi şi aurite
Şi-un cioc! Păziţi-vă, că laş
Nu-s de mă scoateţi din sărite
Şi-am şi doi pinteni de războinic
ca şi-un orgoliu uriaş!
Je réveille la basse-cour,
A mon cri de guerre accourue.
J’appelle, avant le point du jour,
Le laboureur à sa charrue ;
J’ai dit à tous : « Debout, debout ! voici le
jour ! »
Suflarea-ntreagă din ogradă
Se scoală la alarma mea:
Plugaru-astfel va fi pe brazdă
Când soarele va apărea
Căci eu spun tuturor din vreme
la rostul zilei să pornească!
Et le bon travailleur se lève
Aussi gai que le gai soleil !
Dans son lit le paresseux rêve :
Sommeil de jour, méchant sommeil !
Qui veut vivre cent ans, au cri du coq se
lève !
De-i harnic omul, se trezeşte
La fel de vesel ca lumina,
Doar leneşul mai trândăveşte
În patul lui, bătu-l-ar vina,
Uitând că viaţa cea mai lungă
o are cel care munceşte!
76
77
Ion Roşioru
Charles Marelle
Charles Marelle
Colimaçon le boudeur
Melcul bosumflat
Colimaçon est un boudeur
Qui n’est jamais de bonne humeur.
Melcul e-o vietate supărată
Ce n-a zâmbit în viaţa lui vreodată.
Avec lui si quelqu’un veut rire,
Heu ! dans sa coque il se retire.
De-i caută de glumă cineva
El se retrage iute-n casa sa.
Les autres sont tous à jouer,
Lui reste à sommeiller.
Ceilalţi, cu toţii, se încing la joc,
Dar dumnealui nu participă ioc!
Dès qu’on le touche, il crie, il pleure.
Il boude pendant un quart d’heure.
Dacă-l atingi, cumva, e vai şi-amar:
Îţi face-n grabă capul calendar.
Allons, colimaçon mignon.
Il faut être bon compagnon.
Hai, codobelcule, n-ai vrea amici
Să ne legăm pe viitor, ce zici?
Montre une corne, une petite ;
Montre tes quatre cornes vite !
Dă la iveală-un corn şi dacă vrei
Mai scoate la lumină încă trei!
E. Manuel
E. Manuel
L’enfant et le papillon
Ion Roşioru
Copilul şi fluturele
« Papillon, charmant papillon,
Venez vite sur cette rose.
Pour vous, si joli, si mignon,
Je l’ai cueillie à peine éclose ».
– Fluture fermecător,
Vino pe această floare
Ruptă pentru tine-n zori
Când se sparge roua-n soare.
Ainsi disait un jeune enfant ;
Et tout heureux il se dispose
A saisir l’insecte brillant,
Si, sur la fleur il se repose.
L’insecte dit : « Petit trompeur,
Je vois le piège et non la fleur ! »
C-o astfel de voce blândă
Şi în sinea-i fericit,
Fredona, postat la pândă,
Puştiul când a auzit:
– În roza ta atrăgătoare
Eu văd o cursă, nu o floare!
78
79
Ion Roşioru
P. Dupont
P. Dupont
Mes bœufs
Boii mei
J’ai deux grands bœufs dans mon étable,
Deux grands bœufs blancs marqués de roux ;
La charrue est en bois d’érable,
L’aiguillon en branche de houx.
C’est par leurs soins qu’on voit la plaine,
Verte l’hiver, jaune l’été ;
Ils gagnent dans une semaine
Plus d’argent qu’ils n’en ont coûté.
Eu am acasă doi boi mari
Ţintaţi în fruntea zăpezie
Şi-un plug cioplit dintr-un arţar,
Ca şi-o nuia de corn, mlădie.
Urmarea muncii lor febrile
E că pe câmp e grâu cât vrei
Şi că-ţi aduc în şase zile
Mai mulţi bani decât costă ei.
Les voyez-vous, les belles bêtes,
Creuser profond et tracer droit,
Bravant la pluie et les tempêtes,
Qu’il fasse chaud, qu’il fasse froid.
Lorsque je fais halte pour boire,
Un brouillard sort de leurs naseaux,
Et je vois sur leur corne noire
Se poser les petits oiseaux.
Priviţi-i! Ce frumoşi sunt, Doamne,
Când brazda o întind spre cer
Şi verile le trag în toamne
Prin vămi de fulgere sau ger.
Când îi dejug către amiază,
Din nări scot ceaţă-n lung fuior
Şi păsărelele se-aşează
Cântând pe câte-un corn de-al lor.
C. de Lafayette
C. de Lafayette
Notre vache
Vaca noastră
Bonne bête aux yeux bleus, celle-ci, c’est la Blanche.
Son lait intarissable, en longs ruisseaux s’épanche.
Pauvre Blanche ! Elle est vieille, elle est maigre et point belle,
Les bouchers n’ont ici de dédain que pour elle :
Sa corne lisse et courte et son cuir souple et fin
Ne les séduisent pas. Elle mange à sa faim
Cependant, et ses os meurtrissent sa litière.
Oui ! mais c’est encore là ma meilleure laitière.
Ion Roşioru
Blând animal cu ochi albaştri, Bălaia noastră încă are
Atâta lapte cât să facă să curgă patru mici izvoare,
Însă, săraca, e bătrână şi slabă şi deloc frumoasă,
De măcelari dispreţuită, când ei de dânşii nici că-i pasă.
Coarnele-i netede şi scurte, precum şi pielea ei prin care
Ies oasele nu-i mai seduce. Însă în voie de mâncare
Ea-şi vede când îi dăm la iesle ori la păşune când o mâi –
Simbol al dimineţii albe precum şi-al laptelui dintâi!
80
81
Ion Roşioru
Louis Mercier
Louis Mercier
L’Étable
Staulul
C’est un soir d’hiver. On trait les vaches.
Une lanterne pend sous les chevrons, parmi
Les toiles d’araignées, éclairant à demi
Les choses et semant l’ombre de claires taches.
Seară de iarnă. Vremea de mulsoare.
Printre păianjenii ţesând sub bârnă
Pâlpâitor un felinar atârnă
Şi-aruncă peste umbră pete clare.
Sa fumeuse lueur modèle vaguement
Les contours indécis des bêtes ; l’on devine
Les flancs bombés, les croupes rondes, les échines
Au long desquelles court un frisson, par moment.
Lucirea-i fumegândă conturează
Coaste bombate, crupe de joiene
Prin care trece un fior alene
Când, preţ de-o clipă, ele se cabrează.
Des reflets passagers tremblent sur la muraille
Où, rustique trophée, on aperçoit un joug
Avec l’enroulement des liures au bout.
Non loin, comme un tas d’or, luit un amas de paille.
Reflexe tandre joacă pe perete
Unde zăreşti un jug, ca un trofeu,
Având un zbanţ la capăt şi-un resteu,
Ce-nfruntă parcă timpul pe-ndelete.
Paix profonde. Les bonnes vaches que l’on trait,
Immobiles, les yeux béants, devant leur crèche,
S’abîment dans un rêve indolent d’herbe fraîche,
Au bruit moelleux du lait qui tombe dans du lait.
Pacea profundă se propagă-n noapte.
În faţa ieslei vacile cuminţi
Visează iarba zilelor fierbinţi
Şi laptele din uger cade-n lapte.
Louis Mercier
Louis Mercier
Les Chèvres au jardin
Caprele-n grădină
Pendant que la chaleur d’un fauve après-midi
Tient, dans l’étable ombreuse et dans la maison fraîche,
Le bétail somnolent et les gens engourdis,
A l’heure où dans la cour éblouissante et sèche,
Rien ne paraît vivant, excepté le soleil,
Deux chèvres ont quitté leur litière et s’évadent.
Ion Roşioru
În după-amiaza ca o blană de vulpe marea zăpuşeală
Îi ţine-n casa răcoroasă ca şi în staulul umbros
Pe oameni şi pe dobitoace, împotmoliţi în toropeală
Şi când pământul bătăturii-ţi orbeşte ochii dureros,
Ori totul pare mort pe lume-n afara soarelui măşcat,
S-a retrezit în două capre reflexul înnăscut de pradă.
82
83
Ion Roşioru
Les voilà dans la cour. Elles tiennent conseil.
L’une regarde l’autre ; un espoir d’escapade
S’allume et rit au fond de leurs prunelles d’or ;
L’une flaire un pavé, l’autre bouge une oreille,
Hoche deux fois la tête, et fait un pas. Tout dort…
Le chien même, gisant dans sa niche, sommeille.
Iată-le-n curte. Parcă-s nişte cumetre care stau la sfat,
Privindu-se misterioase; e clar că pun de-o escapadă.
Le râd pupilele ca mierea de grele înţelesuri pline.
Ciuleşte una o ureche, cealaltă-adulmecă pământul.
Fluştură capul şi porneşte; surata ei din urmă vine;
Doarme şi câinele-n tăcerea pe care-ar da-o doar mormântul...
Or, ayant vu la claie ouverte du jardin,
L’une derrière l’autre, et la plus vieille en tête,
A pas vifs, toutes deux cinglent vers le butin.
Leurs jarrets se renvoient leur mamelle replète.
Et l’on voit, sur le sol, marcher à leur côté
Leur ombre barbigère, anguleuse et cornue.
Văzând însă deschisă poarta de leaţuri şleampete-a grădinii,
Se-nşiră una după alta. Cea mai vitează dintre ele
Conduce-asaltul, îmbătate de-aroma tare a sulfinii
Şi de a florilor plecate uşor spre ugerele grele.
Brusc pe pământ se proiectează ca într-o stranie-ngânare
Umbra cu ţăcălie rară, ca de ţârcovnic, şi cornută.
Dans le jardin profond où les lis de l’été
Mêlent leur odeur chaude à la saveur charnue
Des prunes dont la peau, pleine de miel, se fend,
Le couple a disparu. Les choses se rendorment,
Et la cour semble encor plus déserte qu’avant ;
Mais on entend courir, dans le silence énorme,
Le bruit gourmand, le bruit vagabond et mutin
Des biques dont la dent saccage le jardin.
Acest caprin sinistru cuplu se pierde printre crinii care
Îşi suprapun parfumul peste vasta savoare ne-ntrecută
A prunelor cărnoase-a căror brumată pieliţă se crapă
Parcă să-şi etaleze mierea. Şi toate-n jur adorm din nou
Şi-o linişte pustie cade peste ogradă, ca o trapă,
Încât să poţi distinge bine de parcă-ai fi într-un cavou
Frântul lăstarilor pe care aceste animale rele
Îi strică, lacome, ingrate, prăduitoare şi rebele!
Paul Fort
Paul Fort
La grenouille bleue
Broscuţa albastră
I. Prière au bon forestier
I. Rugăminte către pădurar
Nous vous en prions à genoux,
bon forestier, dites-nous-le !
à quoi reconnaît-on chez vous
la fameuse grenouille bleue ?
à ce que les autres sont vertes ?
à ce qu’elle est pesante ? alerte ?
à ce qu’elle fuit les canards ?
ou se balance aux nénuphars ?
à ce que sa voix est perlée ?
à ce qu’elle porte une houppe ?
Vă rugăm să ne spuneţi, pădurarule bun,
după ce reuşiţi Dumneavoastră
să recunoaşteţi, cum destui o spun,
faimoasa broscuţă albastră?
după-aceea că verde-i cealaltă?
după mersu-i greoi sau sprinţar?
după cum sperie raţele-n baltă?
după faptul că frunza de nufăr îi e balansoar?
după vocea-i de-a dreptul perlată?
după zvonul că poartă pe frunte un smoc?
Ion Roşioru
84
85
Ion Roşioru
à ce qu’elle rêve par troupe ?
en ménage ? ou bien isolée ?
după cum să viseze începe, aşa, deodată?
după cum la odihnă nu stă mai deloc?
Ayant réfléchi très longtemps
et reluquant un vague étang,
le bonhomme nous dit : « Eh mais,
à ce qu’on ne la voit jamais ».
După-o vădit matură chibzuială,
Răspunde pădurarul cu sfială,
Privind spre-un iaz parcă atunci secând:
„După aceea că n-o vezi nicicând!”
II. Réponse au forestier
II. Răspuns către pădurar
Tu mentais, forestier. Aussi ma voix éclate !
Ce matin je l’ai vue ! un vrai saphir à pattes !
Complice du beau temps, amante du ciel pur,
elle était verte, mais réfléchissait l’azur.
Că ne-aţi minţit, ştim astăzi prea bine, pădurare!
Complice-a vremii bune, cu gură şi picioare,
Adevărat safir e. I-am reţinut conturul.
Broscuţa era verde, dar reflecta azurul.
Paul Verlaine
Paul Verlaine
Le cheval de bois
Calul de lemn
Dame, belle dame au pas grave et lent,
Une, deux,
De ton fier cheval, de ton cheval blanc,
Sans me regarder, tu vas fièrement.
Une, deux,
Si je voulais, j’irais comme toi, Une, deux,
Sur un vrai cheval, mais le mien à moi
M’obéis bien mieux, car il est en bois.
La pas, încet şi grav, frumoasă damă.
Un, doi,
Pe calul tău cu zăpezie coamă,
Treci mândră, nu mă iei în seamă.
Un, doi,
Dacă-aş voi, aş merge ca şi tine,
Un, doi,
Pe-un cal real cum n-are orişicine,
Dar cel de lemn m-ascultă mult mai bine !
Paul Verlaine
Paul Verlaine
Femme et chatte
Femeie şi pisică
Elle jouait avec sa chatte,
Et s’était merveille de voir
La main blanche et la blanche patte
S’ébattre dans l’ombre du soir.
Ion Roşioru
Şi-alinta vicleană mâţa
Şi era un vis să vezi
Seara mâna şi lăbuţa –
Două săbii de zăpezi.
86
87
Ion Roşioru
Elle cachait – la scélérate ! –
Sous ses mitaines de fil noir
Ses meurtriers ongles d’agate,
Coupants et clairs comme un rasoir.
Ea-şi ascundea – scelerată! –
În mitenele cernite
Unghiile de agată,
Lame lucii, ascuţite.
L’autre aussi faisait la sucrée
Et rentrait sa griffe acérée,
Mais le diable n’y perdait rien.
Şi surata, miere, iacă
Îşi trăgea ghearele‑n teacă.
Diavolul pândea cu spor.
Et dans le boudoir où, sonore,
Tintait son rire aérien,
Brillaient quatre points de phosphore.
Budoaru‑n noapte unde
Fosforul, în patru puncte,
Scânteia tulburător.
Paul Fort
Paul Fort
Complainte du petit cheval blanc
Ion Roşioru
Elegia căluţului alb
Le petit cheval dans le mauvais temps,
qu’il avait donc du courage !
C’était un petit cheval blanc,
tous derrière et lui devant.
Căluţul alb pe ploi şi ceaţă
a dovedit destul curaj!
Privirea îi era isteaţă;
în urma-i toţi, doar el în faţă.
Il n’y avait jamais beau temps
dans ce pauvre paysage.
Il n’y avait jamais de printemps,
ni derrière ni devant.
Lipsit de soare şi verdeaţă
era hieraticul peisaj
pe care vremea nu-l răsfaţă
nici de pe urmă nici din faţă.
Mais toujours il était content,
menant les gars du village,
à travers la pluie noire des champs,
Satisfăcut din plin de viaţă,
el se lăsa, ca la dresaj,
purtat de greul ce-l învaţă –
Sa voiture allait poursuivant
sa belle petite queue sauvage.
C’est alors qu’il était content,
eux derrière et lui devant.
O, ce imagine măreaţă
era frumosul atelaj
de care puştii se agaţă,
88
89
Ion Roşioru
Mais un jour, dans le mauvais temps,
un jour qu’il était sage,
il est mort par un éclair blanc,
Cădea o ploaie hrăpăreaţă
şi el era un îngeraş;
alb fulgerul l-a stins din viaţă,
Il est mort sans voir le beau temps,
qu’il avait donc du courage !
il est mort sans voir le printemps
ni derrière ni devant.
S-a dus. Visase-o dimineaţă
frumoasă; a avut curaj;
deci timpu-i nu se mai dezgheaţă
nici de pe urmă, nici din faţă.
Edmond Rostand
Edmond Rostand
Mon petit chat
Motanul mic şi negru
C’est un petit chat noir, effronté comme un page,
Je le laisse jouer sur ma table souvent.
Quelquefois il s’assied sans faire de tapage :
On dirait un joli presse-papier vivant.
Motanul mic şi negru-i obraznic ca un paj;
Îl las ades să urce pe masa mea de scris
Şi mă priveşte galeş şi parcă-i un gingaş
Presse-papier cu suflet hălăduind prin vis.
Rien en lui, pas un poil de son velours ne bouge ;
Longtemps il reste là, noir sur un feuillet blanc,
A ces minets tirant leur langue de drap rouge,
Qu’on fait pour essuyer les plumes, ressemblant.
Un fir de păr nu mişcă în blana-i velurată
Bulgăr de noapte, tandru, pe fila zăpezie,
Şi parcă din pluş roşu i-e limba atârnată
Şi te gândeşti o clipă că-i doar o jucărie.
Quand il s’amuse, il est extrêmement comique,
Pataud et gracieux tel un ourson drôlet.
Souvent, je m’accroupis, pour suivre sa mimique,
Quand on met devant lui la soucoupe de lait.
Când se amuză, Doamne, e nostim cât cuprinde
Şi îl compar în minte c-un ursuleţ sadea
Şi corpul meu pe burtă în faţa lui se-ntinde
Să-l urmăresc de-aproape când lapte-i dau să bea.
Tout d’abord de son nez délicat il le flaire,
Le frôle, puis à coups de langue très petits,
Il le happe ; et dès lors il est à son affaire ;
Et l’on entend pendant qu’il boit, un clapotis.
Întâi şi-ntâi cu nara lui fină îl miroase,
Îşi vâră limba-ntr-însul şi lincăie uşor
Şi mândru foc de gustul mâncării delicioase
Şi parcă aud cum apa ar clipoci-n izvor.
Il boit, bougeant la queue et sans faire une pause,
Et ne relève enfin son joli museau plat
Que lorsqu’il a passé sa langue rêche et rose
Partout, bien proprement débarbouillé le plat.
El bea şi dă din coadă şi timp de glume n-are
Şi nu-şi ridică botul turtit din farfurie
Decât când nu mai este nici urmă de mâncare
Şi-atunci se linge tandru cu limba-i rozalie.
Ion Roşioru
90
91
Ion Roşioru
Alors, il se pourlèche un moment les moustaches,
Avec l’air étonné d’avoir déjà fini,
Et comme il s’aperçoit qu’il s’est fait quelques taches,
Il se lisse à nouveau, lustre son poil terni.
Cu tact îşi aranjează mustăţile şi pare
Că nu-i vine să creadă că masa s-a sfârşit
Şi cum observă-o pată pe blana-i lucitoare,
Nu pregetă-o clipită s-o ia la lustruit.
Ses yeux jaunes et bleus sont comme deux agates ;
Il les ferme à demi, parfois en reniflant,
Se renverse, ayant pris son museau dans ses pattes,
Avec des airs de tigre étendu sur le flanc.
Două agate-s ochii-i de miere şi azur
Pe care îi închide uşor şi prinde-a toarce
Indiferent la cele ce se petrec în jur,
Nici chiar când pe o parte ca tigrul se întoarce!
Edmond Rostand
Ion Roşioru
Edmond Rostand
Minet joue...
Pisoiul
Mais le voilà qui sort de cette nonchalance :
Brusquement il devient joueur et folichon ;
Alors, pour l’intriguer un peu, je lui balance,
Au bout d’une ficelle invisible, un bouchon.
Priviţi-l cum îşi iese subit din sfânta-i lene
Şi cum îi vine cheful teribil să se joace;
Îl întărât prin gesturi un piculeţ viclene,
Legând un dop c-o aţă, ştiind că asta-i place.
Il fuit en galopant et la mine effrayée…
Puis revient au bouchon, le regarde, et d’abord
Tient suspendue en l’air sa patte repliée…
Puis l’abat, et saisit le bouchon, et le mord.
El zburdă şi-afişează o mină speriată;
La dopul lui revine şi-o clipă îl scrutează
Ţinându-şi o lăbuţă în aer ridicată
Apoi şi-nfige dinţii-n momeală şi-o crestează.
Je tire la ficelle alors, sans qu’il le voie,
Et le bouchon s’éloigne, et le minet le suit,
Faisant des ronds avec sa patte qu’il envoie,
Puis saute de côté, puis revient, puis s’enfuit.
Uşor atunci trag aţa fără ca el să vadă.
Se-ndepărtează dopul. Pisoiul – după el.
În cerc schiţează tumbe şi-aleargă după pradă
În dreapta şi în stânga sărind ca un prâsnel,
Mais dès que je lui dis : « Il faut que je travaille ;
Venez vous asseoir là, sans faire le méchant ! »…
Il s’assied. Et j’entends, pendant que j’écrivaille,
Le petit bruit mouillé qu’il fait en se léchant.
Dar când îi zic: „Amice, cu joaca s-a gătat,
Vino să stai cu botul pe labe lângă mine!”
M-ascultă şi, cu toate că-n scris îs cufundat,
L-aud lingându-şi blana vărgată şi mi-e bine!
92
93
Ion Roşioru
M. Ley
M. Ley
Odelette
Mică odă
Araignée grise,
Araignée d’argent,
Ton échelle exquise
Tremble dans le vent.
Boabă de cenuşă,
Paing de argint,
Pânza-ţi jucăuşă
Tremură sclipind.
Toile d’araignée
– Émerveillement –
Lourde de rosée
Dans le matin blanc !
Fir de lună nouă,
Fin şi minunat
Şi cu stropi de rouă
Migălos perlat!
Ouvrage subtil
Qui frissonne et ploie,
O maison de fil,
Escalier de soie !
Nicăieri maramă
Mai subţire nu-i,
Scară ce te cheamă
Către cer să sui!
Araignée grise
Araignée d’argent,
Ton échelle exquise
Tremble dans le vent.
Boabă de cenuşă,
Paing de argint,
Pânza-ţi jucăuşă
Tremură sclipind!
Robert Desnos
Robert Desnos
La fourmi
Furnica
Une fourmi de dix-huit mètres
Avec un chapeau sur la tête,
Ça n’existe pas, ça n’existe pas
Une fourmi traînant un char
Plein de pingouins et de canards
Ça n’existe pas, ça n’existe pas.
Et pourquoi pas ?
Ion Roşioru
Este lungă cât un plop
Şi pe frunte poartă clop
Nu există-aşa ceva
Ori să tragă carul plin
de răţoi şi pinguini
Nu există-aşa ceva!
Ei, de ce n-ar exista?
94
95
Ion Roşioru
Une fourmi parlant français,
Parlant latin et javanais
Ça n’existe pas, ça n’existe pas.
Eh ! pourquoi pas ?
Furnică vorbind franceză
latină şi javaneză
Nu există-aşa ceva!
Ei, de ce n-ar exista?
De Fulvy
De Fulvy
Le Hibou et la Tourterelle
Bufniţa şi Turturica
Un hibou, parfait égoïste,
De tous les animaux était fui ;
Tous prenaient air froid et triste
S’ils se rencontraient avec lui.
Pe bufniţă, din fire egoistă,
Nici o vieţuitoare n-o-ndrăgea;
Toate-arborau o mină rece, tristă,
De se-ntâlneau întâmplător cu ea.
A la sensible tourterelle,
Sa surprise, un jour, il narra :
« C’est votre faute, lui dit-elle,
Aimez, et l’on vous aimera ! »
În faţa turturelei, traista
Necazurilor fu golită:
„Doar vina ta-i, i-a spus aceasta:
Iubeşte şi vei fi iubită!”
J. – M. Villefranche
Le Singe et le Miroir
Maimuţa şi oglinda
Un sot met ses défauts au compte du voisin.
Gilles trouve un miroir ; il y voit son image :
« Tiens, dit-il, le portrait de Coco, mon cousin !
Voilà bien son nez plat, son grimaçant visage ;
Pauvre vilain Coco, je me cachais, moi,
Si j’avais le malheur d’être aussi laid que toi ! »
Ion Roşioru
Maimuţa Gil dă de-o oglindă în care-şi vede chipul său :
„O, iată-l, zise-ndată, pe vărul meu Coco:
Nasul turtit şi faţa schimonosită rău ...
Mulţamu-ţi fain, Doamne, că eu arăt mişto
Şi nu-i deloc nevoie de lume să-mi ascund
Defectele pe care n-o să le am nicicând!”
96
97
Ion Roşioru
Le Coq et la Perle
Cocoşul şi Perla
Un jour, un coq découvrit
Une perle qu’il offrit
Au premier lapidaire :
« Je la crois fine, dit-il,
Mais le moindre grain de mil
Ferait mieux mon affaire ! »
Un cocoş găsi-ntr-o zi
O perlă şi o oferi
Celui dintâi şlefuitor:
– Că-i fină nu mă-ndoiesc,
Însă-un bob de mei, gândesc,
mi-ar fi mai folositor!
Le papillon et l’abeille
Fluturele şi albina
S’il fait beau temps,
Disait un papillon volage,
Je vais folâtrer dans les champs.
Dacă-o să fie timp frumos,
Spunea un fluture zburdalnic,
Eu o să zbor în sus şi-n jos,
Chemat de dorul meu năvalnic.
Et moi, lui dit l’abeille sage,
Je vais faire avancer mon ouvrage,
S’il fait beau temps !
Iar eu, a replicat albina,
Dacă-o să fie timp frumos,
Voi face-o tot pe gospodina
Să-i fiu stupinii de folos.
M. Rollinat
M. Rollinat
Le vieux baudet
Bătrânul asin
En automne, à cette heure où le soir triomphant
Inonde à flots muets la campagne amaigrie,
Rien ne m’amusait plus lorsque j’étais enfant
Que d’aller chercher l’âne au fond d’une prairie
Et de le ramener jusqu’à son curie.
En vain, le vieux baudet sentait ses dents jaunir,
Ion Roşioru
Toamna, cam pe la ora-n care al serii stacojiu tumult
Inundă-n valuri mute satul şi ţarina abia culeasă,
Pe când eram copil, o, Doamne, nimic nu m-amuza mai mult
Decât să-mi caut pe coclauri măgarul să-l aduc acasă.
98
99
Ion Roşioru
Ses sabots s’écailler, sa peau se racornir ;
A ma vue il songeait aux galops de la veille,
Et, parmi les chardons commençait à brunir,
Il se mettait à braire et redressait l’oreille.
Erau din ce în ce mai galbeni dinţii bătrânului asin,
Copitele mai scorojite şi trupul tot mai stors de vlagă.
Văzându-mă, se visa tânăr şi-n noaptea ce-ncepea-n ciulini
Ciulea urechile, sărmanul, şi brusc se apuca să ragă.
Alors je l’enfourchais, te ma blouse en bouffant
Claquait comme un drapeau dans la bise en furie,
Qui, par les chemins creux, tantôt m’ébouriffant,
Tantôt me suffoquant sous la nue assombrie,
Déchaînait contre moi toute sa soufflerie.
Quel train ! Parfois, ayant grand peine à me tenir,
J’aurais voulu descendre et pouvoir aplanir
Ses reins coupants et d’une âpreté sans pareille ;
Mais lui, fier d’un jarret qui semblait rajeunir,
Încălecam pe el şi bluza mi-era atunci de vânt umflată
Ca un drapel pe care-l arde un şfichi de crivăţ nemilos,
La trap pe drumul cu hârtoape, sub bolta verde-ntunecată,
Când, răzvrătindu-mi-se părul pe cap, m-aş fi voit pe jos,
Fiindu-mi foarte incomodă spinarea-i aspră, colţuroasă,
Îndeosebi atunci când drumul se ondula spre o văioagă,
Ca prin miracol, pentru-o clipă uitând de timpul care-apasă,
Ciulea urechile măgarul şi, falnic, se pornea să ragă.
Pântecu-i atingea pământul; drobiţa, spinii-avizi, grozama,
Coliba pricăjită, prundul, ruina, stânca şi gârneaţa
Cândva de-un fulger despicată, fugeau şi-mi dam de
toate seama
Ca într-un vis de care-arare ţi-aduci aminte dimineaţa.
Nous allions ventre à terre, et l’églantier griffant,
Les ajoncs, les genêts, la hutte rabougrie,
Les mètres de cailloux, le chêne qui se fend,
La ruine, le roc, la barrière pourrie,
Passaient et s’enfuyaient comme une songerie
Et puis nous approchions : plus qu’un trot à fournir
Dans l’ombre où tout venait se confondre et s’unir.
L’âne flairait l’étable avec son mur à treille
Et sachant que sa course allait bien finir,
Ne-apropiam apoi de casă şi tropotul se estompa;
Măgaru-adulmeca saivanul şi ieslea lui atât de dragă
Şi, conştient că aventura cu bine se va termina,
Ciulea urechile şi, mândru de el, se apuca să ragă!
Victor Hugo
Victor Hugo
Gronderie
Dojană
Ma Chienne, la Chougna, n’est pas, certes, une bête.
Nous rentrons. Sous mes mains fourrant sa grosse tête,
Elle sent un sermon venir, et se tient coi…
Je la prends par l’oreille, et je lui dis : - Pourquoi Te comportes-tu mal, Chougna, devant le monde ?
Pourquoi, quand nous sortons, il faut que je te gronde ?
Cours-tu, jappant, hurlant, à travers les buissons,
Căţeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-întreagă.
Ne-ntoarcem. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul
gros şi-l bagă.
Are – se vede –presimţirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche, o bat peste botic şi-i zic:
– De ce te porţi urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume
Când te dedai la gesturi rele pe care le consideri glume?
Ion Roşioru
100
101
Ion Roşioru
Après les jeunes chiens et les petits garçons ?
Pourquoi ne vois-tu pas un coq sans le poursuivre ?
Si bine que, moi, j’ai l’air d’avoir une chienne ivre !
Cela nous fait mal voir, les gens sont irrités
Je te connais beaucoup de bonnes qualités,
Fidèle, réservée, intelligente, affable;
Mais vraiment, quand tu sors, tu n’es pas raisonnable !
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvăleşti printre boscheţi
Şi nu o dată bagi copiii şi câinii lor în sperieţi.
Nu-ţi iese un cocoş în cale să nu scoţi sufletul din el,
De-mi vine în pământ să intru când tu te porţi în acest fel!
Îmi e ruşine, zău, de oameni, deşi ai multe calităţi:
Credinţa şi deşteptăciunea de ce nu vrei să ţi le-arăţi?
Afectuoasă, rezervată, aşa cum eşti acum acasă
Aş vrea să fii şi la plimbare când, brusc, devii capricioasă!
Madame Tastu
Madame Tastu
À l’ange gardien
Rugăciune
Veillez sur moi quand je m’éveille,
Bon Ange, puisque Dieu l’a dit ;
Et chaque nuit, quand j’ai sommeil,
Penchez-vous sur mon petit lit ;
Aşa cum o doreşte Domnul,
Veghează-asupră-mi, Înger Bun,
Şi-n clipa când mă fură somnul
Şi-n cea-n care pornesc la drum.
Ayez pitié de ma faiblesse,
A mes côtés, marchez sans cesse ;
Parlez-moi le long du chemin,
Et pendant que je vous écoute,
Păşeşte pururi lângă mine
Şi-ntinde-mi mâna când mi-e greu;
Îndrumă-mă spre ce e bine
Şi gânduri bune dă-mi mereu.
De peur que je ne tombe en route,
Bon Ange, donnez-moi la main !
Păzeşte-mă de cele rele,
De slăbiciuni şi de erori
Şi-n toate visurile mele
Te rog cu drag să te cobori!
L. Ratisbonne
L. Ratisbonne
Dieu fait tout
Dumnezeu face totul
« Comment est-ce que Dieu les a peintes, les fleurs ?
Où donc a-t-il prit les couleurs ?
- Voyant les terres toutes nues,
Dieu s’est mis à sourire, et les fleurs sont venues.
- C’est fort, mais il a donc fait tout ce grand Dieu ?
Ion Roşioru
– Cum de-a smălţuit Dumnezeu toate florile
Ce se întrec etalându-şi culorile?
– Văzând pământul gol, El a zâmbit
Şi de îndată florile-au venit!
102
103
Ion Roşioru
- Tout, mon enfant, la terre, et l’eau, l’air et le feu,
Et toutes les choses connues.
- Et toi, mère, est-ce qu’il t’a faite aussi ? – Qui ? Moi ?
Sans doute. – Te voilà stupéfait, immobile !
- Ah ! Cela devait être bien difficile
De faire une maman aussi bonne que toi ! »
– Deci El a făcut totul şi-n tot locul?
– Fireşte, totul: apa, pământul cerul, focul …
– Chiar şi pe tine, mamă? – Doar vezi bine,
Deşi te miră, scumpul meu copil!
– Aşa-i fiindcă-mi închipui că-i foarte dificil
Să faci o mamă dulce mai bună decât tine!
Paul Harel
Paul Harel
Les Chérubins
Îngerii
Oh ! dis pourquoi, petite mère,
Quand tu m’embrasses, le matin,
Après que j’ai fait ma prière,
M’appelles-tu ton chérubin ?
Măicuţă dragă, îmi poţi spune
De ce în zori când mă trezeşti,
Precum şi după rugăciune,
Cu îngerii m-asemuieşti?
Dis, où les chérubins demeurent,
S’ils sont petits, blonds comme moi ;
S’ils sont méchants ; si, quand ils pleurent,
Leur mère est bonne comme toi.
Zi-mi dacă îngerii au casă?
De-s şi ei mici şi blonzi ca mine?
De-s răi ori dacă au, miloasă,
O mamă care să-i aline?
Dis, les fait-on beaux les dimanches,
Et vont-ils leurs petits bras nus ?
Savent-ils joindre leurs mains blanches
Pour adorer le bon Jésus ?
Zi-mi dacă-n zi de sărbătoare
Sunt şi ei îmbrăcaţi frumos
Ca-n faţa sfintelor altare
Să se închine lui Cristos?
Besse de Larzes
Besse de Larzes
La Clé du Paradis
Cheia de la Rai
Un jour, Bébé dit à sa mère,
Qui me l’a raconté depuis :
« Je voudrais bien, comme Saint Pierre,
Avoir la clé du Paradis ! »
Ion Roşioru
Mamei, în jurul caldei vetre,
Îi spuse fiul ei bălai:
– „Aş vrea şi eu, ca Sfântul Petre,
Să am o cheie de la Rai!
104
105
Ion Roşioru
« Oh ! cette clé si précieuse,
Ce doit être un bien beau joujou ! »
Alors, émue et sérieuse,
La mère prend… un petit sou.
O cheie-atât de preţioasă
E-un lucru, bănuiesc, drăguţ!”
Mişcată-atunci, dar serioasă,
Aduce mama un bănuţ.
Cette obole, elle la fait luire
Aux regards de l’enfant surpris,
Et lui dit avec un sourire :
« Voici la clé du Paradis ! »
Ea-i dă un pic de strălucire
Monedei sale galben-pai,
Apoi i-o vâră sub privire:
– „Vezi, asta-i cheia de la Rai!
« Ce que tu vois, ajoute-t-elle,
C’est un sou, c’est peu, c’est bien peu !
Et pourtant cet objet si frêle
Ouvre les portes du bon Dieu !
Priveşte-o: nu-i cu mult mai mare
Decât o boabă de piper
Şi totuşi ăsta-i lucrul care
Deschide uşile din cer!
Celui qui sauve et qui pardonne,
Lui-même l’enseigna jadis :
Le petit sou qu’au pauvre on donne
Voilà la clé du Paradis ! »
Cel care mântuie şi iartă
A spus-o-n dulcele său grai:
Dat celui urgisit de soartă
Bănuţu-i cheia de la Rai!”
Rosemonde Rostand
Rosemonde Rostand
Rêve de Noël
Ion Roşioru
Vis de Crăciun
Ainsi qu’ils le font chaque année,
En papillotes, les pieds nus,
Devant la grande cheminée
Les bébés roses sont venus.
Ca-n fiecare an, şi-acuma
În faţa caldului cămin,
Desculţi şi în cămăşi ca spuma,
Îmbujoraţi copiii vin.
A minuit, chez les enfants sages,
Le joli Jésus, qu’à genoux
On adore sur les images
Va, les mains pleines de joujoux,
La miezul nopţii diafane,
Cu braţul plin de jucării,
Isus din blândele icoane
Va coborî printre copii
Du haut de son ciel bleu descendre :
Et de crainte d’être oubliés,
Les bébés roses, dans la cendre,
Ont mis tous leurs petits souliers.
Ascultători, curaţi şi care-L
Adoră pe Mântuitor
Şi care lângă vatra mare
Îşi pun încălţămintea lor,
106
107
Ion Roşioru
Ion Roşioru
Derrière une bûche, ils ont même,
Tandis qu’on ne les voyait pas,
Mis, par précaution suprême,
Leurs petits chaussons et leurs bas.
Ba unul, după-o buturugă
(Să vezi ce i-a trecut prin cap!)
Şi-a pus, scoţându-şi-l în fugă,
Până şi ultimul ciorap.
Puis les paupières se sont closes
A l’ombre des rideaux amis…
Les bébés blonds, les bébés roses,
En riant se sont endormis.
Apoi, încet-încet, Moş Ene,
Dinspre perdele coborând,
Îi mângâie uşor pe gene
Şi-adorm cu toţii surâzând
Et jusqu’à l’heure où l’aube enlève
Les étoiles du firmament,
Ils ont fait un si joli rêve
Qu’ils riaient encore en dormant.
Şi tot surâd până la ora
La care stelele-n tării
Se sting căci urcă aurora
Şi-i visul plin de bucurii –
Ils rêvaient d’un pays magique
Où l’alphabet fut interdit.
Les arbres étaient d’angélique,
Les maisons du sucre candi.
Vis cu ţinuturi fermecate
Unde-alfabetu-i interzis
Şi casele-s din zahăr toate,
Iar pomii-s ca în paradis.
Et sur les trottoirs de réglisse,
On rencontrait – C’était charmant !
Des bonshommes de pain d’épice
Qui vous saluaient gravement.
Pe înflorite trotuare
Vezi cum se plimbă-n sus şi-n jos
Pitici din turte dulci şi care
Salută ceremonios.
Dans ce doux pays de féerie
A Guignol on va chaque jour,
Et l’on voit sur l’herbe fleurie
Les lapins jouer du tambour.
La Teatrul de marionete
Au loc spectacole non-stop
Şi iepurii cu castaniete
Şi tobe se menţin în top.
Sur de hautes escarpolettes,
Bercé par les anges, on dort.
Là, tous les chiens on des roulettes,
Tous les moutons des cornes d’or.
Pe căluşei e-atât de bine
C-adormi de îngeri legănat;
Câinii, cu toţii, au patine,
Iar oile de pe suhat
Mais, comme venait d’apparaître
En personne le Chat Botté,
Le jour, entrant par la fenêtre
A mis fin au rêve enchanté…
Au lână aurită ... Iată-l
Şi pe Motanul Încălţat ...
Dar ziua prin perdea filtrată
Le curmă visul minunat
108
109
Ion Roşioru
Alors, en adorables poses,
S’étirant sur leurs oreillers,
Les bébés blonds, les bébés roses,
En riant, se sont éveillés.
Şi se aprind din nou bujorii
Pe chipurile surâzând
Cu care se trezesc feciorii
Frumoşi cum n-au mai fost nicicând!
Théophile Gautier
Théophile Gautier
Noël
Crăciun
Le ciel est noir, la terre est blanche :
– Cloches, carillonnez gaîment ! –
Jésus est né ; la Vierge penche
Sur lui son visage charmant.
De smoală-i cerul; albă glia.
– Daţi veste, clopote, voios,
Că s-a născut Isus; Maria
Se-apleacă-asupră-i drăgăstos!
Pas de courtines festonnées
Pour préserver l’enfant du froid :
Rien que des toiles d’araignées
Qui pendent des poutres du toit.
Nici pat, nici scutece nu are
Să-l poată apăra de ger,
Nimic, doar pânzele pe care
Le ţes paianjenii-n ungher!
Il tremble sur la paille fraîche,
Ce cher petit enfant Jésus,
Et pour l’échauffer dans sa crèche
L’âne et le bœuf soufflent dessus.
Fiinţa lui dumnezeiască
Tremură-n iesle până când
Suflă spre el să-l încălzească
Asinul bun şi boul blând!
La neige au chaume coud ses franges,
Mais sur le toit s’ouvre le ciel,
Et tout en blanc, le cœur des anges
Chante aux bergers : « Noël ! Noël ! »
Neaua coliba o-nveşmântă
În franjuri până-apare un
Cor alb de îngeri ce le cântă
Păstorilor: „Crăciun! Crăciun!”
J. Lassemois
J. Lassemois
Je vous salue, Marie
Rugă către Maica Domnului
Je vous aime à jamais ; je vous aime, Marie ;
Je me sens devant vous comme un petit enfant ;
Je m’attache à vos pieds ; je vous chante et je vous prie,
Vous êtes à mon front, un appui triomphant.
Ion Roşioru
În faţa Ta, Maria, sunt un copil etern
Ce întru veşnicie-i cuprins de adorare;
De tine-mi reazăm gândul, la tine mă prostern
Şi îţi închin şi prima şi ultima cântare.
110
111
Ion Roşioru
Que je m’endors, le soir, parfois l’âme si lourde,
Je prends mon chapelet que j’égrène tout bas ;
A mon appel tremblant, jamais vous n’êtes sourde,
Car je me sens soudain glisser entre vos bras.
Câteodată, seara, când somnul nu pogoară,
Şiragul de mătănii îl iau spre-a mă ruga
Şi tu asculţi, smerită, chemarea mea, Fecioară
Maria, şi-mi las fruntea sub tandră mâna ta.
Je vous salue, ô Vierge et Mère incomparable,
Dont le regard est pur comme un matin d’avril ;
Priez pour votre enfant très pauvre et misérable,
Priez maintenant, à ma mort. Ainsi soit-il.
Îţi sunt copil ce-o altă iubire nu mai are.
Surâsul pur asupră-mi coboară-l aprilin
Căci ruga murmurată cu ultima-mi suflare
Va fi să fii de faţă la moartea mea. Amin!
A. de Lamartine
A. de Lamartine
Prière de l’Enfant
Rugăciunea Copilului
Mon Dieu, donne l’onde aux fontaines,
Donne la plume aux passereaux.
Et la laine aux petits oiseaux,
Et l’ombre, et la rosée aux plaines.
Donne aux malades la santé,
Au mendiant le pain qu’il pleure,
A l’orphelin une demeure,
Au prisonnier la liberté.
Donne une famille nombreuse
Au père qui craint le Seigneur ;
Donne à moi sagesse et bonheur,
Pour que ma mère soit heureuse !
O, Doamne, dă-i izvor fântânii,
Dă-i păsării penaj şi puf,
Dă oilor podoaba lânii,
Dă umbră gliei pe zăduf,
Dă-i leac celui în suferinţă,
Dă-i cerşetorului un sfanţ,
Orfanului dă-i locuinţă,
Desprinde-l pe ocnaş din lanţ,
Copii bărbatului ce teama
De Cel-de-Sus o poartă-n piept
Şi fă-mă cât mai înţelept
Prin munca mea să-mi bucur mama.
Vessiot
Vessiot
Le chant des Cailles
Cântecul prepeliţelor
Entendez-vous, là-bas dans l’herbe :
« Aimez Dieu, aimez Dieu ! »
De la caille refrain superbe :
« Aimez Dieu, aimez Dieu ! »
Ion Roşioru
Prin iarbă-auziţi câte-odată:
„Iubire Lui, iubire Lui!”
E cânt de prepeliţe. Iată:
„Iubire Lui, iubire Lui!”
112
113
Ion Roşioru
Elle dit au pâtre qui veille :
« Servez Dieu, servez Dieu ! »
Comme à l’écolier qui s’éveille :
« Servez Dieu, servez Dieu ! »
Păstorului de veghe-i cântă:
„Mărire Lui, mărire Lui!”
În noaptea peste vise frânte:
„Mărire Lui, mărire Lui!”
Puis, voletant dans la prairie :
« Louez Dieu, louez Dieu ! »
Puisque recommence la vie :
« Louez Dieu, louez Dieu ! »
Zburând, mai apoi, prin fâneaţă:
„Elogiu Lui, elogiu Lui!”
Căci toate se trezesc la viaţă:
„Elogiu Lui, elogiu Lui!”
Ce chant du matin dit encore :
« Gloire à Dieu, gloire à Dieu ! »
Est béni celui qui l’adore :
« Gloire à Dieu, gloire à Dieu ! »
Şi spune cântu-n auroră:
„Slăvire Lui, slăvire Lui!”
Precum şi celui ce-L adoră:
„Slăvire Lui, slăvire Lui!”
Victor Delaporte
Victor Delaporte
La veillée des Anges
Ion Roşioru
Veghea Îngerilor
Tandis qu’en sa crèche il sommeille,
Voici, par la fente au-dessus,
Qu’un rayon d’étoile vermeille
Luit au front de l’enfant Jésus ;
El doarme-n ieslea lui când, iată,
Lin pogorându-se de sus,
Raza de stea îmbujorată
Atinge fruntea lui Iisus.
Et, par ce chemin de lumière,
Descendent en ce pauvre lieu,
Le long des angles de la pierre
Les jolis anges du Bon Dieu.
Pe cărăruia de lumină
Prelinsă-n acest loc umil,
Frumoşii îngeri prind să vină
La cel mai minunat Copil.
Ils ont plié leur aile blanche
Pour entrer dans l’humble réduit ;
C’est une vivante avalanche
Qui vient, qui tombe, mais sans bruit ;
Îşi strâng aripile să poată
Intra în staulul sărac;
Li-i avalanşa necurmată,
Dar loc, în linişte, îşi fac.
Car, voyant l’Enfant qui repose,
Les premiers arrivés ont mis
Leur doigt contre leur lèvre rose
Pour faire signe à leurs amis.
Cuprins de-atâta duioşie,
Văzându-i somnul lui Iisus,
La buza lui trandafirie
Cel dintâi degetul l-a dus.
114
115
Ion Roşioru
Ion Roşioru
On s’incline, on prie, on adore,
Et d’un œil gaîment étonné,
On regarde et regarde encore
Le Roi des anges nouveau-né.
Prinosul de iubire-şi are
Izvorul viu în ochii lor
Cu care-l sorb fără-ncetare
Pe-al lumii scump Mântuitor.
Sur cet Enfant, si doux, si frêle,
Penchés et le cœur attendri,
Dix, vingt, trente étale leur aile,
Comme un rideau, comme un abri.
Zeci dintre ei cu drag s-apleacă
Asupra Pruncului plăpând
Din aripile lor să-i facă
Un leagăn tainic, cald şi blând.
D’autres aux fentes de l’étable
Glissent la mousse du rocher ;
Mais l’Enfant est le Dieu véritable,
Et de lui nul n’ose approcher.
Cu muşchi de stâncă alţii-nfundă
Fisurile de la bordei,
Ca duh străin să nu pătrundă
La Sfântul Fiu de lângă ei
De loin on admire, on écoute,
Et l’on chuchote, de bien loin :
« L’aube va l’éveiller, sans doute,
Attendons : prenons en grand soin ».
Ce cu evlavie de-o parte
Se ţin şi parcă teamă li-i
Să nu-L trezească: blânde şoapte
Se-aud: „Să fim mai grijulii!”
« Qu’à son réveil, il nous sourie,
Ce roi dont nous sommes la cour ;
Ce Fils qui ressembla à Marie
Comme le jour ressemble au jour ».
„Când ziua-L va reda treziei
Regeştei curţi îi va zâmbi
Cel care-i seamănă Mariei
Precum o zi cu altă zi.”
« Semons des fleurs sur cette paille,
Des fleurs sur ces murs nus et froids ! »…
- « Mais, dit un ange qui travaille,
Pourquoi dort-il les bras en croix ? »
„Să-i punem flori pe-aceste paie
Şi pe pereţii goi şi reci,
Că vântul nu se mai înmoaie
De parcă s-a pornit pe veci.”
Un autre dit : « Là, sur ses langes,
Le vent souffle ; il faut le couvrir ».
Un autre encor : « Ce Roi des Anges,
Il est homme : il peut mourir ! »
„Doarme cu braţele în cruce:
Oare de ce?” întreabă un
Alt înger. „Pledul l-aş aduce
Pe Fiul Omului să-l pun.”
Tous, inquiets à ces paroles,
Se sont arrêtés en tremblant
Comme au vent d’été les corolles
De rose blanche et de lys blanc.
Pe îngeri vorbele din urmă
Îi pun pe gânduri de îndată
Şi veselia li se curmă
Ca-n vânt petala scuturată.
116
117
Ion Roşioru
Tous, les yeux sur ce Roi, leur maître,
N’osent plus voler ni courir :
– « Ah ! dit l’un d’eux, s’il vient de naître,
S’il est homme, il peut donc mourir ! »
Şi-n vreme ce-şi privesc Stăpânul,
În ochii lor poţi desluşi
Teama c-aşa cum spune unul
Pruncuţul ar putea ... muri!
Sans bruit, autour de l’humble couche,
Tous vont en hâte se serrer ;
Ils veillent, le doigt sur la bouche :
Mais tous se sont mis à pleurer.
Grăbiţi, dar fără tevatură,
În jurul lui Iisus s-au strâns
Şi, ţinând degetul la gură,
Cu toţii s-au pornit pe plâns.
O. Aubert
O. Aubert
L’année et ses 12 mois
Ion Roşioru
Anul şi lunile sale
Voici les douze mois,
Ils marchent trois à trois.
De patru ori câte trei luni,
Acesta-i anul, oameni buni.
Avec son blanc chapeau de neige
Janvier mène le grand cortège.
Et Février sur même rang
A honte d’être si peu grand.
A ses côtés, c’est Mars fantasque.
Admirez Avril qui s’avance,
Son bonnet de fleurs se balance.
Mai joyeux lui donne le bras,
Vêtu de rose et de lilas.
Et Juin, les tempes vermeilles,
A des cerises aux oreilles.
Sur le chemin sec, Juillet trotte.
Août s’en va couronné de blé
Et par la chaleur accablé.
Et Septembre titube et joue.
Octobre porte sur sa tête
La pomme à cidre et la noisette.
Novembre dans ses maigres bras,
Tient un tas de vieil échalas,
Et Décembre ferme la marche
Triste et froid, le vieux patriarche !
Ianuarie-n cojoc de miel
Trage convoiul după el.
Februarie-i cam ruşinat
Că nu-i în zile-aşa bogat.
Tot strănutând de-atâta zloată,
Fantastic martie se-arată.
Aprilie cu flori în păr
E de-admirat, într-adevăr.
Topindu-se când, mire drag,
I-apare Mai cu raze-n prag.
Şi iunie cu-atâta sârg
Se caţără-n cireşii-n pârg.
Iulie bate tropotit
Un drum uscat şi prăfuit,
Iar după truda-n lan de grâu
Se scaldă August în râu.
Septembrie e palid tare
C-abia se ţine pe picioare.
Octombrie-n cămări îşi pune
Mere de cidru şi alune.
Noiembrie – moşneag sărac –
118
119
Ion Roşioru
Se sprijină într-un arac
Şi-n fine, prin omăt mereu,
Decembrie oftând din greu.
Salut aux douze mois,
Qui marchent trois à trois !
De patru ori, trei câte trei
Merg lunile, iubiţii mei!
Sophie Rostopchine de Ségur
Sophie Rostopchine de Ségur
Saluez le Printemps
Să-i spunem primăverii …
D’un tapis verdoyant, avril couvre la terre ;
De suaves parfums embaument l’atmosphère.
Saluez le printemps : il vient avec les fleurs,
Les brillants papillons et les fraîches couleurs.
L’oiseau dit ses concerts ; l’arbre fruitier
bourgeonne ;
Le jasmin nous fait voir sa riante couronne ;
Le soleil a repris son éclat vif et pur,
Et la voûte des cieux étale son azur.
Aprilie ne-aşterne sub paşi covoru-i verde;
Suavele-i parfumuri prind cerul să-l dezmierde.
Să-i spunem primăverii: bine-ai venit cu flori,
Cu fluturi de lumină şi proaspete culori,
Cu cântece de păsări şi muguri în livezi,
Cu iasomii ce poartă cununi ca de zăpezi,
Cu soare ce re-nvaţă să bată viu şi pur
Pe bolta ce revarsă asupră-ne azur.
Théophile Gautier
Théophile Gautier
Le printemps
Ion Roşioru
Primăvara
Tandis qu’à leurs œuvres diverses
Les hommes courent haletants,
Mars qui rit, malgré les averses,
Prépare en secret le printemps.
În timp ce la treburi diverse
Aleargă tot omul din zori până seara,
Martie, vesel, deşi mai cad încă averse,
Pregăteşte-n secret primăvara!
Pour les petites pâquerettes,
Sournoisement, lorsque tout dort,
Il repasse des collerettes
Et cisèle des boutons d’or.
El tainic părăluţelor gingaşe,
Când cei din jur de somn sunt năpădiţi,
Le apretează mii de guleraşe,
Apoi le şterge bumbii auriţi!
120
121
Ion Roşioru
Tout en composant des solfèges
Qu’aux merles il siffle à mi-voix,
Il sème aux prés les perce-neige
Et les violettes aux bois.
Când mierlelor le fluieră-n surdină
Trilul compus anume pentru ele,
Pe pajişte el seamănă lumină
De ghiocei suavi şi viorele!
Puis, lorsque sa besogne est faite,
Et que son règne va finir,
Au seuil d’avril tournant la tête,
Il dit : « Printemps, tu peux venir ! »
Apoi, când mărţişor îmbătrâneşte
Şi când domnia-i prinde-a se sfârşi,
În pragul lui aprilie se-opreşte
Şi zice: „Primăvară, poţi veni!”
M. Carême
M. Carême
Mars
Ion Roşioru
Martie
Il tombe encore des grêlons,
Mais on sait bien que c’est pour rire.
Quand les nuages se déchirent,
Le ciel écume des rayons.
Cad încă boabe de ninsoare,
Dar nu le mai luăm în seamă
Şi-atunci când norii se destramă
Tot cerul spumegă de soare.
Le vent caresse les bourgeons
Si longuement qu’il les fait luire.
Il tombe encore des grêlons,
Mais on sait bien que c’est pour rire.
Mugurii-n briza zâmbitoare
Lucesc ca nişte bumbi de-aramă.
Cad încă boabe de ninsoare,
Dar nu le mai luăm în seamă.
Les fauvettes et les pinsons
Ont tant de choses à se dire
Que, dans les jardins en délire,
On oublie les premiers bourdons.
Micuţele ciripitoare
Atâtea lucruri noi declamă
Că nici n-aud cum le aclamă
Bondarii care-ncep să zboare.
Il tombe encore des grêlons…
Cad încă boabe de ninsoare ...
122
123
Ion Roşioru
Francis Carco
Francis Carco
Pluie d’avril
Ploaie de prier
Les tilleuls, les lilas d’Espagne et les
sureaux,
Sous l’averse chaude d’avril
S’épanouissent. Quand le soleil brillera-t-il ?
Ah ! quand chanteront les oiseaux ?
L’herbe envahit le jardin tout entier,
Le chat s’endort dans le grenier,
J’entends grincer la pluie en haut du toit.
La girouette
Tourne sur elle trente-six fois,
Et puis s’arrête.
Liliacul de Spania, teii şi socul
Stau să-nflorească-n ploaia călduţă de prier.
Mi-e dor de ciripitul vesel. Mi-e dor de-un soare
ce pe cer
O să se-nalţe strălucind ca focul.
Verdeaţa pune stăpânire peste grădină şi poiene.
Mâţei în podul casei noastre-i umblă Moş Ene pe
la gene.
Mereul ţârâit al ploii chiar şi bătrânei giruete
De la o vreme-i taie pofta să tot mai facă piruete!
Théophile Gautier
Théophile Gautier
Printemps
Primăvară
Il est un sentier creux dans la vallée étroite,
Qui ne sait trop s’il marche à gauche ou bien à droite ;
C’est le plaisir d’y passer lorsque Mai sur ses bords
Comme un jeune prodigue égrène ses trésors ;
L’aubépine fleurit ; les frêles pâquerettes,
Pour fêter le printemps ont mis leurs collerettes.
La pâle violette, en son réduit obscur,
Timide, essaie un jour son doux regard d’azur.
Et le gai bouton d’or, lumineuse parcelle,
Pique le gazon vert de sa jaune étincelle ;
Le muguet tout joyeux agite ses grelots.
Et les sureaux sont blancs de bouquets frais éclos ;
Les fossés ont des fleurs à remplir vingt corbeilles,
A rendre riche en miel tout un peuple d’abeilles.
Ion Roşioru
Există-o cărăruie pe firu-ngustei văi,
Cea mai şerpuitoare din zecile de căi;
Plăcerea cea mai mare-i atunci când de o parte
Şi alta, Mai, nababul, comorile-şi împarte;
Gherghinii dau în floare şi nicicând mai gingaşe
Vezi mii de părăluţe cu mândre guleraşe;
Timida violetă din colţul ei obscur
Cerne lumina tandră-n privirea-i de azur;
Ca pe o boltă verde, puzderie de stele,
Scântei în jerba ierbii, scot capul gălbenele;
Mărgăritarul vesel îşi sună zurgălăii,
Iar socul viscoleşte cu floare-adâncul văii
Că spre stupini de-ar bate florala adiere
De-a lungul cărăruii ar curge-un râu de miere!
124
125
Ion Roşioru
J. Courcelle
J. Courcelle
La pluie
Ploaia
Pim, pan ! Qui frappe à mon carreau ?
Ce sont de grosses gouttes d’eau.
– Vous n’entrerez pas, dame Pluie,
Car votre visite m’ennuie.
Restez plutôt dans le jardin !
Allez arroser le jasmin,
L’églantine et la pâquerette :
On n’entre pas dans ma chambrette.
Pic! Pic! Un cânt pe-aceeaşi clapă –
În geam bat stropii grei de apă.
– Regret enorm, dar, doamnă Ploaie,
Azi n-o să-mi intri în odaie.
Vezi că-n grădină te îmbie
S-o uzi atâta iasomie
Şi floarea paştelui şi cea
De eglantină, zău aşa!
Plic, ploc ! – Vous perdez votre temps.
Allez abreuver dans les champs
Le blé, le fourrage et la vigne.
Soyez pour eux douce et bénigne
Et nous aurons assez de pain,
De lait, de beurre et de bon vin.
Allez ! Que le vent vous emporte !
Je n’ouvre ni vitre, ni porte.
Plici! Plici! De ce te iroseşti
Când ai putea să răcoreşti
Şi lan de grâu şi vie şi fâneaţă?
Fii zâna bună ce revarsă viaţă
Încât să-ntâmpinăm ziua de mâine
Cu vin, cu unt, cu carne şi cu pâine.
Te-aşteaptă vântul, doamnă Ploaie. Pa!
În casa mea nu ai ce căuta!
Flic, flac ! – Vous avez beau rager,
Passez donc par notre verger :
J’aime tant les pommes, les poires,
Les cerises rouges ou noires,
Les grosses prunes et les noix !
Faites pousser tout à la fois.
Partez sans tambour ni trompette :
On n’entre pas dans ma chambrette !
Pleosc! Trosc! Degeaba stărui la fereastră,
Mai bine du-te în livada noastră
Şi fă să crească, cum prea bine ştii,
Cireşe roşii, prune brumării,
Mere de aur, nuci şi pere moi,
Adună-le aromele şuvoi!
Hai, pleacă fără cântec de fanfară,
Că rostul tău, domniţă, e pe-afară!
Anna de Noailles
Anna de Noailles
Après l’ondée
După ploaia de vară
Dieu merci, la pluie est tombée
En de fluides longues flèches,
La rue est comme un bain d’eau fraîche,
Toute fatigue est décourbée.
Ion Roşioru
O, Doamne, fii pe veci slăvit
Pentru că iar ne-ai dat o ploaie
Şi totu-n jur, ca după baie,
Surâde reîntinerit.
126
127
Ion Roşioru
Les réverbères qui s’allument
Par cette nuit lourde et mouillée,
Brillent dans la ville embrouillée
Comme des phares sur la brume.
Un roi de felinare viaţă
Prinde căci noaptea a venit
Şi-n târgul ud şi fericit
Lucesc ca farurile-n ceaţă.
Un parfum de verdure nage
Dans toute cette eau renversée ;
A petites gouttes pressées
L’été s’évade du naufrage.
Pe-aceste răsturnate ape
Parfumul verdelui pluteşte,
Ori, poate, vara plănuişete
De naufragiu cum să scape.
On voit des gens à leur fenêtre
Qui, le corps et le rêve en peine,
Respiraient et vivaient à peine,
Et que l’ondée a fait renaître.
La geamuri lumea adunată
Respiră, în sfârşit, în voie
Şi fiecare e un Noe
Născut de ploaie încă-o dată.
La journée était moite et lente
Et couvait trop son rude orage ;
Maintenant l’esprit calme et sage
Se trempe d’eau comme une plante.
A fost o zi noros-trenantă
Clocindu-şi agasant furtuna;
Deci, spiritu-mpăcat acuma
Aspiră apa ca şi-o plantă.
L’âme était sèche, âcre et rampante,
L’éclair y préparait sa course ;
L’air est dans l’air comme une source,
D’humides courants frais serpentent,
O, suflet secetos şi acru
Târându-te şi-n clipa când
Zăreşti pe boltă luminând
Un sâmbure din focul sacru.
Tout se repose, tout s’apaise,
Tout rentre dans l’ombre et le somme
Tandis que meurt au cœur de l’homme
Le feu des volontés mauvaises…
Dar totul se re-ntoarce-n umbră
Şi-n somn adânc odihnitor,
Din visu-oricărui muritor
Pierind orice pornire sumbră...
Ch. Van Lerberghe
Ch. Van Lerberghe
Ma sœur la Pluie
Sora mea, ploaia
Ma sœur la Pluie,
La belle et tiède pluie d’été,
Doucement vole, doucement fuit,
A travers les airs mouillés.
Ion Roşioru
Ploaia blândă, soră-a mea,
Frumoasă şi caldă de vară,
Printr-un văzduh de catifea
Fuge sau zboară, uşoară!
128
129
Ion Roşioru
Tot colieru-i alb din perle
S-a-mprăştiat peste azur.
Cântaţi, neobosite mierle!
Dansaţi în jur,
Coţofene şi flori
Cuiburi cu pui de-abia ciripitori
Cuprinşi de tainicii fiori
Venind spre ramuri dinspre nori.
Tout son collier de blanches perles
Dans le ciel bleu s’est délié.
Chantez les merles,
Dansez les pies !
Parmi les branches, qu’elle plie,
Dansez les fleurs, chantez les nids ;
Tout ce qui vient du ciel est béni.
De ma bouche, elle approche
Ses lèvres humides de fraises des bois ;
Rit et me touche,
Partant à la fois,
De ses milliers de petits doigts.
Ea mă sărută-ncet pe gură
Cu buze umede de fragă
Şi apoi chicotind îmi fură
Tot corpul şi, claviatură,
Făcându-l, cu dezinvoltură
Ca pe-un solfegiu mă dezleagă!
Sur des tapis de fleurs sonores,
De l’aurore jusqu’au soir,
Et du soir jusqu’à l’aurore,
Elle pleut et pleut encore,
Autant qu’elle peut pleuvoir.
Peste covoarele sonore
De flori ea cade multe ore
Şi zi şi noapte tot aşa
Cu asfinţituri şi-aurore
Atât cât poate ea ploua!
Puis, vient le soleil qui essuie
De ses cheveux d’or,
Les pieds de la Pluie.
Dar deodată soarele se-arată
Cu pletele-i să şteargă de noroi
Picioarele domniţei Ploi!
M. Rollinat
M. Rollinat
Floarea de volbură
Le liseron
Ion Roşioru
Le liseron est un calice
Qui se balance à fleur de sol ;
L’éphémère y suspend son vol,
Et la coccinelle s’y glisse.
Floarea de volbură-i potir
De rouă ademenitoare;
Timpu-ncetează să mai zboare
Atins de tainicul ei mir.
Le champignon rugueux et lisse,
Parfois lui sert de parasol ;
Le liseron est un calice
Qui se balance à fleur de sol.
Câteodată coviltir
Îi e ciuperca-n ochi de soare;
Floarea de volbură-i potir
De rouă ademenitoare.
130
131
Ion Roşioru
Or, quand les champs sont en supplice,
Brûlés par un ciel espagnol,
Il tend toujours son petit bol
Afin que l’averse l’emplisse :
Şi-atunci când şesul e-un martir
Al arşiţei pustiitoare,
Ea-ntinde cupa, rugătoare,
Spre-al ploii tainic elixir:
Le liseron est un calice.
Floarea de volbură-i potir.
Guy de Maupassant
Guy de Maupassant
Le rayon de lune
Raza de lună
« Sais-tu qui je suis ? Le rayon de lune.
Sais-tu d’où je viens ? Regarde là-haut ;
Ma mère est brillante et la nuit est brune.
Je rampe sous l’arbre et glisse sur l’eau,
Je m’étends sur l’herbe et cours sur la dune,
Je grimpe au mur noir, au tronc du bouleau
Comme un maraudeur qui cherche fortune,
Je n’ai jamais froid, je n’ai jamais chaud ».
Ştii cine-s eu? Raza de lună.
De unde vin? Priveşte-n sus;
Mama luceşte-n noaptea brună,
Eu curg ca firul către fus,
Pe câmp, pe apă, prin pădure,
Pe geam, pe dună sau pe dig,
Precum un hoţ pornit să fure
Şi nu mi-e cald şi nu mi-e frig!
F. Coppée
F. Coppée
La Chanson de l’Eau
Ion Roşioru
Cântecul apei
Eau si claire et si pure,
Bienfaisante pour tous,
J’aime ton doux murmure ;
D’où viens-tu ? Dis-le nous.
Apă limpede, curată,
Apă binefăcătoare
Şi atât de căutată,
Zi, de unde vii tu oare?
Je viens de la montagne,
Des glaciers azurés,
Et j’ai, dans la campagne,
Arrosé les grands prés.
Eu cobor din piept de munte,
Din gheţarii azurii,
Dinspre stâncile cărunte
Către pajişti şi câmpii!
132
133
Ion Roşioru
En passant dans la plaine,
J’ai baigné le buisson,
La racine de chêne
Et la fleur du gazon.
Am înviorat pe cale
Rădăcina de gorun,
Tufa de răchită moale,
Turma şi păstorul bun!
L’oiseau se désaltère
A mon filet d’argent ;
Le rayon de lumière
Y brille en diamant.
Păsărelele-şi calmează
Setea-n unda-mi cristalină
Unde tainic scânteiază
Diamante de lumină!
Robert Goffin
Robert Goffin
Eau de ciel
Apă de cer
Des oiseaux chuchotaient d’aurore au fond du saule
Qui noyait son reflet d’opale au bout de l’eau
Et des poissons roses dans l’ombre des roseaux
S’étonnaient de cette verdoyante auréole ;
Et tout à coup dans un éclat d’aube et de miel
L’eau de sable devient un feuillage de ciel
Et l’enfant transporté témoignait à la ronde
Qu’un liquide de rêve avait vaincu le temps
Car des poissons chantaient dans un saule du monde
Et des oiseaux nageaient dans l’azur de l’étang !
Aurorale păsări cântau în rămurişul
De-opal al unei sălcii ce chipu-n unde-şi pierde,
Peşti roz făcând să-i plouă cu umbră stufărişul
Se minunau de-această aureolă verde,
Dar, ca-ntr-o fulgurare de matinală miere,
Apa din palma gliei un rămuriş de cer e:
Copilul prins cu totul în mrejele minunii
A povestit pe urmă celor ce-l incitau
Că peşti cântau întruna în sălciile lumii
Şi păsări în azurul lacustru înotau!
Anonyme
Anonim
Le nuage
Norul
– Où vas-tu, nuage ?
– Je ne sais, enfant ;
Je fais mon voyage
Comme il plaît au vent.
Mais l’eau que je porte
Fera quelque bien ;
Cela seul importe,
Le reste n’est rien !
Ion Roşioru
– Încotro de soartă
Dus eşti, nor haihui?
– Ştiu doar că mă poartă
Vântu-n voia lui,
Dar de-oi stinge mâine
Arşiţa din spic,
O să fie pâine,
Restul nu-i nimic!
134
135
Ion Roşioru
Gérard de Nerval
Gérard de Nerval
Le réveil en voiture
Trezirea-n diligenţă
Voici ce que je vis. – Les arbres sur ma route
Fuyant mêlés, ainsi qu’une armée en déroute !
Et sous moi, comme ému par les vents soulevés,
Le sol roulait des flots de glèbe et de pavés.
Ce-mi reţinu privirea? – Copacii-n goana mută
Învălmăşiţi haotic, o oaste în derută!
Sub mine, mişcat parcă de vântul răzvrătit,
Se întindea pavajul scobit şi vălurit.
Des clochers conduisaient parmi les plaines vertes
Leurs hameaux aux maisons de plâtre, recouvertes
En tuiles, qui trottaient ainsi que des troupeaux
De moutons blancs, marqués en rouge sur le dos.
Clopotniţe-şi duceau prin verzi câmpii
Cătunele cu case de ipsos, alburii
Şi-acoperiş de ţiglă, turme de oi marcate
Cu roşu, ca un soare crepuscular, pe spate.
Et les monts enivrés chancelaient : la rivière
Comme un serpent boa, sur la vallée entière
Étendu, s’élançait pour les entortiller…
– J’étais en poste, moi, venant de m’éveiller.
Munţii-ameţiţi se clătinau uşor, şi ca
Un şarpe boa râul pe vale se-avânta
Gurmand să-nghită tremurata zare ...
– Eram în diligenţă, dar mă trezisem oare?
G. Vicaire
G. Vicaire
Paysage
Ion Roşioru
Peisaj
Il est charmant ce paysage,
Peu compliqué, mais que veux-tu ?
Ce n’est qu’une mer de feuillage,
Où, timide, à peine surnage
Un tout petit clocher pointu.
Peisajul cu verzui voaluri
Te prinde-n simplitatea lui:
Frunzişul – mare fără maluri –
Parcă-ar purta uşor pe valuri
Clopotniţa cu turnul şui.
Au premier plan, toujours tranquille,
La Saône reluit au matin.
Par instants, de l’herbe immobile,
Un bœuf se détache, et profile
Ses cornes sur le ciel lointain.
Saôna calm se conturează
Lucind în dimineaţa clară
Şi-n iarba care dormitează
Un bou răzleţ îşi profilează
Pe cer podoaba cornuară.
136
137
Ion Roşioru
Vis-à-vis, gardant ses ouailles,
Le nez penché sur un tricot,
Tandis qu’au loin chantent les cailles,
Une vieille compte ses mailles,
Rouge comme un coquelicot.
În timp ce prepeliţa-ngână
În depărtare pitpalacul,
Alături de micuţa-i stână
Stă şi-mpleteşte o bătrână
Cu faţa roşie ca macul.
Et moi, distrait à ma fenêtre,
Je regarde et n’ose pas parler.
A quoi je pense ? A rien peut-être.
Je regarde les vaches paître,
Et la rivière s’écouler.
Eu, pe pervaz, proptit în coate,
Privesc ademenit de-un gând,
Dar care e? Niciunul, poate.
Şi vacile-s la iarbă date
Şi râul curge susurând!
A. de Lamartine
A. de Lamartine
Ce que j’aimais
Ion Roşioru
Iubeam cândva…
J’aimais les champs de blé, les plaines,
J’aimais la colline lointaine ;
Dans mon bonheur, je respirais à peine,
En moissonnant, avec mes sœurs,
Les fleurs.
Iubeam cândva la nebunie
Pe câmpuri holda aurie
Şi fericit ca-ntr-o beţie
Rupeam, cu dragile surori,
Atâtea flori.
J’aimais à cueillir les herbettes,
Les bluets, toutes les fleurettes ;
Je trouvais le parfum des violettes
Et surtout celui des coucous
Bien doux.
Drag îmi era de toate cele-n
Poienile cu peruzele,
Şi-ndeosebi cu ciuboţele
Ce-mi ofereau parfumul lor
Îmbătător!
J’aimais la pâquerette blanche,
Les promenades le dimanche,
L’oiseau léger gazouillant sur la branche.
Et l’azur toujours radieux
Des cieux.
De floarea-paştelui eram
Vrăjit când liber mă plimbam
Şi păsări ciripeau pe ram
Şi parcă-un azuriu mister
Plutea pe cer!
J’aimais, de la lointaine église,
Entendre la cloche indécise.
Pour écouter les soupirs de la brise,
Dans les champs j’aimais m’asseoir
Şi, Doamne, cât îmi mai plăcea
Când briza serii aducea
Bătăi de clopot vagi cu ea.
Atunci în iarbă m-aşezam
138
139
Ion Roşioru
Le soir.
Şi mă rugam!
De maman, j’aimais le sourire ;
Son regard profond semblait dire :
« L’éternité me ravit et m’attire,
Je vais aller dans le ciel bleu
Voir Dieu ! »
Surâsul mamei mă-ncânta
Şi n-o să pot nicicând uita
Privirea-i ce-mi spunea aşa:
„Eu o să urc în empireu
La Dumnezeu!”
Charles Guérin
Charles Guérin
Il a plu
Ion Roşioru
A plouat
Il a plu. Soir de juin. Écoute,
Par la fenêtre large ouverte,
Tomber le reste de l’averse
De feuille en feuille, goutte à goutte.
A plouat. Seară de iunie. Auzi
Prin fereastra dată larg de perete
Căzând stropi de-argint, pe-ndelete,
Printre frunzele pomilor uzi.
C’est l’heure choisie entre toutes
Où flotte à travers la campagne
L’odeur de vanille qu’exhale
La poussière humide des routes.
Nicicând mai proaspăt ca acum
Nu s-a deschis precum o floare
Parfumul vanilat pe care-l
Emană praful ud din drum.
L’hirondelle joyeuse jase.
Le soleil déclinant se croise
Avec la nuit sur les collines
O rândunică vesel ciripeşte
Spre soarele ce tocmai se-ntâlneşte
Pe orizont cu noaptea ce-o să vină
Et son mourant sourire essuie
Sur la chair pâle des glycines
Les cheveux d’argent de la pluie.
Şi-nlătură, cu-agonicu-i surâs,
De pe obrajii tufei de glicină
Părul de-argint al ploii ce s-a dus.
140
141
Ion Roşioru
Jean Aicard
Jean Aicard
Les pins
Pinii
Une forêt de pins s’étend dans la colline.
Verticaux et serrés sur ce plan qui s’incline,
Ils semblent une armée innombrable à l’assaut ;
Le regard qui les suit doit s’arrêter bientôt,
Car des milliers de troncs lui font une barrière.
L’ombre grise a partout des lueurs de clairière,
Et la nuit des forêts n’existe pas ici.
C’est seulement l’éclat du jour très adouci.
Ne cherchez pas non plus la mousse souple et fraîche :
Rien que des lichens gris que la chaleur dessèche,
Et qui craquent pliés en miettes sous vos pas.
Sous ce couvert, les fleurs ne se hasardent pas ;
Mais des troncs des pins coule en perles la résine
Qui d’un parfum ardent embaume la colline.
Or, ce qui fait surtout le charme de ces bois,
C’est leur bruissement doux et long, c’est leur voix,
Quand un souffle léger passe dans les ramures.
Oh ! les grandes rumeurs ! Oh ! les tendres murmures !
Non, nul arbre ne fait entendre un chant pareil.
Oh ! luths éoliens, pleins d’âme et de soleil,
Mes pins harmonieux, qu’il est doux à l’aurore
De marcher à pas lents sous votre ombre sonore !
Un codru de pini falnici se-ntinde pe colină.
Drepţi şi strânşi unii-ntr-alţii pe-acest plan ce se-nclină,
Ei par o oaste mare la luptă-naintând;
Privirea ce-i urmează se va opri-n curând
Căci mii şi mii de trunchiuri i se opun făţiş
Şi umbra însăşi are luciri de luminiş.
Tenebrele codrine absente sunt aici
Şi ziua se-ntregeşte din zeci de licurici.
N-o să găsiţi muşchi fragezi spre nord să vă conducă,
Ci doar licheni pe care căldura îi usucă
Şi care-n trosnet dulce se macină sub paşi,
Iar florile nu-şi află în preajma lor sălaş.
Din trunchiuri de pini curge în perle mici răşina
Ce-ardentă-nmiresmează ca pe-un altar colina,
Ci farmecul pădurii cu-asupra de măsură
Îl dă prelungul foşnet, secreta-i voce pură.
Când briza lină-şi cerne prin crengi aleanul ei
Auzi atâtea şoapte, că vrei ori că nu vrei.
Nu-i arbore să scoată un cânt cum cel de pin,
Vântu-i arcuş, de suflet ca şi de soare plin;
Oh, pinii mei, ce bine-i la ceas de auroră
Să trec la pas prin umbra adâncă şi sonoră!
André Theuriet
André Theuriet
L’été
Vara
Déjà la terre s’est couverte
D’autres couleurs,
L’épi succède à l’herbe verte,
Les fruits aux fleurs.
Ion Roşioru
Deja pământul a-mbrăcat
Alte culori;
Mărul de fructe-i încărcat
În loc de flori.
142
143
Ion Roşioru
Dans sa grange, avec jouissance,
Le moissonneur
Va contempler la récompense
De son labeur.
Secerătorul jubilând
Îşi urcă-n pod
Sacii mai plini ca orişicând
De-al muncii rod.
Ainsi que d’une ardeur suivie
Travaillera,
Quand viendra l’été de sa vie,
Récoltera.
Astfel, oricine va munci
Cu-acelaşi zel,
În vara vieţii lui va fi
Bogat şi el.
Marc-Antoine de Saint-Amant
Marc-Antoine de Saint-Amant
Le melon
Pepenele
Et d’où sort, quand on veut le boire,
Un air de framboise à la gloire
Du bon terroir qui l’a porté
Pour notre excellente santé ?
Non, ce n’est rien d’entre ces choses,
Mon penser, que tu me proposes.
Qu’est-ce donc ? Je l’ai découvert
Dans ce panier rempli de vert :
C’est un melon où la nature,
Par une admirable structure,
A voulu graver à l’entour
Mille plaisants chiffres d’amour,
Pour claire marque à tout le monde
Que d’une amitié sans seconde
Elle chérit ce doux manger
Et que, d’un souci ménager,
Travaillant aux biens de la terre
Dans ce beau fruit seul elle enserre
Toutes les aimables vertus
Dont les autres sont revêtus.
Ni le cher abricot que j’aime,
Ni la fraise avec de la crème,
Ni la manne qui vient du ciel,
Ni le pur aliment du miel,
Ni la poire de Tours sacrée,
Ion Roşioru
Da, iată-l, în sfârşit, tăiat
Şi văd că nu m-am înşelat:
S-a strâns în miezul lui lucios
Tot ce-i pe lume mai gustos.
Vă jur: nici un obraz de fată
Aşa bujor n-a fost vreodată.
În pântecu-i masiv el are
Seminţe mici şi zâmbitoare,
Puţine şi pe care-un faur
Celest le-a modelat din aur.
Un prânz de prinţ răpit de vrajă
Se-ascunde sub subţirea-i coajă.
Deşi nu-s prinţ, ca el m-aşez
Din miezu-i să mă ospătez
Chiar dacă voi contraria
Nuca de cocos, fructa cea
Mai delicioasă dintre toate
Din câte-au fost imaginate,
Caisa ce de limbă pişcă,
Ori fraga dormitând în frişcă,
Ori mana care din cer vine,
Ori mierea harnicei albine
Ori para pururea divină,
Smochina ce-i de zahăr plină,
144
145
Ion Roşioru
Ni la verte figue sucrée,
Ni la prune au jus délicat,
Nu même le raisin muscat,
(Parole pour moi bien étrange !)
Ne sont qu’amertume et que fange
Au prix de ce melon divin,
Honneur du climat angevin.
Pruna cu sucu-i delicat
Precum şi strugurul brumat,
Pentru că toate-acestea sunt
Cu mult sub pepenele sfânt
Ce-atât de dolofan crescu
Sub cerul dulce de Anjou!
Paul Valéry
Paul Valéry
Les grenades
Ion Roşioru
Rodiile
Dures grenades entr’ouvertes
Cédant à l’excès de vos grains,
Je crois voir des fronts souverains
Éclatés de leurs découvertes !
Pietroase rodii despicate
Peste-a seminţelor vâltoare,
Războaie-atotdominatoare
De ele parcă-s declanşate.
Si les soleils par vos subis,
Ô grenades entrebâillées,
Vous ont fait d’orgueil travaillées
Craquer les cloisons de rubis,
Chiar dacă găzduitul soare
O, rodii dureros crăpate,
A spart membrane-mbelşugate
Lăsând rubinele să zboare
Et que si l’or sec de l’écorce
A la demande d’une force
Crève en gemmes rouges du jus,
Şi dacă aurita coajă
Forţată de-o secretă vrajă
Se-mbrobonează purpuriu,
Cette lumineuse rupture
Fait rêver une âme que j’eus
De sa secrète architecture.
Luminescenta ei ruptură
De tainică arhitectură
Visează sufletul ce-l ştiu.
146
147
Ion Roşioru
M. Lavaillant
M. Lavaillant
La Madone des champs
Ion Roşioru
Sfânta Fecioară din câmpii
Je sais dans un lieu solitaire,
A mi-chemin de deux hameaux,
Un tilleul au tronc séculaire,
Au front superbe, aux fiers rameaux.
Cunosc într-un loc solitar,
Pe-un drum ce leagă două sate,
Un tei cu trunchiul secular
Şi ramuri mândre şi bogate.
Sous la plus vieille de ses branches,
Jadis quelque manant pieux
Érigea, taillé dans de planches,
Un trône à la Reine des cieux.
Sub cea mai groasă dintre ele
Pe vremuri un ţăran pios
A încropit din scândurele
Un tron Măicuţei lui Cristos.
Quand vient le beau mois de Marie,
Le mois des roses et des lis,
Où toute la plaine est fleurie,
Où sont éclos les premiers nids,
Cu crini şi trandafiri când vine
Frumoasa lună a Mariei
Şi crengile-s de cuiburi pline,
Spre, mândre, bolţile tăriei
Autour de l’arbre les fleurettes
Exhalent leur suave encens ;
Des buissons voisins les fauvettes
Font jaillir leurs joyeux accents.
Din teiu-n floare se ridică
Mireasmă de tămâie sfântă
Şi-n orice tufă cât de mică,
Voioase păsările cântă!
Chantez, oiseaux, à notre Mère,
Et vous, fleurs, embaumez les airs ;
Faites monter votre prière
Vers Elle dans ces lieux déserts.
Cântaţi-i, păsări, Maicii noastre,
Iar voi, flori, parfumaţi eterul;
Din toate zările albastre
Să umple ruga voastră cerul.
Ce soir quand vous serez silence,
Quand vos corolles pencheront
Des chœurs d’enfants, fleurs d’innocence,
Pour la louer s’avanceront.
Când pacea serii o să lase
Pe flori a somnului perdea,
Copiii dulci cântări sfioase
Or să înalţe pentru EA!
Apportez, troupes enfantines,
Des guirlandes et des festons ;
Entrelacez les églantines,
Les muguets et les liserons.
Copii, aduceţi lăcrămioare
Şi volbură de floare plină
Şi faceţi o ghirlandă mare
Întreţesând-o-n eglantină.
148
149
Ion Roşioru
Embellissez cet humble trône,
Où Marie accueille vos vœux ;
Qu’on voie une blanche couronne
Briller sur son front glorieux.
Împodobiţi întru iubire
Tronul Mariei de sub tei,
Voi care prin neprihănire
Sunteţi la fel ca fiul Ei!
Théophile Gautier
Théophile Gautier
L’automne
Toamna
Déjà plus qu’une feuille sèche
Parsème les gazons jaunis.
Soir et matin la brise est fraîche,
Hélas ! les beaux jours sont finis.
Puzderie de frunze moarte
Cad pe gazonul ofilit;
Zilele verii sunt departe
Şi-i rece-n zori şi-n asfinţit.
On voit s’ouvrir les fleurs que garde
Le jardin pour dernier trésor ;
Le dahlia met sa cocarde,
Et le souci sa toque d’or.
Reamintind de zile bune
Şi parcă învingându-şi frica,
Insigna-i dalia şi-o pune
Şi toca de-aur filimica.
La pluie au bassin fait des bulles.
Les hirondelles sur le toit
Tiennent des conciliabules :
Voici l’hiver, voici le froid !
Ploaia-n fântână face bule,
Iar sus, pe şură, rândunici
Ţin, tainic, conciliabule:
Ah, frigul iernii e aici !
R. de Gourmont
R. de Gourmont
Les feuilles mortes
Frunzele moarte
Simone, allons au bois ; les feuilles sont tombées.
Elles recouvrent la mousse, les pierres et les sentiers.
Simone, aimes-tu le bruit des pas sur les feuilles mortes ?
Simona, haidem la pădure; acolo frunzele-au căzut
Şi, pe poteci, pe muşchi, pe pietre, covoare noi au aşternut.
Simona, ţi-ar plăcea să-ţi sune sub paşi asemenea covor?
Elles ont des couleurs si douces, des tons si graves,
Elles sont sur la terre de si frêles épaves !
Culorile li-s aşa blânde, nuanţele li-s aşa grave,
Cu toate că pe jos întinse au soarta bietelor epave.
Ion Roşioru
150
151
Ion Roşioru
Elles ont l’air si dolent, à l’heure du crépuscule,
Elles crient si tendrement, quand le vent les bouscule !
Şi-atât par de tânguitoare, îndeosebi la ceas de seară
Şi parcă strigă disperate când vântul serii le-nvâltoară.
Paul Verlaine
Paul Verlaine
L’heure du berger
Ora păstorului
La lune est rouge au brumeux horizon ;
Dans un brouillard qui danse, la prairie
S’endort fumeuse, et la grenouille crie
Par les joncs verts où circule un frisson ;
De sânge-i luna-n aburul din zare;
Păşunea aţipeşte sub valsul ceţii lin
Şi totu-i reverie, doar broasca ţipă prin
Răstoacele cu trestii ce-ncep să se-nfioare.
Les fleurs des eaux referment leurs corolles ;
Des peupliers profilent aux lointains,
Droits et serrés, leurs spectres incertains ;
Vers les buissons errent les lucioles ;
Îşi strâng corola florile de apă
Şi plopii-şi profilează-n depărtări
Tulpinile ca nişte lumânări
Şi licuricii-s ochi, iar frunza-i pleoapă.
Les chats-huants s’éveillent, et sans bruit
Rament l’air noir avec leurs ailes lourdes,
Et le zénith s’emplit de lueurs sourdes.
Blanche, Vénus émerge, et c’est la Nuit.
Treziţi din somn prin aer prind să bată
Din aripile grele tăcuţii huhurezi
Şi-n crugul beat de albul visatelor zăpezi
Luceafărul răsare şi noaptea-i mai bogată!
Albert Samain
Albert Samain
Automne
Toamnă
Le vent tourbillonnant, qui rabat les volets,
Là-bas tord la forêt comme une chevelure.
Des troncs entrechoqués monte un puissant murmure
Pareil au bruit des mers, rouleuses de galets.
Vântu-n vâltoarea-i aspră oblonul mi-l trânteşte
Apoi zburleşte-n zare pădurea ca pe-o chică.
Dintre tulpini ciocnite un murmur se ridică
Precum al mării care pietrişu-l lustruieşte.
L’Automne qui descend les collines voilées
Fait, sous ses pas profonds, tressaillir notre cœur ;
Et voici que s’afflige avec plus de ferveur
Le tendre désespoir des roses envolées.
Cu văl pe faţă, toamna colina o coboară
Şi inima, sărmana, sub paşii ei tresare
Şi se mâhneşte, Doamne, cu-asupra-i de fervoare
Duioasa disperare a rozelor ce zboară.
Ion Roşioru
152
153
Ion Roşioru
Le vol des guêpes d’or qui vibrait sans repos
S’est tu ; le pêne grince à la grille rouillée,
La tonnelle grelotte et la terre est mouillée,
Et le linge blanc claque, éperdu, dans l’enclos.
Roiul de viespi de aur vibrând fără-ncetare
A amuţit; în poartă zăvoru-a ruginit
Şi dârdâie umbrarul, pământu-i jilăvit
Iar lenjeria albă pe gard trozneşte tare.
Le jardin ne sourit comme une face aimée
Qui vous dit longuement, quand la mort vient ;
Seul, le son d’une enclume ou l’aboiement d’un chien
Monte, mélancolique, à la vitre fermée.
Grădina nu zâmbeşte ca faţa cuiva care
Vă spune tot ce are de spus când moartea vine;
Doar zvon de nicovală sau un lătrat de câine
La geamu-nchis temeinic ajung întristătoare.
Suscitant des pensers d’immortelle et de buis,
La cloche sonne, grave, au cœur de la paroisse ;
Et la lumière, avec un long frisson d’angoisse,
Écoute au fond du ciel venir les longues nuits…
În centrul parohiei un clopot bate-n dungă
De urcă merişorul şi imortele-n gând
O dată cu fiorul angoasei luminând
Calea pe care vine o noapte lungă, lungă...
Guillaume Apollinaire
Les colchiques
Brânduşele
Le pré est vénéneux mais joli en automne
Les vaches y paissant
Lentement s’empoisonnent
Le colchique couleur de cerne et de lilas
Y fleurit tes yeux sont comme cette fleur-là
Violâtre comme leur cerne et comme cet automne
Et ma vie pour tes yeux lentement s’empoisonne
Păşunea-i veninoasă frumoasa ei otavă
De toamnă vacile o pasc
Ingurgitând otravă
Brânduşa de-o culoare bătând spre peruzea
Dă-n floare-aici ţi-s ochii ca şi ea
Şi cu această toamnă încercănat-bolnavă
Viaţa mea pentru dânşii se-mbibă de otravă
Les enfants de l’école viennent avec fracas
Vêtus de hoquetons et jouant de l’harmonica
Ils cueillent les colchiques qui sont comme des mères
Filles de leurs filles et sont couleur de tes paupières
Qui battent comme les fleurs battent au vent dément
Copiii de la şcoală se-ntorc cu frenezie
Cântând din muzicuţe vârâţi în anterie
Culese le sunt mame brânduşele din cale
Fiice-ale altor fiice de-albastrul pleoapei tale
Zbătându-se ca floarea în vântul ce se-avântă
Le gardien du troupeau chante tout doucement
Tandis que lentes et meuglant les vaches abandonnent
Pour toujours ce grand pré mal fleuri par l’automne
Văcarul pentru sine o melodie cântă
Greoaie şi mugindă cireadă părăseşte
Definitiv păşunea ce-n toamnă înfloreşte
Ion Roşioru
154
155
Ion Roşioru
Automne
Toamnă
Dans le brouillard s’en vont un paysan cagneux
Et son bœuf lentement dans le brouillard d’automne
Qui cache les hameaux pauvres et vergogneux
Învăluit în ceaţă un biet ţăran îşi mână
Atât de molcom boul de parcă l-ar ruga –
Cătunele-s ascunse şi omul trist îngână
Et s’en allant là-bas le paysan chantonne
Une chanson d’amour et d’infidélité
Qui parle d’une bague et d’un cœur que l’on brise
Un cânt prin care-şi plânge nefericirea sa
E vorba de-o iubire şi-o inimă rănită
Şi-o verighetă-avidă de deget de iubită
Oh ! l’automne l’automne a fait mourir l’été
Dans le brouillard s’en vont deux silhouettes grises
Oh! toamnă toamnă vara din vina ta muri –
Se duc prin ceaţă două vagi siluete gri
Th. Botrel
Th. Botrel
Novembre au cimetière
Ion Roşioru
Noiembrie în cimitir
Les feuilles, en tombant des arbres,
Font un murmure sous les pas,
Comme si, sous le poids des marbres,
Les morts disaient merci tout bas.
Sub paşi, căzute pe alee,
Frunzele parcă-ar murmura
Precum sub marmora mereie
Cei morţi ar mulţumi cuiva!
La petite maman très douce
Fleurit le lit du petiot
Qui dort maintenant sous la mousse
Avec du bois blanc pour maillot ;
O floare-aduce mama blândă
Şi o aşează ca-ntr-un pat
Pe muşchiul pietrei ce flămândă
A fost de micul ei băiat!
Pendant qu’à côté toute blanche,
Une vieille à cheveux pâlis
Au-dessus d’un marbre se penche :
Tel dans l’eau se reflète un lis !
Purtând a vremii promoroacă
Pe păr, şi-n suflet dor şi chin,
O babă-alături se apleacă
Precum în apă-un chip de crin!
Et de toutes les avenues,
D’entre les tombeaux, pleins de fleurs,
Montent des prières émus
Tandis que s’épanchent les pleurs.
Şi nu-i mormânt de lângă care
Să nu se-nalţe-o rugăciune
Nici peste care să coboare
Atâta plâns şi-amărăciune!
156
157
Ion Roşioru
Marie Noël
Marie Noël
Maisons en décembre
Case în decembrie
La ville au loin se tient dans le froid assoupie,
Sans bouger, comme un nid posé sur l’horizon...
L’église est, sur le haut de la ville, accroupie
Comme une poule grise et couve les maisons
Qui, sur la pente, en capuchons de tuile brune,
Pour s’échauffer, se serrent l’autre contre l’une ;
Et tandis que la neige ensemble les confond
Sous leurs toits de plus en plus ratatinées,
Comme des vieux, elles fument leurs cheminées.
Quelles pipes ! … Vois-tu la tête qu’elles ont ?
L’une, depuis cent ans, est noire et culottée ;
L’autre étrenne sa coiffe en tôle tuyautée ;
D’autres ont des bérets attachés sous le cou
Pour empêcher le vent, ce mauvais caractère
Qui, sans souci d’autrui, s’élance on ne sait où ! –
Quand il file en courant, de les jeter par terre ;
L’une a son bonnet rond, l’autre un chapeau pointu,
Une crête de coq, un casque… Les vois-tu,
Noires sur les toits blancs au milieu de la neige ?
Et les maisons dessous dont chacune protège,
Pleine de chaleur douce et tranquille au-dedans,
Entre des pans obscurs, des chambres de lumières,
Les vois-tu ? Les vois-tu, qui, sous les cils prudents
De leurs volets fermés ainsi qu’une paupière,
Clignent des yeux pour voir passer par tous les temps
La rue en bas, la rue aux quatre vents ouverte,
Qui se hâte, qui court, pauvre jamais couverte,
Pauvre toujours dehors, qui n’arrive jamais,
Jamais à son logis pour y rentrer en paix.
Ion Roşioru
Oraşu-n depărare în frig a aţipit
Şi-n nemişcarea-i pare un cuib iscat pe zare …
Biserica, pe-o creastă de deal, s-a ghemuit
Precum pe ouă, vara, găina clocitoare.
În jur, pe pantă, case cu fes de ţiglă brună,
Să se-ncălzească una într-alta se adună.
Şi-n timp ce sub zăpadă ascultătoare stau
Îşi simt acoperişul din ce în ce mai greu,
Nişte moşnegi, s-ar zice, ce pufăie mereu
Din pipe uriaşe!... Să vezi ce coşuri au:
Unul, bătrân ca lumea, e negru ca păcatul;
Din tablă şifonată alăturea e altul.
Au, câteva, berete lăsate pe-o ureche,
Să mai oprească vântul ce dacă se-nvâltoară
E-asemeni unui taur ţâfnos lovit de streche
Şi tot ce întâlneşte în calea lui doboară.
Cuşmă-ascuţită – unul, iar celălalt – o bască;
O creastă, – o pălărie, o cască soldăţească
Se profilează negre pe albe case unde
Lumină şi căldură şi linişte se-ascunde
Şi chiar dacă zăpada dă semne să le-ngroape,
Dincolo de pereţii obscuri e viaţa blândă
Şi chiar dacă-s închise asemeni unor pleoape,
Obloanele, în spate sunt ochi ce stau la pândă
Să vadă toată strada, în jos, în sus, pieziş,
Cu pieptu-n vânt, grăbită şi fără-acoperiş,
Sărmana, ca şi timpul curgând şi alergând
Fără s-ajungă-n pace la casa ei nicicând!
158
159
Ion Roşioru
Saint-Amant
Saint-Amant
L’Hiver des Alpes
Iarna Alpilor
Ces atomes de feu qui sur la neige brillent,
Ces étincelles d’or, d’azur et de cristal
Dont l’hiver, au soleil, d’un lustre oriental
Pare ses cheveux blancs que les vents éparpillent.
Pe nea, scântei infime ca focul strălucesc,
Cu toatele de aur, de-azur şi de cristal
La soare părul iernii sclipind oriental
Când vânturile albe uşor le răvăşesc.
Ce beau coton du ciel de quoi les monts s’habillent,
Ce pavé transparent fait du second métal,
Et cet air net et sain, propre à l’esprit vital,
Sont si doux à mes yeux que d’aise ils en brillent.
Frumos se-mbracă munţii în strai dumnezeiesc
Pe care-l învrâstează fir de secund metal
Când aerul dă vlagă elanului vital
Şi când de bucurie celestă mă topesc.
Cette saison me plaît, j’en aime la froideur ;
Sa robe d’innocence et de pure candeur
Couvre en quelques façons les crimes de la terre.
Îmi place anotimpul, mă-nviorează tare.
Ţinuta-i inocentă şi marea ei candoare
Ascund sub ele-o faţă urâtă de ţărână.
Aussi l’Olympien la voit d’un front humain,
Sa colère l’épargne, et jamais le tonnerre
Pour désoler ses jours ne partit de sa main.
Olimpianu-i vede doar fruntea omenească,
Dar niciodată fulgerul din mână
Nu-l scapă ca într-însa să lovească!
De Gramont
De Gramont
L’Hiver
Ion Roşioru
Iarnă
Le ciel est gris, la terre est blanche,
Le givre pend à chaque branche.
Si loin que l’on porte les yeux,
On ne voit que neige et que glace.
Le vent souffle et cingle la face
Des petits écoliers joyeux.
E alb pământul, gri e cerul;
Dantele-n ramuri prinde gerul
Şi-oriunde ochii-ţi fug, setoşi,
Vezi numai nea şi numai gheaţă
Şi vântul ce le suflă-n faţă
Micuţilor şcolari voioşi!
C’est un beau temps, c’est une fête ;
Chacun à la lutte s’apprête.
Alerte, les vaillants gamins !
Ripostez à qui vous assiège !
A rouler des boules de neige,
On n’a pas longtemps froid aux mains !
E-un timp de vis, e sărbătoare;
De luptă-i gata fiecare.
Staţi în alertă, bravi ştrengari,
Şi ripostaţi pe dată dacă
Vreunul pe furiş v-atacă
Lovindu-vă cu bulgări mari!
160
161
Ion Roşioru
De Gramont
De Gramont
L’oiseau et la neige
Pasărea şi zăpada
La neige tombe et la bise est sifflante :
Petit oiseau, tu n’a plus de chanson,
Ton œil est morne et ton aile tremblante,
Petit pinson, pauvre petit pinson !
Zăpada cade spulberată de viscolul şuierător:
Micuţă pasăre plăpândă, tu nu mai ai nici ciripit;
Ochiul ţi-e trist în timp ce-n aripi se stinge-al zborului fior,
Sărmane cintezoi, trupşorul îţi e atât de zgribulit!
Tu viens chercher un abri sur la branche
Où tu lançais ta joyeuse chanson ;
Elle était verte alors, mais elle est blanche,
Petit pinson, pauvre petit pinson !
Tu vii un adăpost să cauţi pe ramura ce altădată
S-a legănat dumnezeieşte sub ciripitul tău vrăjit
Şi era verde ca smaraldul. Acum e albă şi-ngheţată,
Sărmane cintezoi, trupşorul îţi e atât de zgribulit!
Paul Souchon
Paul Souchon
Les sports d’hiver
Sporturile de iarnă
Avec nos corps blessés dans les combats des villes
Montagne, nous venons à toi ;
Nous ne voulons avoir, pendant tes nuits tranquilles
Qu’une toile en guise de toi.
Cu trupuri obosite în lupte citadine,
Venim la tine, munte, în tainic luminiş,
Unde dormim ca nicăieri mai bine,
Având o pânză drept acoperiş.
De tes plateaux, où, seuls le vent et le silence,
Échangeant des mots de cristal ;
Sur les ailes des skis comme un oiseau d’élance
Nous franchirons le fond du val.
Pe crestele tale doar tăcerea şi vântul
Schimbă-ntre ele vorbe cristaline;
Pe aripi de schiuri, păsări luându-şi avântul,
Vom survola văioagele alpine.
Et nous assisterons à des levers d’étoiles
Si proches, parfois de nos mains,
Que nous les cueillerons en écartant les voiles
Qui les dérobent aux humains.
Vom asista la răsărituri de stele
Atât de aproape de noi uneori
Încât vom culege câteva dintre ele
Ascunse-alminteri multor muritori!
Ion Roşioru
162
163
Ion Roşioru
F. Fabié
F. Fabié
La neige
Ion Roşioru
Zăpada
O neige douce, et molle, et blanche,
O belle neige de Noël
Qui remets des fleurs sur la branche
Et des essaims au fond du ciel,
Zăpadă moale şi pufoasă
Frumos căzută de Crăciun,
Tu orice creangă în mireasă
O-mbraci roind sub cerul brun!
Sois parmi nous la bienvenue !
Descends à flots, viens te poser
Sur la terre glacée et nue,
Que réchauffera ton baiser.
Fii printre noi binevenită!
Pământul gol te aştepta
Să-şi ştie faţa încălzită
De dulcea sărutare-a ta!
Préserve du froid la semence
D’où sortiront les moissons d’or,
Le gland où le chêne commence,
Et l’humble graine où la fleur dort.
De-ngheţul crâncen protejează
Sămânţa holdei viitoare
Şi cele-n care somnolează
Stejarul şi plăpânda floare!
Descends jusqu’aux sources profondes
Que l’hiver sans toi fait tarir,
Afin qu’on voit encor leurs ondes
Dans l’herbe nouvelle courir.
Cerească mană recoboară-n
Izvoare stinse sub pământ
Să le vedem la primăvară
Prin iarba nouă alergând!
Gonfle les racines de sève,
Pour que les hêtres, au printemps,
Versent au poète qui rêve
L’ombre de leurs rameaux flottant.
Pulsează sevă hrănitoare
În fagul ce s-o revanşa
Veghindu-l pe poetul care
Visând sub bolta sa va sta!
Ne reste pas sur la mansarde
Où l’on a froid, où l’on a faim ;
Laisse au soleil, qui s’y hasarde,
Fondre son manteau d’argent fin.
Nu zăbovi peste mansardă
Unde-i şi foamete şi ger,
Ci lasă soarele să ardă
În ochiul geamului stingher!
Et lorsqu’au champ des morts tu tombes,
Suaire immense aux larges plis,
Ne gèle pas au fond des tombes
– O neige – nos ensevelis.
Pe cimitir de-ţi vei întinde
Din giulgiul tău imens un fald,
Fie ca celor din morminte,
Zăpadă, să le ţii de cald!
164
165
Ion Roşioru
Émile Verhaeren
Emile Verhaeren
Le moulin
Moara
Le moulin tourne au fond du soir, très lentement,
Sur un ciel de tristesse et de mélancolie ;
Il tourne et tourne, et sa voile couleur de lie
Et triste et faible et lourde et lasse, infiniment.
Se învârteşte moara şi-i prea puţin grăbită
Pe cerul de tristeţe şi de melancolie ;
Şi în decorul sumbru pânza-i liliachie
E grea şi abătută şi foarte obosită.
Depuis l’aube, ses bras, comme des bras de plainte,
Se sont tendus et sont tombés ; et les voici
Qui retombent encor, là-bas, dans l’air noirci
Et le silence entier de la nature éteinte.
Din zori braţele sale aparţinând durerii
Se tot ridică-n slavă şi cad către pământ,
Prin aerul de smoală agale înotând
În liniştea naturii după căderea serii.
Un jour souffrant d’hiver sur les hameaux s’endort,
Les nuages sont las de leurs voyages sombres,
Et le long des taillis qui ramassent leurs ombres,
Les ornières s’en vont vers un horizon mort.
Gemând o zi de iarnă adoarme peste sate.
Epuizaţi sunt norii de-atâtea drumuri sumbre.
Prin codrii ce-şi adună cohortele de umbre
Se pierd în zare urme de care încărcate.
Autour d’un vieil étang, quelques huttes de hêtre
Très misérablement sont assises en rond ;
Une lampe de cuivre éclaire leur plafond
Et glisse une lueur aux coins de leur fenêtre.
În jurul vechii mlaştini, colibele de fag
Mizere şi-ntristate în cerc sunt aşezate;
Lumina lămpii-anemic într-o fereastră bate
Sau îşi strecoară firul prin câte-un colţ de prag.
Et dans la plaine immense, au bord du flot dormeur,
Ces torpides maisons, sous le ciel bas, regardent,
Avec les yeux fendus de leurs vitres hagardes,
Le vieux moulin qui tourne et, las, qui tourne et meurt.
Şi, în câmpia vastă, la apa stătătoare,
Chircite-aceste case sub cerul care cade
Parcă privesc cu ochii ferestrelor neroade
Spre moara ce se-nvârte şi, obosită, moare!
José Maria de Hérédia
Brise marine
Briză marină
L’HIVER a défleuri la lande et le courtil.
Tout est mort. Sur la roche uniformément grise
Où la lame sans fin de l’Atlantique brise
Le pétale fané pend au dernier pistil.
Ion Roşioru
IARNA-n grădini şi-n landă s-a strecurat tiptil.
Şi totu-i mort. Pe stânca-ntru totul cenuşie
De care valu-atlantic se sparge cu mânie
Petala pală-atârnă de ultimul pistil.
166
167
Ion Roşioru
Et pourtant je ne sais quel arôme subtil
Exhalé de la mer jusqu’à moi par la brise,
D’un effluve si tiède emplit mon coeur qu’il grise ;
Ce souffle étrangement parfumé, d’où vient-il ?
Şi totuşi nu ştiu care parfum iscat subtil
Îmi e adus pe mare de briza ce adie
Şi inima mi-o prinde în calda lui beţie
Suflul miresmei straniu perpetuat fertil.
Ah ! Je le reconnais. C’est de trois mille lieues
Qu’il vient, de l’Ouest, là-bas où les Antilles bleues
Se pâment sous l’ardeur de l’astre occidental ;
Bătu trei mii de leghe pe urma navei noastre
Din Vest până-aici unde Antilele albastre
Visează pătimaşe un soare-occidental
Et j’ai, de ce récif battu du flot kymrique,
Respiré dans le vent qu’embauma l’air natal
La fleur jadis éclose au jardin d’Amérique.
Şi pe recifu-acesta cu franjuri ceyloneze
De valuri aromate de aerul natal
Respir defuncta floare-a grădinii cubaneze.
Soleil couchant
Apus de soare
Les ajoncs éclatants, parure de granit,
Dorent l’âpre sommet que le couchant allume ;
Au loin, brillante encore par sa barre d’écume,
La mer sans fin commence où la terre finit.
Strălucitoarele drobiţe, podoabă-a malului de stâncă,
Îmbracă-n aur aspra creastă pe care-apusul o aprinde;
Înspre nemarginile lumii neliniştită se întinde
Scânteietoare-n depărtare sub spuma-i marea-n veci adâncă.
À mes pieds, c’est la nuit, le silence. Le nid
Se tait, l’homme est rentré sous le chaume qui fume ;
Seul, l’Angélus du soir, ébranlé dans la brume,
À la vaste rumeur de l’Océan s’unit.
Îngenuncheată la picioare-mi stă noaptea şi tăcerea urcă
În cuib, şi omul se întoarce-n colibă cu ceva merinde;
Doar Îngerul de seară bolta înceţoşată o cuprinde
Precum şi vuietele vaste ale Oceanului în rugă.
Alors, comme du fond d’un abîme, des traînes,
Des landes, des ravins, montent des voix lointaines
De pâtres attardés ramenant le bétail.
Ca din străfundul negru-al prăpastiei, atunci,
Din râpile cu târşuri, din lande şi din lunci
Se-aud, întârziaţi, păstorii cer-şi mână vitele spre plai;
L’horizon tout entier s’enveloppe dans l’ombre
Et le soleil mourant, sur un ciel riche et sombre,
Ferme les branches d’or de son rouge éventail.
Se-nvăluie, întreagă, rotunda zare-n umbră
Iar soarele, agonic, pe bolta tot mai sumbră,
Închide crengile de aur în rubiniu-i evantai.
Ion Roşioru
168
169
Ion Roşioru
Sommaire
Sumar
Éclaircissements /
Jean-Claude Renard : Être comme un enfant /
Henri de Régnier : Le bonheur /
Paul Fort : Le Bonheur /
Arthur Rimbaud : Ma bohème (Fantaisie) /
Raymond Queneau : Recette /
Victor Hugo : Hugo, l’ami des enfants /
Victor Hugo : Les enfants lisent, troupe blonde /
Jules Supervielle : Mathématiques /
Albert Samain : Le Repas préparé /
Louis Codet : Chanson des belles faïences /
Victor Hugo : Déclin /
Pierre de Nolhac : Le vieux cratère /
Eugène Manuel : L’Aïeule /
Arthur Rimbaud : Le buffet /
L. Ratisbonne : L’enfant et la grand-mère /
L. Trautuer : Ceux que j’aime /
Victor de Laprade : La Sœur Aînée /
Jacques Prévert : Les enfants qui s’aiment /
L. Ratisbonne : Le courage /
Vessiot : Petit à petit /
Coumont : L’écolier docile /
Coumont : Prière de l’orphelin /
Pierre Corneille : Ève et Marie /
René de Obaldia : Balistique /
Jacques Prévert : Le cancre /
Marc Legrand : Les petits fumeurs /
S. Brès : La plainte des jouets /
Sully-Prudhomme : Midi au village /
Jean Richepin : La pêche à la ligne /
Grégoire Le Roy : Le boulanger /
J. Aicard : Le forgeron /
Iulia Haşdeu : Le chant du postillon /
Maurice Fombeure : Le retour du sergent /
Maurice Fombeure : Les Bohémiens /
M. du Camp : La faux /
Victor de Laprade : La Fenaison /
Francis Jammes : Les plantes de la petite vieille /
L. Tournier : Bonjour ! /
R. Morax : Sème ! /
Victor Hugo : Le Semeur /
Ion Roşioru
Cuvânt lămuritor /
Jean-Claude Renard: Să veşnicim uimirea /
Henri de Régnier: Fericirea /
Paul Fort: Fericirea /
Arthur Rimbaud: Boema mea /
Raymond Queneau: Reţetă /
Victor Hugo: Hugo, prietenul copiilor /
Victor Hugo: Bălaiul grup de ţânci citeşte /
Jules Supervielle: Matematică /
Albert Samain: În aşteptarea mesei /
Louis Codet: Cântec pentru vesela de faianţă /
Victor Hugo: Apus /
Pierre de Nolhac: Bătrânul crater /
Eugène Manuel: Străbunica /
Arthur Rimbaud: Dulapul /
L. Ratisbonne: Copilul şi bunica /
L. Trautuer: Cei pe care îi iubesc /
Victor de Laprade: Sora mai mare /
Jacques Prévert: Copiii care se iubesc /
L. Ratisbonne: Fără frică /
Vessiot: Încet-încet /
Coumont: Şcolarul ascultător /
Coumont: Tatăl orfanului /
Pierre Corneille: Eva şi Maria /
René de Obaldia: Balistică /
Jacques Prévert: Elevul leneş /
Marc Legrand: Micii fumători /
S. Brès: Lamentaţia jucăriilor /
Sully-Prudhomme: Amiază-n sat /
Jean Richepin: Undiţatul /
Grégoire Le Roy: Brutarul /
J. Aicard: Fierarul /
Iulia Haşdeu: Cântecul surugiului /
Maurice Fombeure: Întoarcerea sergentului /
Maurice Fombeure: Ţiganii /
M. du Camp: Coasa /
Victor de Laprade: Strânsul fânului /
Francis Jammes: Plantele bătrânei /
L. Tournier: Zi bună /
R. Morax: Seamănă /
Victor Hugo: Semănătorul /
170
171
Ion Roşioru
Alphonse de Lamartine : Le Laboureur /
J.-M. Villefranche : Le roi et le Berger /
Devoille : L’enfant et l’oiseau /
Béranger : La Renoncule et l’Œillet /
F. Bataille : Un Héros en paroles /
Florian : L’Orange /
Coumont : Épi et Tonneau vide /
Viennet : La chute du gland /
Madame de la Férandière : Le pinson et la pie
M. Rollinat : La biche /
G. de La Mothe : Entends chanter la caille /
L. Tournier : La Poule et les poussins /
J. Aicard : Le coq /
Charles Marelle : Colimaçon le boudeur /
E. Manuel : L’enfant et le papillon /
P. Dupont : Mes bœufs /
C. de Lafayette : Notre vache /
Louis Mercier : L’Étable /
Louis Mercier : Les Chèvres au jardin /
Paul Fort : La grenouille bleue /
Paul Verlaine : Le cheval de bois /
Paul Verlaine : Femme et chatte /
Paul Fort : Complainte du petit cheval blanc /
Edmond Rostand : Mon petit chat /
Edmond Rostand : Minet joue... /
M. Ley : Odelette /
Robert Desnos : La fourmi /
De Fulvy : Le Hibou et la Tourterelle /
J.-M. Villefranche : Le Singe et le Miroir /
J.-M. Villefranche : Le Coq et la Perle /
J.-M. Villefranche : Le papillon et l’abeille /
M. Rollinat : Le vieux baudet /
Victor Hugo : Gronderie /
Madame Tastu : A l’Ange gardien /
Ratisbonne : Dieu fait tout /
Paul Harel : Les Chérubins /
Besse de Larzes : La Clé du Paradis /
Rosemonde Rostand : Rêve de Noël /
Théophile Gautier : Noël /
J. Lassemois : Je vous salue, Marie /
A. de Lamartine : Prière de l’Enfant /
Vessiot : Le chant des Cailles /
Victor de Laporte : La veillée des Anges /
Ion Roşioru
Alphonse de Lamartine: Plugarul /
J.-M. Villefranche: Regele şi Ciobanul /
Devoille: Copilul şi pasărea /
Béranger: Gălbeneaua şi garoafa /
F. Bataille: Eroism verbal /
Florian: Portocala /
Coumont: Spicul sterp, butoiul gol /
Viennet: Căderea unei ghinde /
Madame de la Férandière: Cintezoiul şi coţofana /
M. Rollinat: Ciuta /
G. de La Mothe: Cântând se-aude-o prepeliţă /
L. Tournier: Cloşca cu puii /
J. Aicard: Cocoşul /
Charles Marelle: Melcul bosumflat /
E. Manuel: Copilul şi fluturele /
P. Dupont: Boii mei /
C. de Lafayette: Vaca noastră /
Louis Mercier: Staulul /
Louis Mercier: Caprele-n grădină /
Paul Fort: Broscuţa albastră /
Paul Verlaine: Calul de lemn /
Paul Verlaine: Femeie şi pisică /
Paul Fort: Elegia căluţului alb /
Edmond Rostand: Motanul mic şi negru /
Edmond Rostand: Pisoiul /
M. Ley: Mică odă /
Robert Desnos: Furnica /
De Fulvy: Bufniţa şi Turturica /
J.-M. Villefranche: Maimuţa şi oglinda /
J.-M. Villefranche: Cocoşul şi Perla /
J.-M. Villefranche: Fluturele şi albina /
M. Rollinat: Bătrânul asin /
Victor Hugo: Dojană /
Madame Tastu: Rugăciune /
Ratisbonne: Dumnezeu face totul /
Paul Harel: Îngerii /
Besse de Larzes: Cheia de la Rai /
Rosemonde Rostand: Vis de Crăciun /
Théophile Gautier: Crăciun /
J. Lassemois: Rugă către Maica Domnului /
A. de Lamartine: Rugăciunea Copilului /
Vessiot: Cântecul prepeliţelor /
Victor de Laporte: Veghea Îngerilor /
172
173
Ion Roşioru
O. Aubert : L’année et ses douze mois /
Sophie Rostopchine de Ségur : Saluez le Printemps /
Théophile Gautier : Le printemps /
M. Carême : Mars /
Francis Carco : Pluie d’avril /
Théophile Gautier : Printemps /
J. Courcelle : La pluie /
Anna de Noailles : Après l’ondée /
Ch. Van Lerberghe : Ma sœur la Pluie /
M. Rollinat : Le liseron /
Guy de Maupassant : Le rayon de lune /
F. Coppée : La Chanson de l’Eau /
Robert Goffin : Eau de Ciel /
Robert Goffin : Le nuage /
Gérard de Nerval : Le réveil en voiture /
G. Vicaire : Le paysage /
A. de Lamartine : Ce que j’aimais /
Charles Guérin : Il a plu /
Jean Aicard : Les pins /
André Theuriet : L’été /
Saint-Amant : Le melon /
Paul Valéry : Les grenades /
M. Lavaillant : La Madone des champs /
Théophile Gautier : L’automne /
R. de Gourmont : Les feuilles mortes /
Paul Verlaine : L’heure du berger /
Albert Samain : Automne /
Guillaume Apollinaire : Les colchiques /
Guillaume Apollinaire : Automne /
Th. Botrel : Novembre au cimetière /
Marie Noël : Maisons en décembre /
Saint-Amant : Hiver des Alpes /
De Gramont : L’Hiver /
De Gramont : L’oiseau et la neige /
Paul Souchon : Les sports d’hiver /
F. Fabié : La neige /
Émile Verhaeren : Le moulin /
José Maria de Hérédia, Brise marine /
José Maria de Hérédia, Soleil couchant /
Ion Roşioru
O. Aubert: Anul şi lunile sale /
Sophie Rostopchine de Ségur: Să-i spunem primăverii /
Théophile Gautier: Primăvara /
M. Carême: Martie /
Francis Carco: Ploaie de prier /
Théophile Gautier: Primăvara /
J. Courcelle: Ploaia /
Anna de Noailles: După ploaia de vară /
Ch. Van Lerberghe: Sora mea, ploaia /
M. Rollinat: Floarea de volbură /
Guy de Maupassant: Raza de lună /
F. Coppée: Cântecul apei /
Robert Goffin: Apă de cer /
Robert Goffin: Norul /
Gérard de Nerval: Trezirea-n diligenţă /
G. Vicaire: Peisaj /
A. de Lamartine: Iubeam cândva /
Charles Guérin: A plouat /
Jean Aicard: Pinii /
André Theuriet: Vara /
Saint-Amant: Pepenele /
Paul Valéry: Rodiile /
M. Lavaillant: Sfânta Fecioară din câmpii /
Théophile Gautier: Toamna /
R. de Gourmont: Frunzele moarte /
Paul Verlaine: Ora păstorului /
Albert Samain: Toamnă /
Guillaume Apollinaire: Brânduşele /
Guillaume Apollinaire: Toamnă /
Th. Botrel: Noiembrie în cimitir /
Marie Noël: Case în decembrie /
Saint-Amant: Iarna Alpilor /
De Gramont: Iarna /
De Gramont: Pasărea şi zăpada /
Paul Souchon: Sporturile de iarnă /
F. Fabié: Zăpada /
Emile Verhaeren: Moara /
José Maria de Hérédia, Briză marină /
José Maria de Hérédia, Apus de soare /
174
175
Ion Roşioru
Tehnoredactarea şi tiparul executate de:
SC INFCON SA - 0241 580 527

Étonnements Sub semnul mirării

Transcription

Documents pareils

CV - cmcgraphiste

Bordure - EGT PARTNERS

Roger Stioui reçoit une haskama du Beth Din de Paris pour le calcul

Association Au Fil de l`Eau

Association Elan

Les outils du pilotage des ressources humaines

Écrou borgne DIN 1587

51700063100 Goupille cylindrique fendue DIN 94 Acier

confirmation de contrat de cession confirmatory

Cercetari istorice